Urmezi exemplul lui Fineas când te confrunţi cu dificultăţi?

FRAŢII care slujesc în calitate de bătrâni de congregaţie au un privilegiu deosebit. Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că bătrânii pot întâmpina multe dificultăţi. Uneori au de soluţionat cazuri de nelegiuire în care trebuie ‘să judece pentru Iehova’ (2 Cron. 19:6). Sau pot primi o sarcină pentru care nu se simt pregătiţi, asemenea lui Moise. Dând dovadă de modestie, Moise i-a spus lui Iehova: „Cine sunt eu ca să mă duc la faraon?“ (Ex. 3:11).

Scrise sub influenţa aceleiaşi forţe active care îi numeşte pe bătrâni, Scripturile prezintă exemplul unor supraveghetori care au înfruntat cu succes dificultăţile. Un astfel de exemplu a fost Fineas. Fiind fiul lui Eleazar şi nepotul lui Aaron, Fineas avea perspectiva de a deveni mare preot. Trei evenimente din viaţa sa arată cât de important este ca bătrânii să înfrunte problemele manifestând curaj, perspicacitate şi încredere în Iehova.

„S-a ridicat imediat“

Când israeliţii îşi aveau tabăra în câmpiile Moabului, Fineas era tânăr. Biblia relatează: „Poporul a început să aibă relaţii imorale cu fiicele Moabului. . . . Şi poporul a început să mănânce şi să se plece înaintea dumnezeilor lor“ (Num. 25:1, 2). Iehova i-a lovit cu o plagă mortală pe israeliţii care păcătuiseră. Cât de mult trebuie să fi suferit Fineas auzind despre aceste păcate şi despre pedeapsa dată de Iehova!

Relatarea biblică spune în continuare: „Iată că a venit un bărbat dintre fiii lui Israel şi a adus în mijlocul fraţilor săi o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a fiilor lui Israel, în timp ce ei plângeau la intrarea cortului întâlnirii“ (Num. 25:6). Ce avea să facă tânărul preot Fineas? Israelitul care păcătuia grav era o căpetenie în poporul lui Iehova (Num. 25:14).

Însă Fineas se temea de Dumnezeu, nu de oameni. De îndată ce i-a zărit pe cei doi, Fineas a luat o lance, a mers după ei în cort şi i-a străpuns. Cum a privit Iehova curajul şi hotărârea lui Fineas? A oprit imediat plaga şi l-a răsplătit pe Fineas făcând cu el un legământ, conform căruia preoţia avea să rămână în linia lui genealogică „pe timp indefinit“ (Num. 25:7–13).

Fireşte, bătrânii creştini de azi nu recurg la violenţă. Totuşi, asemenea lui Fineas, ei trebuie să acţioneze cu hotărâre şi curaj. De exemplu, Guilherme slujea doar de câteva luni ca bătrân când a fost rugat să facă parte dintr-un comitet judiciar. Comitetul judiciar analiza cazul unui bătrân care îl ajutase pe Guilherme cu ani în urmă. „Mă simţeam foarte stânjenit de această situaţie, iar noaptea nu puteam să dorm. Mă tot gândeam cum să procedez astfel încât sentimentele să nu-mi întunece vederea spirituală. M-am rugat zile la rând şi am făcut cercetări în publicaţiile  noastre.“ Guilherme a primit curajul de care avea nevoie pentru a judeca acea situaţie specială şi pentru a-i acorda ajutor spiritual fratelui său care păcătuise (1 Tim. 4:11, 12).

Acţionând în mod curajos şi cu fermitate, bătrânii sunt pentru membrii congregaţiei un exemplu de credinţă şi de loialitate. Bineînţeles, şi ceilalţi creştini trebuie să dea dovadă de curaj şi să le aducă la cunoştinţă bătrânilor păcatul grav comis de cineva. De asemenea, avem nevoie de loialitate şi pentru a întrerupe legăturile cu un prieten sau cu un membru al familiei care a fost exclus (1 Cor. 5:11–13).

El a evitat o situaţie critică

Curajul lui Fineas nu a fost rezultatul unui temperament vulcanic, specific tinereţii. Fineas a dat dovadă de perspicacitate. El a manifestat discernământ şi a fost prevăzător când a auzit că israeliţii din tribul lui Ruben şi al lui Gad, precum şi jumătate din tribul lui Manase, au construit un altar lângă râul Iordan. Ceilalţi israeliţi au tras concluzia că altarul respectiv era pentru închinarea falsă şi s-au pregătit să lupte împotriva lor (Ios. 22:11, 12).

Dar ce a făcut Fineas? Împreună cu alte căpetenii, el a mers să discute cu cei care construiseră altarul. Triburile acuzate au clarificat neînţelegerea explicându-le că altarul era, de fapt, pentru „serviciul lui Iehova“. Astfel s-a evitat o situaţie critică (Ios. 22:13–34).

Un creştin care aude lucruri negative sau acuzaţii la adresa unui colaborator în credinţă trebuie să procedeze ca Fineas. Dacă avem perspicacitate nu ne vom supăra şi nici nu vom face remarci răutăcioase cu privire la fraţii noştri (Prov. 19:11).

