Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să promovăm pacea

Să promovăm pacea

Să promovăm pacea

„Să urmărim deci lucrurile care duc la pace.“ (ROM. 14:19)

1, 2. De ce se bucură închinătorii lui Iehova de pace?

ADEVĂRATA pace este greu de găsit în lumea de azi. Chiar şi oamenii de aceeaşi naţionalitate şi limbă sunt dezbinaţi pe plan religios, politic şi social. În schimb, închinătorii lui Iehova trăiesc în pace, deşi provin „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“ (Rev. 7:9).

2 Pacea care există în mijlocul nostru nu este întâmplătoare. De ce? În primul rând, deoarece noi „ne bucurăm de pace cu Dumnezeu“. Această pace vine în urma credinţei în Fiul său, care şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre (Rom. 5:1; Ef. 1:7). De asemenea, adevăratul Dumnezeu le dă spirit sfânt slujitorilor săi loiali, iar pacea este un aspect al rodului spiritului (Gal. 5:22). Un alt motiv este acela că noi ‘nu facem parte din lume’. Noi nu ne implicăm în politică, ci ne păstrăm neutralitatea (Ioan 15:19). Şi, întrucât ‘ne-am făurit din săbii brăzdare’, noi nu luăm parte nici la războaie (Is. 2:4).

3. a) Ce binecuvântări avem dacă promovăm pacea? b) Ce vom analiza în acest articol?

3 Dar a fi în pace cu fraţii noştri nu înseamnă doar a nu le face rău. Biblia ne îndeamnă „să facem ce este bine faţă de toţi, dar mai ales faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Gal. 6:10). Membrii congregaţiei ‘se iubesc unii pe alţii’ deşi între ei există deosebiri etnice şi culturale (Ioan 15:17). Însă pacea care domneşte în paradisul nostru spiritual trebuie preţuită şi ocrotită. Să analizăm în continuare cum putem promova pacea în congregaţie.

Când „ne poticnim“

4. Când am jignit pe cineva, ce trebuie să facem pentru a promova pacea?

4 „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect“, a scris discipolul Iacov (Iac. 3:2). Prin urmare, între colaboratorii creştini vor apărea inevitabil neînţelegeri şi divergenţe (Filip. 4:2, 3). Totuşi, acestea pot fi rezolvate fără ca pacea congregaţiei să fie tulburată. De aceea, când ne dăm seama că am jignit pe cineva, să ne străduim să aplicăm sfatul din Matei 5:23, 24. (Citeşte.)

5. Cum putem promova pacea când cineva ne-a supărat?

5 Să presupunem că cineva a făcut o greşeală minoră faţă de noi şi ne-a supărat. Ce vom face? Vom aştepta ca persoana respectivă să vină şi să-şi ceară scuze? Biblia spune că iubirea „nu ţine cont de răul suferit“ (1 Cor. 13:5). Dovedim că nu ţinem cont de răul suferit dacă iertăm şi dacă trecem cu vederea cele întâmplate, promovând astfel pacea. (Citeşte Coloseni 3:13.) Aceasta este cea mai bună modalitate de a rezolva micile neînţelegeri! Astfel, consolidăm unitatea dintre noi şi ne păstrăm pacea minţii. ‘Este frumos să trecem peste fărădelege’, spune un proverb înţelept (Prov. 19:11).

6. Ce trebuie să facem când simţim că nu putem trece cu vederea o jignire?

6 Dar ce vom face dacă simţim că nu putem trece cu vederea o jignire? Ar fi neînţelept să vorbim cu alţii despre problema noastră. Aceasta ar însemna că bârfim, iar bârfa tulbură pacea congregaţiei. Dar cum putem rezolva neînţelegerea în spiritul păcii? Iată ce ne învaţă Isus: „Dacă fratele tău comite un păcat, du-te şi dezvăluie-i greşeala numai între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău“ (Mat. 18:15). Deşi sfaturile din Matei 18:15–17 se aplică la un păcat grav, principiul din versetul 15 ne îndeamnă să vorbim în particular cu cel care ne-a jignit şi să încercăm cu blândeţe să restabilim pacea. *

