„Locuitori temporari“ într-o lume rea

„Toţi aceştia . . . au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară.“ (EVR. 11:13)

1. Ce a spus Isus despre poziţia pe care trebuiau să o adopte continuatorii săi faţă de lume?

„EI SUNT în lume“, a spus Isus despre discipolii săi. Însă a adăugat: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:11, 14). Prin aceste cuvinte, Isus a arătat clar ce poziţie trebuiau să adopte adevăraţii săi continuatori faţă de ‘acest sistem’, al cărui dumnezeu este Satan (2 Cor. 4:4). Deşi aveau să trăiască într-o lume nelegiuită, ei nu aveau să facă parte din ea. Statutul lor avea să fie acela de „străini şi locuitori temporari“ (1 Pet. 2:11).

Ei au trăit ca „locuitori temporari“

2, 3. De ce se poate spune că Enoh, Noe, Avraam şi Sara au trăit ca „străini şi locuitori temporari“?

² Din cele mai vechi timpuri, slujitorii fideli ai lui Iehova au fost diferiţi de oamenii din lumea lipsită de pietate în care au trăit. În zilele de dinainte de Potop, Enoh şi Noe ‘au umblat cu adevăratul Dumnezeu’ (Gen.  5:22–24; 6:9). Ei au predicat plini de curaj mesajele de judecată ale lui Iehova împotriva lumii rele conduse de Satan. (Citeşte 2 Petru 2:5; Iuda 14, 15.) Întrucât au umblat cu Dumnezeu în mijlocul unei lumi lipsite de pietate, Enoh i-a fost „plăcut lui Dumnezeu“, iar Noe a fost considerat „ireproşabil printre oamenii din vremea lui“ (Evr. 11:5; Gen. 6:9).

³ Dând ascultare poruncii lui Dumnezeu, Avraam şi Sara au renunţat la confortul vieţii din oraşul caldeean Ur şi au acceptat să ducă o viaţă de nomazi într-o ţară străină (Gen. 11:27, 28; 12:1). Apostolul Pavel a scris: „Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit ca să meargă spre locul pe care trebuia să-l primească drept moştenire. A ieşit, deşi nu ştia unde se duce. Prin credinţă, el a trăit ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi cu Iacob, moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni“ (Evr. 11:8, 9). Despre aceşti slujitori fideli ai lui Iehova, Pavel a spus: „În credinţă au murit toţi aceştia, deşi n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară“ (Evr. 11:13).

Un avertisment dat israeliţilor

4. Ce avertisment au primit israeliţii înainte de a se stabili în ţara lor?

⁴ Urmaşii lui Avraam au devenit numeroşi. Iehova a făcut din ei o naţiune, Israel, şi le-a dat un cod de legi şi o ţară (Gen. 48:4; Deut. 6:1). Poporul Israel nu trebuia să uite niciodată că adevăratul Proprietar al ţării în care locuiau era Iehova (Lev. 25:23). Israeliţii erau asemenea unor chiriaşi, care sunt obligaţi să respecte dorinţele proprietarului. În plus, ei trebuiau să păstreze viu în minte că ‘omul nu trăieşte numai cu pâine’; ei nu trebuiau să permită ca prosperitatea materială să-i facă să uite de Iehova (Deut. 8:1–3). De aceea, înainte de a se stabili în ţară, israeliţii au primit următorul avertisment: „Când Iehova, Dumnezeul tău, te va duce în ţara aceea — despre care le-a jurat strămoşilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacob, că ţi-o va da — unde sunt oraşe mari şi frumoase pe care nu tu le-ai construit, case pline de tot felul de lucruri bune pe care nu tu le-ai umplut şi rezervoare săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai plantat, şi când vei mânca şi te vei sătura, ai grijă să nu-l uiţi pe Iehova“ (Deut. 6:10–12).

5. De ce a respins Iehova Israelul, şi ce naţiune nouă a ales el?

⁵ Însă israeliţii au făcut tocmai ceea ce Iehova îi avertizase să nu facă. În timpul lui Neemia, un grup de leviţi amintea cu ruşine ce s-a întâmplat după ce poporul a luat în stăpânire Ţara Promisă. Locuind în case confortabile şi având hrană din belşug, israeliţii „au mâncat, s-au săturat [şi] s-au îngrăşat“. Ei s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi chiar i-au omorât pe profeţii trimişi să-i avertizeze. De aceea, Iehova i-a lăsat în mâna vrăjmaşilor lor. (Citeşte Neemia 9:25–27; Os. 13:6–9) Mai târziu, în timpul dominaţiei romane, iudeii infideli au mers până acolo încât l-au omorât pe promisul Mesia! Drept urmare, Iehova i-a respins şi a ales o nouă naţiune: Israelul spiritual (Mat. 21:43; Fap. 7:51, 52; Gal. 6:16).

