Urmezi îndrumarea plină de iubire a lui Iehova?
Urmezi îndrumarea plină de iubire a lui Iehova?
„Urăsc . . . calea cea mincinoasă.“ (PS. 119:128, Galaction şi Radu)
1, 2. a) Când îl rogi pe un prieten să te îndrume spre o anumită destinaţie, cu privire la ce ai aprecia să te avertizeze, şi de ce? b) Ce avertismente le dă Iehova slujitorilor săi, şi de ce?
IMAGINEAZĂ-ŢI că trebuie să mergi într-un anumit loc, dar nu ştii drumul. Apelezi la un prieten de încredere care îţi explică în detaliu cum să ajungi la destinaţie. La un moment dat, el te avertizează: „Fii atent la următoarea intersecţie! Vei întâlni un indicator care te poate induce în eroare. Mulţi oameni s-au luat după el şi s-au rătăcit“. Nu-i aşa că apreciezi grija lui şi că vei ţine cont de avertisment? Iehova se aseamănă în multe privinţe cu acest prieten. El ne oferă îndrumări clare pentru a ne ajuta să ajungem la destinaţia noastră: viaţa veşnică. Totodată, el ne atenţionează cu privire la unele pericole ce ne-ar putea abate din drum (Deut. 5:32; Is. 30:21).
2 În articolul de faţă şi în următorul, vom analiza câteva dintre aceste pericole. Prietenul nostru, Iehova Dumnezeu, ne avertizează pentru că ne iubeşte şi pentru că vrea să ajungem la destinaţie. El suferă când vede că slujitorii săi nu ocolesc pericolele şi se rătăcesc de la calea cea dreaptă (Ezec. 33:11). În continuare, vom vorbi despre trei pericole: primul este extern, al doilea vine din lăuntrul nostru, iar al treilea provine din ceva ireal. Trebuie să ştim care sunt aceste pericole şi cum ne ajută Iehova să le ocolim. Un psalmist a spus: „Urăsc . . . calea cea mincinoasă“ (Ps. 119:128, Galaction şi Radu). O urăşti şi tu? Să vedem cum ne putem întări hotărârea de a evita căile greşite.
„Să nu urmezi mulţimea“
3. a) De ce este periculos să te iei după alţii când eşti în călătorie şi nu cunoşti drumul? b) Ce principiu important găsim în Exodul 23:2?
3 Pe parcursul călătoriei tale, îţi dai seama la un moment dat că nu ştii în ce direcţie s-o iei. Ce vei face? Vezi că mulţi oameni merg într-o anumită direcţie şi eşti tentat să-i urmezi. Dar o astfel de decizie ar putea fi riscantă deoarece oamenii respectivi au, poate, o altă destinaţie sau, la fel ca tine, s-au rătăcit. Această situaţie ne ajută să înţelegem principiul pe care se bazează una dintre legile date de Iehova Israelului antic. Judecătorii sau martorii într-un proces erau avertizaţi cu privire la pericolul ‘de a urma mulţimea’. (Citeşte Exodul 23:2.) Fără îndoială, fiind imperfecţi, ei puteau ceda foarte uşor la presiunile celor din jur, „strâmbând judecata“. Dar principiul ‘de a nu urma mulţimea’ nu se aplică doar la chestiunile de natură juridică.
4, 5. a) Cum s-au confruntat Iosua şi Caleb cu pericolul ‘de a urma mulţimea’? b) Ce i-a ajutat să înfrunte acest pericol cu mult curaj?
