Să ne bucurăm împreună cu fraţii noştri!

ÎN PREZENT este din ce în ce mai dificil să fii bucuros. Multora le este foarte greu să le împărtăşească celor din jur gânduri sau idei pozitive. Viaţa de zi cu zi îi face pe mulţi oameni, mai ales pe cei din marile oraşe, să se închidă în ei înşişi şi să se izoleze.

„Singurătatea este o stare des întâlnită“, spune Alberto Oliverio, profesor de psihobiologie. „Fără îndoială, viaţa în marile aglomerări urbane favorizează izolarea şi ne determină, în multe situaţii, să ignorăm viaţa personală a colegului de muncă, a vecinului sau a casierei care lucrează la supermarketul din cartier.“ Deseori, izolarea duce la depresie.

Totuşi, creştinii adevăraţi au o atitudine şi o stare de spirit diferite. Apostolul Pavel a scris: „Bucuraţi-vă întotdeauna!“ (1 Tes. 5:16). Avem multe motive să fim fericiţi şi să ne bucurăm împreună cu fraţii şi surorile noastre. Îi slujim lui Iehova, Dumnezeul cel  Preaînalt, înţelegem adevărul din Biblie, avem speranţa de a supravieţui distrugerii acestui sistem şi de a trăi veşnic. În plus, îi putem ajuta şi pe alţii să se bucure de aceste binecuvântări (Ps. 106:4, 5; Ier. 15:16; Rom. 12:12).

Creştinii adevăraţi sunt bucuroşi şi îşi împărtăşesc bucuriile unii altora. Aşadar, nu este de mirare că Pavel le-a scris filipenilor: „Sunt bucuros şi mă bucur cu voi toţi. Tot aşa, fiţi şi voi bucuroşi şi bucuraţi-vă cu mine!“ (Filip. 2:17, 18). În doar câteva rânduri, Pavel vorbeşte de două ori despre faptul de a fi bucuroşi şi de a ne împărtăşi bucuriile cu alţii.

Creştinii trebuie să evite tendinţa de a se izola. O persoană care se izolează nu se poate bucura împreună cu colaboratorii creştini. Prin urmare, cum putem aplica îndemnul lui Pavel de ‘a continua să ne bucurăm în Domnul’ alături de fraţii noştri? (Filip. 3:1)

Să ne bucurăm cu colaboratorii noştri

Când Pavel le-a scris filipenilor, el se afla, probabil, în închisoare la Roma deoarece predicase vestea bună (Filip. 1:7; 4:22). Cu toate că era privat de libertate, el nu şi-a pierdut entuziasmul pentru lucrarea de predicare, ci s-a bucurat că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l sluji pe Iehova şi că a fost „turnat ca ofrandă de băutură“ (Filip. 2:17). Din atitudinea lui Pavel înţelegem că bucuria nu depinde de împrejurările în care ne aflăm. Deşi era închis, el a spus: „Voi continua să mă bucur“ (Filip. 1:18).

Pavel înfiinţase congregaţia din Filipi şi avea o afecţiune deosebită pentru fraţii de acolo. El ştia că avea să-i încurajeze dacă le împărtăşea bucuria pe care o simţea în serviciul lui Iehova. De aceea, le-a scris: „Doresc să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă aflu au dus mai degrabă la progresul veştii bune, astfel că lanţurile mele pentru credinţa în Cristos au ajuns bine cunoscute de toţi cei din garda pretoriană şi de toţi ceilalţi“ (Filip. 1:12, 13). Vorbindu-le despre această experienţă încurajatoare, Pavel le-a împărtăşit bucuria sa filipenilor, iar aceştia, la rândul lor, s-au bucurat cu el. Ei nu trebuiau să se descurajeze din cauza situaţiei în care se afla Pavel, ci trebuiau să-i urmeze exemplul (Filip. 1:14; 3:17). În plus, filipenii îl puteau menţiona pe Pavel în rugăciunile lor şi îi puteau oferi ajutorul de care avea nevoie (Filip. 1:19; 4:14–16).