‘Nu fac parte din lume’

6, 7. a) Explicaţi cuvintele lui Isus despre poziţia pe care trebuiau să o adopte continuatorii săi faţă de lume. b) De ce trebuiau creştinii să rămână separaţi de sistemul lui Satan?

⁶ Aşa cum s-a arătat la începutul articolului, Isus Cristos, Capul congregaţiei creştine, a spus clar despre continuatorii săi că nu aveau să facă parte din lume, adică din sistemul rău al lui Satan. Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus le-a spus discipolilor:  „Dacă aţi face parte din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, fiindcă nu faceţi parte din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte“ (Ioan 15:19).

⁷ Cu timpul, creştinismul s-a răspândit în diferite părţi ale Imperiului Roman. Dar, indiferent unde trăiau, creştinii trebuiau să rămână separaţi de sistemul lui Satan. Ei nu trebuiau să facă compromis cu lumea, conformându-se practicilor ei şi devenind o parte a ei. Iată ce le-a scris apostolul Petru, după aproximativ 30 de ani de la moartea lui Cristos, creştinilor care trăiau pe cuprinsul Imperiului Roman: „Iubiţii mei fraţi, vă îndemn ca pe nişte străini şi locuitori temporari să vă abţineţi de la dorinţele carnale, căci ele luptă împotriva sufletului. Să aveţi o purtare excelentă printre naţiuni“ (1 Pet. 1:1; 2:11, 12).

8. Cum reiese din cuvintele unui istoric că primii creştini nu făceau parte din lume?

⁸ Primii creştini au trăit ca „străini şi locuitori temporari“ în lumea romană, fapt confirmat şi de cuvintele istoricului Kenneth Scott Latourette. El a scris: „Este bine cunoscut în istorie că, în primele trei secole, creştinii au fost ţinta persecuţiilor, deseori a unor persecuţii aprige . . . Li se aduceau tot felul de acuzaţii. Deoarece nu participau la ceremoniile păgâne, creştinii erau consideraţi atei. Întrucât nu luau parte la multe dintre evenimentele din viaţa comunităţii — sărbători păgâne, spectacole publice, pe care creştinii le socoteau pline de imoralitate, de idei şi de practici păgâne —, erau dispreţuiţi, spunându-se despre ei că îi urăsc pe oameni“.

Noi nu ne folosim din plin de lume

9. Cum dovedesc adevăraţii creştini că nu-i urăsc pe oameni?

⁹ Cum stau lucrurile în prezent? Noi am adoptat faţă de „actualul sistem rău“ aceeaşi poziţie ca a primilor creştini (Gal. 1:4). Din acest motiv, mulţi ne interpretează greşit, iar unii chiar ne urăsc. Însă noi nu îi urâm pe oameni. Dimpotrivă, din iubire faţă de semeni, predicăm din casă în casă, străduindu-ne să luăm legătura cu fiecare locatar pentru a-i împărtăşi vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu (Mat. 22:39; 24:14). Toate aceste eforturi le facem deoarece suntem convinşi că Regatul lui Iehova, condus de Cristos, va pune capăt în curând guvernării  umane imperfecte şi o va înlocui cu un sistem nou şi drept (Dan. 2:44; 2 Pet. 3:13).

10, 11. a) Cum se folosesc creştinii de lume? b) Cum dovedesc creştinii vigilenţi că nu se folosesc din plin de lume?

¹⁰ Având în vedere că sfârşitul acestui sistem este foarte aproape, suntem conştienţi că nu este timpul să ne „stabilim“ în această lume muribundă, urmărind să ducem o viaţă cât mai confortabilă. Apostolul Pavel a spus: „Fraţilor, iată ce spun: a mai rămas puţin timp. De acum înainte, . . . cei ce cumpără [să fie] ca aceia care nu au şi cei ce se folosesc de lume, ca aceia care nu se folosesc din plin de ea, fiindcă scena acestei lumi este în schimbare“ (1 Cor. 7:29–31). Dar cum se folosesc creştinii din prezent de lume? Ei folosesc tehnologia şi mijloacele de comunicare moderne pentru a răspândi cunoştinţa biblică pe tot globul, în sute de limbi. De asemenea, se folosesc într-o anumită măsură de lume pentru a-şi câştiga existenţa. În plus, cumpără bunuri şi servicii pe care le oferă lumea. Totuşi, creştinii din prezent nu se folosesc din plin de lume în sensul că nu acordă lucrurilor materiale şi activităţilor laice mai multă importanţă decât trebuie. (Citeşte 1 Timotei 6:9, 10.)