4 Pericolul de ‘a urma mulţimea’ ne pândeşte la tot pasul. Într-adevăr, uneori poate fi foarte greu să nu ne luăm după alţii. Să ne gândim, de exemplu, la situaţia cu care s-au confruntat Iosua şi Caleb. Ei au făcut parte din grupul celor 12 israeliţi trimişi să spioneze Ţara Promisă. La întoarcere, 10 dintre ei au prezentat un raport negativ şi descurajator, ba chiar au susţinut că unii dintre locuitorii ţării erau uriaşi, care se trăgeau din nefilimi * (Gen. 6:4). Evident, această afirmaţie era absurdă deoarece toţi nefilimii muriseră în Potop, cu sute de ani înainte, fără să lase urmaşi. Dar oamenii cu o credinţă slabă pot fi influenţaţi chiar şi de cele mai absurde idei. Acest raport negativ a semănat panică printre israeliţi. În scurt timp, majoritatea au ajuns să creadă că era o greşeală să intre în Ţara Promisă aşa cum le spusese Iehova. Cum au acţionat Iosua şi Caleb în această situaţie încordată? (Num. 13:25–33)
5 Ei ‘nu au urmat mulţimea’. Deşi poporul nu voia să audă adevărul, cei doi israeliţi au prezentat cu mult curaj realitatea, chiar dacă riscau să fie omorâţi cu pietre. Pe ce se baza curajul lor? Pe credinţa în Iehova! Cei care au o credinţă puternică îşi pun încrederea în promisiunile lui Iehova, nu în afirmaţiile nefondate ale oamenilor. Mai târziu, Iosua şi Caleb şi-au exprimat convingerea că Iehova este loial, că îşi respectă întotdeauna promisiunile. (Citeşte Iosua 14:6, 8; 23:2, 14.) Ei îl iubeau pe Iehova şi nu voiau să-l întristeze ‘urmând mulţimea’ lipsită de credinţă. De aceea, au rămas fermi pe poziţie, lăsându-ne un exemplu remarcabil (Num. 14:1–10).
6. În ce situaţie ai putea fi tentat ‘să urmezi mulţimea’?
6 Te simţi uneori tentat ‘să urmezi mulţimea’? Majoritatea oamenilor sunt înstrăinaţi de Iehova şi dispreţuiesc normele sale morale. Ei promovează tot felul de idei greşite cu privire la destindere şi susţin că imoralitatea, violenţa şi spiritismul, întâlnite la tot pasul în programele TV, în filme şi în jocurile video, sunt inofensive (2 Tim. 3:1–5). Când alegi o formă de destindere, te laşi influenţat de conştiinţa permisivă a altora? Dacă acţionezi în acest fel înseamnă că „urmezi mulţimea“!
7, 8. a) Cum ne putem dezvolta „capacitatea de înţelegere“? b) De ce este mai bine să ne dezvoltăm această capacitate decât să urmăm un set de reguli rigide? c) De ce este încurajator pentru tine exemplul multor fraţi tineri?
7 Pentru a ne ajuta să luăm decizii, Iehova ne-a oferit un dar preţios: „capacitatea de înţelegere“. Ca să ne dezvoltăm această capacitate, trebuie ‘s-o folosim’ (Evr. 5:14). Însă, dacă ‘urmăm mulţimea’ sau dacă aşteptăm ca alţii să ne stabilească reguli rigide în chestiuni de conştiinţă, nu ne vom dezvolta capacitatea de înţelegere. Iată de ce slujitorii lui Iehova nu primesc o listă cu filmele, cărţile şi site-urile pe care să le evite. Lumea aceasta este în permanentă schimbare, iar o astfel de listă ar fi depăşită de la bun început (1 Cor. 7:31). Dar motivul principal pentru care nu aşteptăm ca alţii să ia decizii în locul nostru este acela că vrem să ne folosim capacitatea de înţelegere şi să cântărim sub rugăciune principiile biblice înainte de a lua o decizie (Ef. 5:10).
8 Bineînţeles, nu vom fi întotdeauna agreaţi când luăm decizii bazate pe Biblie. De pildă, colegii de şcoală ar putea face presiuni asupra tinerilor noştri ca să le imite comportamentul (1 Pet. 4:4). Însă fraţii şi surorile noastre urmează exemplul de credinţă al lui Iosua şi al lui Caleb. Ce mult ne bucurăm că atât cei tineri, cât şi cei în vârstă refuză ‘să urmeze mulţimea’!
‘Să nu-ţi urmezi inima şi ochii’
9. a) De ce ar putea fi periculos să ne călăuzim după instinct când suntem în călătorie? b) De ce era importantă pentru israeliţi legea consemnată în Numerele 15:37–39?
