Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să îl urmăm pe Cristos, Conducătorul perfect!

Să îl urmăm pe Cristos, Conducătorul perfect!

Să îl urmăm pe Cristos, Conducătorul perfect!

CEI ce urmează conducători umani ajung deseori la dezamăgire. Altfel stau lucrurile însă cu cei ce se supun conducerii lui Cristos. Isus a spus: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora! Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“ (Mat. 11:28, 29). Conducerea lui Isus este înviorătoare. El este profund interesat de cei de condiţie umilă şi de cei oprimaţi şi îi invită să accepte jugul său plăcut. Dar ce înseamnă a-l urma pe Isus în calitate de conducător?

„Cristos a suferit pentru voi“, a scris apostolul Petru, „lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Pet. 2:21). Cât de important este să călcăm pe urmele lui Isus? Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-un grup care trebuie să traverseze un teren minat şi că doar o persoană din grup ştie pe unde se poate merge ca să ajungeţi în siguranţă în partea cealaltă. Nu aţi urma îndeaproape paşii acelei persoane, poate chiar călcând exact pe urmele lăsate de ea? În mod asemănător, pentru a ne bucura de siguranţă în viitor este absolut necesar să urmăm cât mai îndeaproape exemplul lui Isus în viaţa noastră. Acest lucru pretinde să ascultăm de Isus şi să ne supunem lui, precum şi să cooperăm cu cei care îl reprezintă.

Să ascultăm şi să ne supunem

Spre finalul Predicii de pe munte, Isus a spus: „Cine aude aceste cuvinte ale mele şi le pune în practică se va asemăna cu un bărbat prevăzător, care şi-a zidit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit inundaţiile, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pe stâncă“ (Mat. 7:24, 25).

Isus l-a numit „prevăzător“ pe omul care ascultă cuvintele sale şi se supune. Ascultăm şi noi din inimă de Isus, demonstrând astfel că apreciem şi urmăm exemplul lui? Sau avem tendinţa să respectăm numai poruncile care ne convin ori care nu presupun niciun efort din partea noastră? Isus a spus: „Fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute [lui Dumnezeu]“ (Ioan 8:29). Să ne străduim să-i urmăm şi noi exemplul!

În secolul I, apostolii au dat un exemplu excelent în ce priveşte supunerea faţă de conducerea lui Cristos. Cu o anumită ocazie, Petru i-a spus lui Isus: „Iată că noi am lăsat totul şi te-am urmat“ (Mar. 10:28). Într-adevăr, apostolii au preţuit atât de mult conducerea lui Isus, încât au fost gata să renunţe la alte lucruri pentru a-l urma (Mat. 4:18–22).

Să cooperăm cu reprezentanţii lui Cristos

Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus a vorbit despre o altă modalitate prin care îl putem urma în calitate de Conducător. El a spus: „Cine-l primeşte pe cel trimis de mine mă primeşte şi pe mine“ (Ioan 13:20). De fapt, Isus i-a considerat pe reprezentanţii săi unşi „fraţii“ lui (Mat. 25:40). După învierea şi înălţarea lui Isus la cer, „fraţii“ săi au fost numiţi să acţioneze „în locul lui Cristos“ în calitate de ambasadori care îi invită pe oameni să se împace cu Iehova Dumnezeu (2 Cor. 5:18–20). Prin urmare, a accepta conducerea lui Cristos înseamnă şi a ne supune „fraţilor“ lui.

Să ne facem deci o autoanaliză şi să ne întrebăm cum reacţionăm la sfaturile oportune pe care le primim prin publicaţiile noastre bazate pe Biblie. Când studiem Scripturile cu ajutorul acestor publicaţii şi participăm la întrunirile congregaţiei, ni se reamintesc cuvintele lui Cristos (2 Pet. 3:1, 2). Dovedim că apreciem cu adevărat această hrană spirituală dacă ne hrănim cu regularitate din ea. Însă care ar trebui să fie reacţia noastră dacă vedem că unele sfaturi se repetă din când în când? De exemplu, Cuvântul lui Dumnezeu îi sfătuieşte pe creştini să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Cor. 7:39). De mai bine de un secol, acest subiect este dezbătut periodic în revista Turnul de veghe. Articolele care analizează astfel de sfaturi inspirate dovedesc grija iubitoare a fraţilor lui Cristos pentru bunăstarea noastră spirituală. O modalitate prin care arătăm că îl urmăm pe Conducătorul nostru perfect, Isus Cristos, este aceea de a acorda atenţie acestor aduceri-aminte.

În Proverbele 4:18 se spune: „Cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor a cărei strălucire creşte până la miezul zilei“. Una dintre caracteristicile conducerii lui Isus este progresul. Da, sub conducerea sa lucrurile nu stagnează. De aceea, o altă modalitate prin care putem coopera cu „fraţii“ lui Isus este să avem o atitudine pozitivă faţă de clarificările pe care le aduce „sclavul fidel şi prevăzător“ în ce priveşte înţelegerea adevărurilor biblice (Mat. 24:45).

De asemenea, demonstrăm supunere faţă de „fraţii“ lui Cristos cooperând cu supraveghetorii numiţi în congregaţia creştină. Apostolul Pavel a spus: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre“ (Evr. 13:17). De exemplu, un bătrân ne-ar putea reaminti cât de important este să ţinem închinarea în familie cu regularitate sau ne-ar putea oferi sugestii cu privire la unele aspecte ale lucrării de predicare. Un supraveghetor itinerant ne-ar putea oferi sfaturi biblice utile cu privire la un anumit aspect al vieţii de creştin. Când aplicăm din toată inima aceste sfaturi arătăm că îl urmăm pe Isus în calitate de Conducător.

Din nefericire, lumea în care trăim este lipsită de o conducere eficientă. Dar cât de înviorătoare este pentru noi conducerea plină de iubire a lui Cristos! Să facem deci tot posibilul să ne supunem Conducătorului nostru şi să cooperăm cu cei pe care îi foloseşte el în prezent.

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Dai ascultare sfatului biblic de a nu te înjuga la un jug inegal cu un necredincios?