7. De ce trebuie să rezolvăm imediat divergenţele?

7 Apostolul Pavel a scris: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu-i faceţi loc Diavolului!“ (Ef. 4:26, 27). Iar Isus a spus: „Rezolvă-ţi repede problemele cu cel care depune o plângere împotriva ta în faţa legii“ (Mat. 5:25). Aşadar, dacă vrem să promovăm pacea, trebuie să rezolvăm imediat orice neînţelegere. De ce? Deoarece problemele nerezolvate se pot agrava, asemenea unei răni netratate, care se infectează. Să nu permitem ca mândria, invidia sau iubirea de bani să ne împiedice să rezolvăm divergenţele de îndată ce apar (Iac. 4:1–6).

Când sunt implicaţi mai mulţi

8, 9. a) Ce conflict a apărut în congregaţia din Roma? b) Ce i-a sfătuit Pavel pe creştinii din Roma?

8 În unele neînţelegeri sunt implicate mai multe persoane din congregaţie. Aşa s-a întâmplat şi cu unii creştini din Roma. Între creştinii evrei şi neevrei apăruse un conflict. Unii membri ai congregaţiei îi dispreţuiau pe cei cu o conştiinţă excesiv de restrictivă, judecându-i greşit cu privire la chestiuni pur personale. Ce sfaturi a dat Pavel congregaţiei din Roma? (Rom. 14:1–6)

9 El s-a adresat ambelor părţi implicate în conflict. Celor care înţeleseră că nu mai erau sub Legea mozaică le-a spus să nu-i dispreţuiască pe ceilalţi fraţi (Rom. 14:2, 10). Această atitudine putea să-i poticnească pe creştinii care credeau că era greşit să consume alimente nepermise de Lege. „Încetaţi să mai dărâmaţi lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“, i-a îndemnat Pavel. „Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci niciun alt lucru în care se poticneşte fratele tău.“ (Rom. 14:14, 15, 20, 21) Pe de altă parte, Pavel i-a sfătuit pe creştinii cu o conştiinţă mai restrictivă să nu-i considere infideli pe cei care aveau vederi mai largi (Rom. 14:13). „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie“, i-a îndemnat el (Rom. 12:3). După ce i-a sfătuit pe toţi cei implicaţi, Pavel le-a scris: „Să urmărim deci lucrurile care duc la pace şi lucrurile care duc la zidire reciprocă“ (Rom. 14:19).

10. Asemenea creştinilor din Roma, ce trebuie să facem pentru a rezolva neînţelegerile?

10 Fără îndoială, congregaţia din Roma a acceptat sfaturile lui Pavel şi a făcut schimbările de rigoare. Şi în prezent, când apar neînţelegeri în congregaţie, creştinii trebuie să dea dovadă de iubire şi să le rezolve aplicând cu umilinţă sfaturile Bibliei. Cei implicaţi într-un conflict trebuie să facă schimbări pentru ‘a păstra pacea între ei’ (Mar. 9:50).

Când apelăm la bătrâni

11. La ce trebuie să fie atent un bătrân când un frate îi vorbeşte despre o neînţelegere avută cu un colaborator creştin?

11 Să presupunem că un frate sau o soră doreşte să discute cu un bătrân despre o problemă pe care o are cu o rudă sau cu un colaborator în credinţă. În Proverbele 21:13 se spune: „Cine îşi astupă urechea la strigătul tânguitor al omului de condiţie umilă va striga şi el, dar nu va primi niciun răspuns“. Cu siguranţă, un bătrân ‘nu-şi va astupa urechea’ când un colaborator creştin îi cere ajutorul. Totuşi, un alt proverb avertizează: „Când vorbeşte pârâşul, parcă el are dreptate, iar când vine rândul pârâtului, atunci se lămureşte pricina“ (Prov. 18:17, Galaction şi Radu). Deşi îl ascultă cu amabilitate pe cel care îi aduce la cunoştinţă o problemă, bătrânul respectiv nu îi va lua partea, ci îl va întreba dacă a vorbit înainte cu persoana care l-a lezat. De asemenea, el îi va arăta din Biblie ce paşi trebuie să facă pentru a restabili pacea.