9 Al doilea pericol vine din lăuntrul nostru. Să ne întoarcem la ilustrarea de la început. În călătoria ta foloseşti o hartă ca să ajungi la destinaţie. Dar ce s-ar întâmpla dacă ai renunţa la ea şi ţi-ai urma instinctul, alegând drumurile care par să-ţi ofere privelişti frumoase? Evident, n-ai ajunge niciodată la destinaţie. Această situaţie ne ajută să înţelegem principiul pe care se bazează o altă lege dată de Iehova Israelului antic: veşmintele israeliţilor trebuiau să aibă franjuri şi şnur albastru. Astăzi mulţi nu înţeleg această lege. (Citeşte Numerele 15:37–39.) Ştii de ce era ea atât de importantă? Deoarece îi ajuta pe israeliţi să se deosebească de naţiunile păgâne din jur. Iar acest lucru era esenţial dacă voiau să se bucure de aprobarea lui Iehova (Lev. 18:24, 25). În plus, această lege atrăgea atenţia asupra unui pericol care vine din interiorul nostru şi care ne-ar putea abate de la calea spre viaţa veşnică.
10. Cum a arătat Iehova că înţelege natura umană?
10 Iehova le-a explicat israeliţilor motivul pentru care le-a dat această lege: „Să nu umblaţi urmându-vă inima şi ochii ca să aveţi relaţii imorale“. Iehova cunoaşte foarte bine natura umană. El ştie cât de uşor poate fi ispitită inima, sau persoana noastră lăuntrică, de ceea ce văd ochii. Iată ce ne avertizează Biblia: „Inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă. Cine poate s-o cunoască?“ (Ier. 17:9). Cât de oportun era deci avertismentul dat de Iehova israeliţilor! El ştia foarte bine că israeliţii aveau să fie tentaţi să se uite la popoarele păgâne şi să-şi dorească să arate ca acei oameni, ajungând în final să gândească şi să se comporte ca ei (Prov. 13:20).
11. Cum am putea fi tentaţi ‘să ne urmăm inima şi ochii’?
11 În prezent este şi mai uşor ca inima să se lase înşelată de ceea ce văd ochii. Trăim într-o lume care exploatează înclinaţiile greşite ale omului. Cum putem aplica deci principiul din Numerele 15:39? Întreabă-te: Dacă oamenii din jur — colegii de şcoală, de muncă sau vecinii — se îmbracă din ce în ce mai provocator, aş putea fi şi eu influenţat de ei? Aş putea fi tentat ‘să-mi urmez inima şi ochii’, lăsându-mă înşelat de ceea ce văd? Oare nu aş putea ajunge să-mi cobor standardele, adoptând acelaşi stil de îmbrăcăminte? (Rom. 12:1, 2)
12, 13. a) Ce trebuie să facem când suntem tentaţi să ne uităm la ceva nepotrivit? b) Ce ne ajută să nu stârnim în alţii dorinţe greşite?
12 Este vital să cultivăm stăpânire de sine. Când suntem tentaţi să privim ceva nepotrivit, să ne amintim de Iov. Acest om fidel a făcut un legământ cu ochii săi: el a luat hotărârea fermă de a nu se uita cu intenţii imorale la o femeie (Iov 31:1). David a luat o hotărâre asemănătoare: „Nu voi pune în faţa ochilor mei niciun lucru lipsit de valoare“ (Ps. 101:3). Orice stârneşte dorinţa ochilor şi strecoară în inima noastră tentaţia să facem ceva greşit reprezintă un „lucru lipsit de valoare“, care ne întinează conştiinţa şi ne afectează prietenia cu Iehova.
13 Pe de altă parte, chiar noi am putea deveni „un lucru lipsit de valoare“ pentru alţii dacă ne-am purta într-un mod care să stârnească în ei dorinţe greşite. De aceea, luăm în serios sfatul inspirat al Bibliei de a ne îmbrăca decent şi modest (1 Tim. 2:9). A fi modest înseamnă a te gândi în primul rând la alţii, nu la ceea ce îţi place ţie. Trebuie să ţinem cont de conştiinţa şi de sensibilităţile celor din jur, deoarece pacea lor sufletească şi bunăstarea lor spirituală sunt mai importante decât preferinţele noastre (Rom. 15:1, 2). Congregaţia creştină este binecuvântată cu mii de tineri care dau un exemplu excelent în această privinţă. Ei ‘nu-şi urmează inima şi ochii’, ci se străduiesc să-i placă lui Iehova în tot ce fac, inclusiv în modul în care se îmbracă! Suntem foarte mândri de ei!
