Întrebări de la cititori

Poate fi stabilită cu exactitate ora la care a fost ţintuit Isus pe stâlp?

Această întrebare se naşte în urma unei aparente contradicţii între relatarea despre moartea lui Isus consemnată de Marcu şi cea consemnată de Ioan. Marcu a scris: „Era ceasul al treilea când [soldaţii] l-au ţintuit pe stâlp“ (Mar. 15:25). Însă, potrivit evangheliei lui Ioan, „era pe la ceasul al şaselea“ când Pilat l-a predat pe Isus evreilor pentru a-l ţintui (Ioan 19:14–16). Încercând să elucideze această aparentă contradicţie, unii comentatori ai Bibliei au oferit diverse explicaţii. Totuşi, în Biblie nu găsim suficiente informaţii care să explice diferenţa dintre aceste două relatări. Însă analiza modului în care era calculat timpul în trecut ne poate fi de folos.

În secolul I e.n., evreii împărţeau ziua în douăsprezece ore, calculate de la răsăritul soarelui (Ioan 11:9). Prin urmare, „ceasul al treilea“ era perioada cuprinsă între orele opt şi nouă dimineaţa, iar „ceasul al şaselea“ era perioada cuprinsă între orele unsprezece şi douăsprezece. După cum se ştie, pe parcursul anului, soarele răsare şi apune la ore diferite. Astfel, durata zilei variază în funcţie de anotimp. În plus, în trecut ora era stabilită în funcţie de poziţia soarelui pe cer. Prin urmare, orele erau indicate cu aproximaţie. În general, Scripturile greceşti creştine menţionează cu aproximaţie ora la care au avut loc anumite evenimente — „pe la ceasul“ al treilea, al şaselea sau al nouălea (Mat. 20:3, 5; Fap. 10:3, 9, 30). În unele situaţii însă, întrucât reperul temporal este absolut necesar în desfăşurarea acţiunii relatate, ora este menţionată cu exactitate, de exemplu, „ceasul al şaptelea“ (Ioan 4:52).

Evangheliile se armonizează perfect în ce priveşte indicarea momentului în care au avut loc evenimentele din ultima zi a lui Isus pe pământ. Toate evangheliile arată că preoţii şi bătrânii poporului s-au adunat după revărsatul zorilor, iar apoi l-au dus pe Isus în faţa guvernatorului roman Ponţiu Pilat (Mat. 27:1; Mar. 15:1; Luca 22:66; Ioan 18:28). Matei, Marcu şi Luca afirmă că, de la „ceasul al şaselea“, când Isus era deja pe stâlp, „până la ceasul al nouălea“, s-a făcut întuneric peste toată ţara (Mat. 27:45, 46; Mar. 15:33, 34; Luca 23:44).

Un detaliu esenţial în stabilirea momentului în care a avut loc ţintuirea lui Isus îl constituie faptul că, în acele timpuri, condamnatul era mai întâi biciuit şi apoi atârnat pe stâlp. Uneori, acest tratament era aplicat cu atâta cruzime, încât condamnatul murea înainte de a fi atârnat pe stâlp. Se pare că Isus a fost biciuit atât de tare, încât nu şi-a mai putut duce singur stâlpul de tortură, ci a fost nevoie ca un alt bărbat să-l ducă în locul lui (Luca 23:26; Ioan 19:17). Având în vedere că biciuirea era considerată începutul execuţiei, probabil că a trecut un anumit timp până la ţintuirea lui Isus pe stâlp. Astfel, ora la care Isus a fost ţintuit nu este aceeaşi în toate relatările, deoarece scriitorii fac referire la etape diferite ale execuţiei.

Apostolul Ioan şi-a consemnat relatarea la zeci de ani după ceilalţi scriitori ai evangheliilor. Prin urmare, el a putut consulta relatările celorlalţi apostoli. Este adevărat, Ioan indică o altă oră decât cea menţionată de Marcu. Totuşi, aceasta dovedeşte clar că Ioan nu a copiat pur şi simplu relatarea lui Marcu. Atât Ioan, cât şi Marcu şi-au scris evangheliile sub inspiraţie divină. Deşi nu avem suficiente informaţii în Scripturi pentru a explica diferenţa dintre cele două relatări, le putem considera demne de încredere.