Ai intrat în odihna lui Dumnezeu?

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic.“ (EVR. 4:12)

1. a) Cum putem intra astăzi în odihna lui Dumnezeu? b) De ce este greu uneori să fim ascultători?

ÎN ARTICOLUL precedent am văzut că putem intra în odihna lui Dumnezeu dacă dăm dovadă de ascultare şi dacă acţionăm în armonie cu scopul său. Uneori însă este greu să fim ascultători. Când aflăm că Iehova dezaprobă ceva ce nouă ne place, am putea avea tendinţa de a ne răzvrăti. Aceasta dovedeşte că trebuie să învăţăm ascultarea, că trebuie să fim ‘gata să ascultăm’ (Iac. 3:17). În articolul de faţă vom vorbi despre câteva situaţii care ne pot pune la încercare dorinţa de a asculta de Dumnezeu şi de a-i susţine scopul.

2, 3. Ce eforturi trebuie să continuăm să facem pentru a-i fi plăcuţi lui Iehova?

² Cât de uşor accepţi sfaturile biblice? Scripturile ne spun că Dumnezeu vrea să adune la el „comorile preţioase ale tuturor naţiunilor“ (Hag. 2:7). E adevărat, când am aflat adevărul, majoritatea dintre noi am avut de făcut multe schimbări în personalitate pentru a deveni ‘comori preţioase’. Dar, din iubire pentru Dumnezeu şi pentru Fiul său, am fost dispuşi să ne schimbăm atitudinea şi obiceiurile nepotrivite. În cele din urmă, după multe rugăciuni şi eforturi, am ajuns să corespundem cerinţelor biblice şi ne-am botezat. (Citeşte Coloseni 1:9, 10.)

 ³ Totuşi, lupta noastră cu imperfecţiunea nu s-a încheiat la botez; ea va continua atât timp cât vom fi imperfecţi. Dar Iehova ne promite că ne va binecuvânta eforturile dacă vom persevera şi dacă ne vom strădui să-i fim plăcuţi.

Când avem nevoie de sfaturi

4. Menţionaţi trei modalităţi prin care Iehova ne sfătuieşte.

⁴ Pentru a ne corecta greşelile, trebuie mai întâi să fim conştienţi de ele. Iehova ne-ar putea arăta că avem un defect grav de personalitate prin intermediul unei cuvântări ce ne îndeamnă la autoanaliză sau printr-un articol profund din literatura noastră. Dar dacă noi nu sesizăm că avem o problemă sau dacă nu punem în practică sfaturile primite, Iehova s-ar putea folosi de un colaborator creştin pentru a ne atrage atenţia asupra problemei respective. (Citeşte Galateni 6:1.)

5. a) Ce reacţii nepotrivite am putea avea la primirea unui sfat? b) De ce se străduiesc păstorii creştini să ne ajute?

⁵ Fireşte, nu ne este uşor să acceptăm sfatul unui om imperfect, chiar dacă manifestă tact şi iubire. Însă Iehova le porunceşte bătrânilor de congregaţie să ne corecteze „în spiritul blândeţii“, aşa cum reiese din Galateni 6:1. Dacă acceptăm ajutorul lor, vom deveni şi mai preţioşi în ochii lui Iehova. Totuşi, este interesant că atunci când ne rugăm, noi recunoaştem imediat că suntem imperfecţi. Însă când cineva ne atrage atenţia asupra unei greşeli, avem tendinţa de a-i minimaliza gravitatea. Poate că încercăm să ne justificăm sau chiar ne îndoim de motivaţiile persoanei respective; sau poate că ne deranjează modul în care ne sfătuieşte (2 Regi 5:11). Iar dacă sfaturile vizează un aspect delicat — cum ar fi comportamentul greşit al unui membru al familiei, ţinuta nepotrivită, igiena personală necorespunzătoare sau o formă de destindere pe care Iehova o urăşte — s-ar putea să avem o reacţie dură, care să ne surprindă şi pe noi şi să-l dezamăgească pe cel care ne sfătuieşte. Însă, de obicei, după ce ne calmăm, recunoaştem că sfaturile respective au fost bine-venite.

6. Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu „gândurile şi intenţiile inimii“?

⁶ După cum arată şi mottoul acestui articol, cuvântul lui Dumnezeu ‘este puternic’. Da, cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a ne schimba viaţa! Ne ajută să facem schimbări în prezent, la fel cum ne-a ajutat şi înainte de botez. În scrisoarea sa către evrei, Pavel mai spune despre cuvântul lui Dumnezeu că „pătrunde până acolo încât desparte sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor şi poate să discearnă gândurile şi intenţiile inimii“ (Evr. 4:12). Altfel spus, când înţelegem ce aşteaptă Dumnezeu de la noi, reacţia noastră va dezvălui ce suntem în interior. Întreabă-te: Există uneori o diferenţă între ceea ce par a fi („sufletul“) şi ceea ce sunt în realitate („spiritul“)? (Citeşte Matei 23:27, 28.) Gândeşte-te cum ai reacţiona în situaţiile prezentate în continuare.

Să ţinem pasul cu organizaţia lui Iehova

7, 8. a) De ce continuau unii creştini evrei să respecte anumite părţi din Lege? b) În ce sens acţionau ei împotriva scopului lui Iehova?

⁷ Mulţi dintre noi ştiu pe de rost cuvintele din Proverbele 4:18: „Cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor a cărei strălucire creşte până la miezul zilei“. Aceasta înseamnă că, în timp, vom înţelege tot mai bine scopurile lui Iehova şi vom avea o conduită tot mai plăcută în ochii săi.

 ⁸ Aşa cum am văzut în articolul precedent, după moartea lui Isus, multor creştini evrei le-a fost greu să renunţe la Legea mozaică (Fap. 21:20). Deşi Pavel le-a explicat foarte clar că nu mai erau sub Lege, unii n-au acceptat argumentele lui inspirate (Col. 2:13–15). Ei credeau, probabil, că, respectând unele părţi din Lege, ar fi scăpat de persecuţii. Dar Pavel le-a argumentat că nu puteau intra în odihna lui Dumnezeu dacă refuzau să acţioneze în armonie cu scopul său, aflat în curs de realizare (Evr. 4:1, 2, 6). * (Citeşte Evrei 4:11.) Pentru a fi aprobaţi de Iehova, acei creştini trebuiau să accepte că El îşi conducea acum poporul într-o altă direcţie.

9. Ce atitudine trebuie să avem când se fac clarificări în privinţa anumitor învăţături biblice?

⁹ În perioada modernă, clasa sclavului fidel şi prevăzător face uneori clarificări în privinţa anumitor adevăruri biblice. Aceasta n-ar trebui să ne tulbure, ci ar trebui să ne întărească încrederea în sclavul fidel. Reprezentantul lui — Corpul de Guvernare — consideră, uneori, că este necesar să clarifice ori să corecteze anumite explicaţii ale învăţăturilor biblice şi nu se reţine să facă schimbările de rigoare, chiar dacă acest lucru l-ar expune la critici. De ce? Deoarece principala lui preocupare este să contribuie la realizarea scopului lui Iehova. Când se fac astfel de clarificări, tu cum reacţionezi? (Citeşte Luca 5:39.)

10, 11. Ce învăţăm din modul în care au reacţionat unii la noile metode de predicare recomandate de sclavul fidel?

¹⁰ Să mai analizăm o situaţie. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, unii Studenţi în Biblie care erau buni oratori considerau că modalitatea cea mai eficientă de a predica era aceea de a ţine cuvântări. Lor le plăcea mult să vorbească în public, iar unii chiar tânjeau să fie adulaţi. Totuşi, mai târziu s-a înţeles că Iehova vrea ca poporul lui să participe la forme diferite ale predicării, inclusiv lucrarea din casă-n casă. Însă unii dintre aceşti oratori au refuzat categoric să încerce metode noi. Ei păreau oameni spirituali, dedicaţi trup şi suflet Domnului. Însă adevăratele lor intenţii şi motivaţii au ieşit la iveală când sclavul fidel a explicat scopul lui Iehova cu privire la lucrarea de predicare. Iehova nu a aprobat atitudinea lor şi nu i-a binecuvântat. Rezultatul? Ei au părăsit organizaţia lui Iehova (Mat. 10:1–6; Fap. 5:42; 20:20).