Suntem şi noi bucuroşi asemenea lui Pavel? Ne străduim ca, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi  în lucrarea de predicare, să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive? Când suntem în compania fraţilor, este bine să vorbim pozitiv despre lucrarea de predicare. Nu trebuie să aşteptăm să avem experienţe ieşite din comun pentru a face aceasta. Am reuşit să trezim interesul unei persoane faţă de mesajul despre Regat folosind o anumită introducere sau argumentaţie? Am avut o discuţie frumoasă cu un locatar pe marginea unui verset? Sau am depus o mărturie excelentă prin simpla noastră prezenţă în teritoriu? Când le împărtăşim fraţilor noştri astfel de experienţe, ne bucurăm împreună cu ei.

Pentru a contribui la răspândirea veştii bune, mulţi slujitori ai lui Iehova au făcut şi continuă să facă sacrificii. Pionierii, supraveghetorii itineranţi, beteliştii, misionarii şi slujitorii internaţionali se dedică plini de bucurie serviciului cu timp integral, fiind un exemplu de zel. Ne bucurăm şi noi împreună cu ei? Dacă da, atunci să ne arătăm recunoştinţa faţă de aceşti ‘colaboratori pentru regatul lui Dumnezeu’ (Col. 4:11). Îi putem încuraja cu ocazia întrunirilor şi a congreselor. De asemenea, putem crea ‘ocazii’ pentru a le asculta experienţele şi cuvintele încurajatoare manifestând ospitalitate faţă de ei şi invitându-i, de exemplu, la masă (Filip. 4:10).

Să ne bucurăm cu cei care perseverează în încercări

Persecuţiile cu care s-a confruntat Pavel şi încercările prin care a trecut i-au întărit hotărârea de a-i rămâne loial lui Iehova (Col. 1:24; Iac. 1:2, 3). Pavel ştia că fraţii din Filipi aveau să se confrunte cu încercări asemănătoare şi că aveau să fie încurajaţi aflând de perseverenţa lui. Aceasta l-a ajutat să fie bucuros şi să se bucure împreună cu ei. De aceea, el a scris: „De dragul lui Cristos, vi s-a dat privilegiul nu numai de a crede în el, ci şi de a suferi pentru el. Căci aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi despre care auziţi acum cu privire la mine“ (Filip. 1:29, 30).

Şi în prezent, creştinii adevăraţi întâmpină opoziţie deoarece predică. Uneori, aceasta se manifestă prin acte de violenţă, dar deseori îmbracă forme subtile: acuzaţii false din partea apostaţilor, atitudinea ostilă a membrilor familiei, ridiculizări din partea colegilor de muncă sau de şcoală. Isus a spus că aceste încercări nu trebuie nici să ne surprindă, nici să ne descurajeze. Ele trebuie să fie, mai degrabă, motive de bucurie. Isus a spus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă batjocoresc şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea! Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, fiindcă răsplata voastră este mare în ceruri“ (Mat. 5:11, 12).

Aşadar, nu ar trebui să ne înfricoşăm când auzim că fraţii noştri din alte ţări sunt aspru persecutaţi. Ar trebui mai degrabă să ne bucurăm pentru că perseverează. Îl putem ruga pe Iehova să le întărească credinţa şi să îi ajute să reziste în încercări (Filip. 1:3, 4). Chiar dacă nu putem face multe pentru aceşti fraţi dragi, îi putem ajuta pe cei din congregaţia noastră care trec prin încercări. Cum anume? Manifestând un interes sincer faţă de ei, oferindu-le sprijinul nostru şi creând ocazii pentru a ne bucura împreună cu ei. De exemplu, îi putem invita din când în când să ni se alăture la închinarea în familie, să ne însoţească în lucrarea de predicare sau să se destindă împreună cu noi.

Avem multe motive să ne bucurăm împreună cu fraţii de credinţă! Să nu adoptăm atitudinea lumii şi să ne izolăm, ci să stăm în compania fraţilor noştri şi să le împărtăşim bucuria pe care o simţim. Acţionând astfel, vom contribui la iubirea şi unitatea existente în congregaţie şi, mai mult, ne vom bucura din plin de întreaga comunitate a fraţilor (Filip. 2:1, 2). Pavel ne îndeamnă: „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Încă o dată spun: Bucuraţi-vă!“ (Filip. 4:4).

[Provenienţa fotografiei de la pagina 6]

Globul pământesc: Prin amabilitatea Replogle Globes