Cum pot bătrânii să manifeste perspicacitate la fel ca Fineas? Iată ce spune Jaime, care slujeşte ca bătrân de peste zece ani: „Când un vestitor începe să-mi povestească despre o neînţelegere avută cu cineva, îl rog imediat pe Iehova să mă ajute să nu fiu părtinitor, ci să-i dau vestitorului sfaturi bazate pe Scripturi. Odată, o soră mi-a vorbit despre modul în care s-a purtat cu ea un frate cu răspundere dintr-o altă congregaţie. Întrucât fratele respectiv îmi era bun prieten, mi-ar fi fost foarte uşor să vorbesc cu el despre această problemă. Însă am analizat cu sora câteva principii biblice, după care ea a fost de acord să-l abordeze personal pe acel frate (Mat. 5:23, 24). Fiindcă n-au restabilit imediat pacea, am îndemnat-o să analizeze şi alte principii biblice. Sora a hotărât să se roage cu privire la problema ei şi să încerce să ierte“.

Care a fost rezultatul? „Câteva luni mai târziu, ea a venit la mine şi mi-a spus că, după un timp, fratele a regretat cele spuse. A mers cu sora noastră în lucrarea de predicare şi şi-a exprimat aprecierea faţă de ea. Astfel,  problema a fost rezolvată. Aş fi putut eu oare să ofer o soluţie mai bună dacă m-aş fi implicat şi nu mi-aş fi păstrat imparţialitatea? Nicidecum!“ Biblia dă următorul sfat: „Nu te grăbi să intentezi un proces“ (Prov. 25:8). Da, dând dovadă de perspicacitate, bătrânii îi îndeamnă pe cei care au o neînţelegere cu un colaborator în credinţă să pună în practică principiile biblice şi să promoveze pacea.

El l-a întrebat pe Iehova

Fineas a avut privilegiul de a sluji ca mare preot pentru poporul lui Dumnezeu. Aşa cum am observat, încă din tinereţe, el a dat dovadă de curaj şi de perspicacitate. Însă pentru a putea să înfrunte dificultăţile, el trebuia să se încreadă în Iehova.

Întrucât concubina unui levit a murit după ce a fost violată de bărbaţii din Ghibea, care făceau parte din tribul lui Beniamin, celelalte triburi s-au ridicat la luptă împotriva beniaminiţilor (Jud. 20:1–11). Cu toate că i-au cerut ajutor lui Iehova înainte de a porni la luptă, aceste triburi au fost învinse de două ori, înregistrând pierderi considerabile (Jud. 20:14–25). Este posibil ca luptătorii respectivi să se fi descurajat. Ei au crezut, probabil, că Dumnezeu nu le asculta rugăciunile şi nu aprecia faptul că luaseră atitudine faţă de păcatul comis.

Dar ce a făcut în această situaţie Fineas, acum mare preot al Israelului? El s-a rugat: „Să ies din nou la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să renunţ?“. Iehova i-a răspuns la rugăciune, dându-i pe beniaminiţi în mâna fiilor lui Israel, care au ars oraşul Ghibea până la temelii (Jud. 20:27–48).

Ce lecţie desprindem din acest episod? Unele probleme din congregaţie persistă, în pofida eforturilor sârguincioase şi a rugăciunilor bătrânilor. În aceste situaţii, este bine ca bătrânii să ţină cont de cuvintele lui Isus: „Continuaţi să cereţi [sau să vă rugaţi] şi vi se va da, continuaţi să căutaţi şi veţi găsi, continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Luca 11:9). Chiar dacă răspunsul la o rugăciune pare să întârzie, supraveghetorii pot fi siguri că Iehova va răspunde la momentul stabilit de el.

De exemplu, o congregaţie din Irlanda avea mare nevoie de o Sală a Regatului, dar nu primea certificatul de urbanism din partea administraţiei publice locale. Reprezentantul administraţiei nu era de acord cu niciunul dintre planurile întocmite de fraţi pentru sală. Se părea că singurul care ar mai fi putut aproba planurile era directorul departamentului de urbanism al comitatului respectiv. Putea oare rugăciunea să-i ajute, aşa cum îl ajutase pe Fineas?

Un bătrân local relatează: „Am făcut multe rugăciuni şi implorări, iar apoi am mers la departamentul general de urbanism. Ni s-a spus că vom putea fi primiţi de director abia peste câteva săptămâni. Însă el ne-a primit după cinci minute. S-a uitat peste planuri şi ne-a dat imediat autorizaţia de a continua proiectul. De atunci, reprezentantul administraţiei locale şi-a dat toată silinţa să ne ajute. Din această situaţie am învăţat cât de mare este puterea rugăciunii“. Da, Iehova va răspunde la rugăciunile sincere ale bătrânilor care se bizuie pe el.

Fineas a avut o grea responsabilitate, însă a reuşit să depăşească dificultăţile. El a dat dovadă de curaj, perspicacitate şi încredere în Dumnezeu. Iar conştiinciozitatea cu care s-a îngrijit de poporul Israel a fost apreciată de Iehova. După aproximativ 1 000 de ani, Ezra a scris sub inspiraţie divină: „Mai era şi Fineas, fiul lui Eleazar, care în trecut fusese conducătorul lor. Iehova era cu el“ (1 Cron. 9:20). Fie ca toţi cei care se află în fruntea poporului lui Dumnezeu şi, de fapt, toţi slujitorii săi loiali, să se bucure de susţinerea lui Iehova!