Să nu urmezi „deşertăciuni“
14. Ce avertisment a dat Samuel?
14 Imaginează-ţi acum că, în timpul călătoriei, trebuie să traversezi un deşert. Ce s-ar întâmpla dacă te-ai abate din drum, urmărind un miraj? Ţi-ai putea pierde viaţa! Iehova ştie cât de periculos este să urmăreşti o iluzie. Să ne gândim, de exemplu, la israeliţii din vechime. Ei voiau să aibă un rege uman, la fel ca popoarele din jur. Însă această dorinţă constituia un păcat grav deoarece îl respingeau, de fapt, pe Iehova, Regele lor. În final, Iehova le-a permis să aibă un rege uman, dar i-a avertizat prin profetul Samuel că erau în pericolul ‘de a urma nişte deşertăciuni’. (Citeşte 1 Samuel 12:21.)
15. Cum ‘au urmat israeliţii nişte deşertăciuni’?
15 Credeau oare israeliţii că un rege uman ar fi putut fi mai real sau mai demn de încredere decât Iehova? În acest caz, ei urmau o deşertăciune, o iluzie, riscând să se ia şi după alte iluzii promovate de Satan. Regii umani puteau să-i atragă în capcana idolatriei. Cei care se închină la idoli au impresia că aceşti dumnezei din lemn şi din piatră, pe care îi pot vedea şi atinge, sunt mai reali şi mai demni de încredere decât Iehova, Dumnezeul invizibil care a creat totul. Dar, aşa cum a remarcat apostolul Pavel, idolii nu sunt „nimic“ (1 Cor. 8:4). Nu pot să vadă, nu pot să audă şi nu pot să vorbească; idolii nu pot face absolut nimic. Ar fi o nebunie să te închini la idoli doar pentru că îi poţi vedea sau atinge! Nu ai face decât să alergi după o himeră, după o iluzie deşartă care te-ar duce la pieire! (Ps. 115:4–8)
16. a) Cum îi amăgeşte Satan pe mulţi oameni să urmărească lucruri deşarte? b) De ce sunt lucrurile materiale nişte „deşertăciuni“? c) Ce putem spune însă despre Iehova Dumnezeu?
16 Satan îi amăgeşte şi astăzi pe oameni să urmărească lucruri deşarte. Plin de viclenie, el îi face pe mulţi să creadă că lucrurile materiale le oferă siguranţă, că banii sau un serviciu bine plătit le aduc fericirea. Dar cât de mult te pot ajuta lucrurile materiale când te îmbolnăveşti, când apar crize economice sau când are loc un dezastru natural? Pot ele să-ţi dea un sens în viaţă, să-ţi aducă pace lăuntrică şi să-ţi ofere răspunsuri la întrebările profunde ale vieţii? Te pot ajuta cu ceva când eşti în pragul morţii? Nu uita, dacă încerci să-ţi satisfaci necesităţile spirituale cu ajutorul lucrurilor materiale, vei rămâne foarte dezamăgit! Pe termen lung, ele nu ne pot aduce ocrotire, deoarece nu ne pot prelungi viaţa la nesfârşit şi nici nu ne pot scăpa de boală şi de moarte. Nu sunt decât „deşertăciuni“! (Prov. 23:4, 5) În schimb, Dumnezeul nostru Iehova este o persoană reală! Doar o prietenie strânsă cu el ne poate aduce fericire şi siguranţă. Ce privilegiu este să fim prieteni cu Iehova! Să nu-l părăsim niciodată pentru „nişte deşertăciuni“!
17. După analizarea acestor pericole, ce eşti hotărât să faci?
17 Ce binecuvântaţi suntem că Prietenul nostru, Iehova, ne îndrumă pe calea vieţii! Să continuăm să ţinem cont de avertismentele sale pline de iubire! Să nu ne luăm după ‘mulţime’, să nu ne urmăm ‘inima’ şi să nu urmărim „deşertăciuni“! Evitând aceste trei pericole, vom reuşi să ajungem la destinaţia noastră: viaţa veşnică! În articolul următor, vom analiza încă trei avertismente care ne ajută să evităm căile greşite, ba chiar să le urâm. (Ps. 119:128)
[Notă de subsol]
^ par. 4 Nefilimii erau fiii rezultaţi în urma relaţiilor dintre îngerii rebeli şi femei.
Îţi aminteşti?
Cum poţi aplica principiile din următoarele versete?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la pagina 11]
Simţi uneori că eşti tentat să te iei după mulţime?
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
De ce este periculos ‘să-ţi urmezi inima şi ochii’?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]
Urmăreşti lucruri deşarte?