¹¹ Aceasta nu înseamnă că fraţilor loiali le-a fost uşor să predice în public, mai ales la început. Însă au dat dovadă de ascultare. Cu timpul, ei şi-au învins temerile şi emoţiile, iar Iehova i-a binecuvântat din belşug. Dar tu? Cum reacţionezi când sclavul fidel şi prevăzător îţi spune să încerci metode de predicare noi, care ţi se par dificile? Dai dovadă de ascultare?

Când cineva drag îl părăseşte pe Iehova

12, 13. a) De ce porunceşte Iehova ca păcătoşii care nu se căiesc să fie excluşi? b) Cu ce situaţie dificilă se confruntă unii părinţi creştini?

¹² Fără îndoială, cu toţii suntem de acord că, pentru a-i fi plăcuţi lui Iehova, trebuie să fim curaţi din punct de vedere fizic, moral şi spiritual. (Citeşte Tit 2:14.) Însă uneori este greu să ne păstrăm loialitatea în toate aceste aspecte. Să presupunem, de pildă, că unicul fiu al unui cuplu de creştini exemplari părăseşte adevărul.  Întrucât alege „plăcerea trecătoare a păcatului“ în locul relaţiei cu Iehova şi cu părinţii săi, tânărul respectiv este exclus din congregaţie (Evr. 11:25).

¹³ Părinţii sunt distruşi! Desigur, ei cunosc porunca Bibliei: „Să nu mai aveţi legături cu cineva numit frate care este un fornicator sau un om lacom sau un idolatru sau unul care insultă sau un beţiv sau un extorcator! Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi!“ (1 Cor. 5:11, 13). Părinţii înţeleg, de asemenea, că termenul „cineva“ din acest verset se referă şi la membrii familiei care nu locuiesc cu ei. Totuşi, îşi iubesc foarte mult fiul şi ar putea gândi: „Cum putem să ne ajutăm băiatul să se întoarcă la Iehova dacă rupem aproape orice legătură cu el? Oare nu l-am ajuta mai bine păstrând legătura?“. *

14, 15. Ce hotărâre trebuie să ia părinţii al căror copil este exclus?

¹⁴ Ştim că suferiţi mult, dragi fraţi şi surori care sunteţi în această situaţie! Voi aţi vrut, fără îndoială, să-l ajutaţi, dar nu puteţi decide în locul lui. Fiul vostru are liber-arbitru şi a ales să nu respecte normele Bibliei, îndepărtându-se de voi şi de fraţii de credinţă. Înţelegem cât de greu vă este!

¹⁵ Dar ce veţi face? Veţi asculta de porunca lui Iehova? Sau veţi considera că puteţi vorbi des cu el invocând rezolvarea unor probleme de familie? Înainte de a lua o hotărâre, ţineţi cont de modul în care priveşte Iehova lucrurile. El vrea ca organizaţia lui să rămână curată şi să-i ajute pe păcătoşi să se corecteze. Cum puteţi susţine acest scop al lui Iehova?

16, 17. Ce învăţăm din exemplul lui Aaron?

¹⁶ Aaron, fratele lui Moise, a trecut printr-o situaţie extrem de dureroasă. Fiii săi, Nadab şi Abihu, au adus înaintea lui Iehova foc nepermis, iar Iehova i-a pedepsit cu moartea. Imaginaţi-vă cât de mult trebuie să fi suferit Aaron! El nu mai putea să-şi vadă fiii şi să vorbească cu ei! Mai mult decât atât, gândiţi-vă ce au simţit Aaron şi fiii lui fideli când Iehova le-a poruncit: „Nu vă lăsaţi capul neîngrijit şi nu vă sfâşiaţi veşmintele [din cauza durerii], ca să nu muriţi şi ca [Iehova] să nu se mânie pe întreaga adunare“ (Lev. 10:1–6). Mesajul este cât se poate de clar: Iubirea faţă de Iehova trebuie să fie mai puternică decât iubirea faţă de membrii infideli ai familiei!