12. De ce nu este înţelept să ascultăm doar varianta uneia dintre părţile implicate într-un conflict? Exemplificaţi.

12 Dacă ascultăm doar varianta uneia dintre părţi, am putea acţiona în mod pripit. Iată trei exemple biblice în acest sens. Potifar a crezut varianta soţiei lui, care i-a spus că Iosif încercase s-o violeze. Cuprins de furie, Potifar l-a aruncat pe Iosif în închisoare (Gen. 39:19, 20). Regele David l-a crezut pe Ţiba, care i-a zis că stăpânul lui, Mefiboşet, trecuse de partea duşmanilor regelui. Pripindu-se, David a hotărât: „Iată că tot ce-i aparţine lui Mefiboşet este al tău“ (2 Sam. 16:4; 19:25–27). Regelui Artaxerxes i s-a spus că evreii reconstruiau Ierusalimul şi că plănuiau să se răzvrătească împotriva Imperiului Persan. El a crezut acest raport fals şi a ordonat oprirea lucrărilor, evreii fiind nevoiţi să întrerupă munca la templul lui Dumnezeu (Ezra 4:11–13, 23, 24). Astăzi, bătrânii de congregaţie dau dovadă de înţelepciune şi respectă sfatul lui Pavel de a nu trage concluzii pripite. (Citeşte 1 Timotei 5:21.)

13, 14. a) De ce anume trebuie să ţinem cont când apar conflicte? b) Ce îi ajută pe bătrâni să ia decizii corecte?

13 Chiar şi atunci când credem că ştim variantele ambelor părţi implicate într-o neînţelegere, este important să ţinem cont de ceea ce ne spune Biblia: „Dacă cineva crede că a dobândit cunoştinţă despre un lucru, nu-l cunoaşte încă aşa cum ar trebui să-l cunoască“ (1 Cor. 8:2). Să ne întrebăm: Oare ştim toate cauzele neînţelegerii? Îi cunoaştem bine pe cei implicaţi? Bătrânii care judecă o astfel de problemă trebuie să aibă grijă să nu se lase înşelaţi de minciuni, zvonuri sau tactici abile. Judecătorul numit de Dumnezeu, Isus Cristos, judecă cu dreptate. Iată ce spune Biblia despre el: „Nu va judeca după cele văzute de ochii săi, nici nu va mustra după cele auzite cu urechile sale“ (Is. 11:3, 4). Dimpotrivă, Isus judecă sub îndrumarea spiritului lui Iehova. Bătrânii creştini sunt şi ei îndrumaţi de spiritul sfânt.

14 Înainte de a se pronunţa într-o problemă, ei trebuie să se roage lui Iehova pentru spirit sfânt şi să se lase îndrumaţi de acesta consultând Biblia şi publicaţiile sclavului fidel şi prevăzător (Mat. 24:45).

Orice de dragul păcii?

15. Când trebuie să le dezvăluim bătrânilor păcatul grav comis de un frate?

15 Biblia ne îndeamnă să promovăm pacea în relaţiile cu ceilalţi. Totuşi, ea ne spune că „înţelepciunea de sus este în primul rând castă, apoi paşnică“ (Iac. 3:17). Deşi e important să fim paşnici, trebuie, mai întâi de toate, să fim caşti, adică să respectăm normele morale şi cerinţele drepte ale lui Dumnezeu. Dacă ştim că un frate a comis un păcat grav, trebuie să-l îndemnăm să meargă la bătrâni şi să-şi mărturisească păcatul (1 Cor. 6:9, 10; Iac. 5:14–16). Însă dacă fratele respectiv nu face acest lucru, trebuie să-i abordăm noi pe bătrâni. Nu vrem să ne facem părtaşi la păcatul lui trecând totul sub tăcere din dorinţa de a păstra pacea cu el (Lev. 5:1). (Citeşte Proverbele 29:24.)