¹⁷ În prezent, Iehova nu-i mai execută imediat pe cei care îi încalcă legile. În marea sa iubire, el le dă posibilitatea să se  căiască de faptele lor rele. Dar ce simte Iehova când părinţii unui copil care a fost exclus îi nesocotesc porunca, găsind pretexte să vorbească des cu acesta?

18, 19. Ce binecuvântări vor avea familiile care respectă instrucţiunile lui Iehova cu privire la cei excluşi?

¹⁸ Mulţi dintre cei care s-au întors în congregaţie recunosc că un rol hotărâtor în reintegrarea lor l-a avut atitudinea fermă a rudelor şi a prietenilor. De exemplu, în recomandarea de reintegrare a unei tinere, bătrânii au scris că ea şi-a schimbat modul de viaţă, „în parte, datorită fermităţii cu care fratele ei a respectat porunca lui Iehova referitoare la cei excluşi“. Atitudinea lui „a ajutat-o să-şi dorească să se întoarcă în congregaţie“.

¹⁹ Aşadar, ce trebuie să facem? Trebuie să luptăm cu tendinţa noastră imperfectă de a ne răzvrăti şi de a nu respecta sfaturile Bibliei! Să fim absolut convinşi că tot ce ne spune Iehova să facem este spre binele nostru!

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu“

20. Care sunt cele două aplicări ale textului din Evrei 4:12 (vezi nota de subsol)?

²⁰ Când Pavel a scris „cuvântul lui Dumnezeu este viu“, el nu s-a referit la Biblie, Cuvântul scris al lui Dumnezeu. * Contextul arată că Pavel se referea la promisiunile lui Dumnezeu. Pavel voia să spună că Dumnezeu nu-şi uită promisiunile, aşa cum El însuşi a declarat prin intermediul profetului Isaia: „Cuvântul meu . . . nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci . . . va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis“ (Is. 55:11). Trebuie deci să avem răbdare deoarece Dumnezeu nu-şi îndeplineşte promisiunile când dorim noi. Să fim siguri că el continuă ‘să lucreze’ la realizarea scopului său! (Ioan 5:17)

21. Cum îi încurajează Evrei 4:12 pe fraţii şi pe surorile în vârstă din ‘marea mulţime’?

²¹ Mulţi fraţi şi surori în vârstă din ‘marea mulţime’ îi slujesc lui Iehova cu fidelitate de zeci de ani (Rev. 7:9). Deşi nu s-au aşteptat să îmbătrânească în această lume rea, ei nu se lasă doborâţi de descurajare (Ps. 92:14). Ei sunt ferm convinşi că promisiunile lui Iehova sunt demne de încredere! Ele se vor împlini negreşit deoarece cuvântul lui Dumnezeu este viu! Iehova ‘lucrează’ pentru a şi le duce la bun sfârşit. Da, el ţine foarte mult la scopul său şi se bucură văzând că acest scop este preocuparea gândurilor noastre. În timpul acestei zile de odihnă — ziua a şaptea — nimic nu-l va împiedica pe Iehova să-şi ducă la îndeplinire scopul! El ştie că poporul său, ca întreg, va continua să susţină acest scop. Îl susţii şi tu? Ai intrat în odihna lui Iehova?

[Note de subsol]

Să nu ratăm scopul. . .

• Ce trebuie să facem pentru a intra astăzi în odihna lui Dumnezeu?

• Ce legătură există între scopul lui Dumnezeu şi dispoziţia noastră de a accepta sfaturile biblice?

• Ce situaţii ne-ar putea pune la încercare ascultarea faţă de poruncile lui Iehova, dar de ce este vital să ascultăm?

• Care sunt cele două aplicări ale textului din Evrei 4:12?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Părinţii sunt distruşi!