16. Ce învăţăm din atitudinea fermă a lui Iehu?

16 Un episod din viaţa lui Iehu dovedeşte că este mai important să susţinem dreptatea lui Iehova decât să păstrăm pacea cu cineva care practică păcatul. Dumnezeu l-a trimis pe Iehu să pedepsească familia regelui Ahab. Ioram, fiul lui Ahab şi al Izabelei, a ieşit în întâmpinarea lui Iehu şi l-a întrebat: „Este pace, Iehu?“. El i-a răspuns: „Ce pace să fie cât timp există fornicaţia Izabelei, mama ta, şi multele ei vrăjitorii?“ (2 Regi 9:22). Apoi şi-a luat arcul şi l-a ucis pe acest rege rău. Asemenea lui Iehu, care a trecut imediat la acţiune, bătrânii de congregaţie trebuie să fie fermi cu cel care nu vrea să se căiască şi nu trebuie să-l tolereze în congregaţie doar de dragul păcii. Ei îl vor exclude, astfel încât congregaţia să se poată bucura în continuare de pace cu Dumnezeu (1 Cor. 5:1, 2, 11–13).

17. Ce trebuie să facem pentru a promova pacea?

17 Totuşi, majoritatea neînţelegerilor dintre fraţi nu sunt cauzate de păcate grave. Prin urmare, cel mai bine este să dăm dovadă de iubire şi să trecem peste greşelile fraţilor noştri. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Cine acoperă o fărădelege caută iubirea, dar cine vorbeşte întruna despre un lucru desparte prieteni apropiaţi“ (Prov. 17:9). Dacă vom ţine cont de aceste cuvinte, vom promova pacea în congregaţie şi ne vom păstra prietenia cu Iehova (Mat. 6:14, 15).

Promovarea păcii aduce binecuvântări

18, 19. Ce foloase avem dacă promovăm pacea?

18 Când urmărim „lucrurile care duc la pace“, avem parte de multe binecuvântări. Ne bucurăm de o prietenie strânsă cu Iehova şi contribuim la unitatea paradisului nostru spiritual. Iar dacă urmărim pacea în congregaţie, învăţăm cum s-o promovăm şi în relaţiile cu cei cărora le predicăm „vestea bună a păcii“ (Ef. 6:15). Astfel ‘vom fi blânzi faţă de toţi, stăpânindu-ne în situaţii rele’ (2 Tim. 2:24).

19 Eforturile pe care le depunem în prezent ca să promovăm pacea ne pregătesc pentru viitor, când va avea loc „o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Fap. 24:15). Atunci, vor fi aduşi la viaţă milioane de oameni cu personalităţi diferite şi din medii diferite, care au trăit de-a lungul veacurilor, încă „de la întemeierea lumii“! (Luca 11:50, 51) Da, această speranţă va deveni realitate, iar noi vom avea privilegiul să-i ajutăm pe toţi cei înviaţi să umble pentru eternitate pe calea păcii!

[Notă de subsol]

^ par. 6 În Turnul de veghe din 15 octombrie 1999, paginile 17–22, găsim alte sfaturi biblice cu privire la rezolvarea neînţelegerilor cauzate de păcate grave, cum ar fi calomnia şi înşelătoria.

Vă amintiţi?

• Cum putem promova pacea când noi am jignit pe cineva?

• Cum putem promova pacea când cineva ne-a jignit pe noi?

• De ce anume trebuie să ţinem cont când apare un conflict între două persoane?

• În ce situaţie nu trebuie să facem orice de dragul păcii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Iehova îi iubeşte pe cei care iartă din inimă