¹¹ Creştinii vigilenţi sunt atenţi să nu se folosească din plin de lume nici în ce priveşte instruirea superioară. Mulţi oameni din această lume consideră instruirea superioară calea spre o poziţie socială respectabilă şi spre bunăstare materială. Însă noi, creştinii, trăim ca locuitori temporari şi avem alte obiective. Noi ‘nu ne gândim la lucruri înalte’ (Rom. 12:16; Ier. 45:5). Fiind continuatori ai lui Isus, acordăm atenţie avertismentului său: „Deschideţi ochii şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci, chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are“ (Luca 12:15). Prin urmare, creştinii tineri sunt încurajaţi să urmărească obiective spirituale. În timp ce se străduiesc să obţină suficientă instruire pentru a-şi putea asigura lucrurile strict necesare, ei trebuie să se concentreze asupra serviciului pentru Iehova, ca să-i poată sluji ‘cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată forţa şi cu toată mintea lor’ (Luca 10:27). Astfel, ei vor deveni ‘bogaţi faţă de Dumnezeu’ (Luca 12:21; citeşte Matei 6:19–21.)

Să nu ne lăsăm copleşiţi de îngrijorările vieţii

12, 13. Cum ne deosebim de oamenii din lume dacă dăm ascultare sfatului din Matei 6:31–33?

¹² Slujitorii lui Iehova se deosebesc de oamenii din lume şi în ce priveşte atitudinea faţă de lucrurile materiale. Isus le-a spus continuatorilor săi: „Nu vă îngrijoraţi deci niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă pe toate acestea naţiunile le caută stăruitor. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate“ (Mat. 6:31–33). Mulţi dintre fraţii şi surorile noastre pot spune din proprie experienţă că Tatăl nostru ceresc ne asigură întotdeauna lucrurile de care avem nevoie.

¹³ Biblia ne îndeamnă să fim mulţumiţi cu ce avem (1 Tim. 6:6). Oamenii din lumea de azi au însă un punct de vedere total diferit. De exemplu, mulţi tineri, când se căsătoresc, vor să aibă totul de la început: o casă complet mobilată şi utilată, o maşină bună şi aparatură electronică de ultimă generaţie. Dar creştinii care trăiesc ca locuitori temporari îşi ţin sub control dorinţele şi nu cumpără mai mult decât îşi pot permite. Într-adevăr, mulţi creştini sunt demni de laudă deoarece renunţă la anumite lucruri ce le-ar putea face viaţa mai comodă şi dedică mai mult timp şi energie în serviciul lui Iehova ca predicatori  zeloşi. Alţii slujesc ca pionieri, ca voluntari la Betel, în lucrarea itinerantă sau ca misionari. Cât de mult apreciem eforturile colaboratorilor noştri în închinare care îi slujesc lui Iehova din toată inima!

14. Ce învăţăm din parabola lui Isus despre semănător?

¹⁴ În parabola despre semănător, Isus a spus că „îngrijorările acestui sistem şi puterea amăgitoare a bogăţiilor“ pot înăbuşi cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră şi ne pot face neroditori (Mat. 13:22). Însă acest lucru nu se va întâmpla dacă trăim ca locuitori temporari în actualul sistem şi suntem mulţumiţi cu modul nostru de viaţă. Astfel, vom reuşi să ne păstrăm ochiul „simplu“, adică să privim într-o singură direcţie, spre Regatul lui Dumnezeu, şi să punem întotdeauna serviciul pentru Iehova pe primul plan în viaţă (Mat. 6:22).

„Lumea trece“

15. Ce cuvinte ale apostolului Ioan influenţează atitudinea adevăraţilor creştini faţă de lume?

¹⁵ Unul dintre principalele motive pentru care adevăraţii creştini trăiesc ca „străini şi locuitori temporari“ este convingerea că zilele acestei lumi sunt numărate (1 Pet. 2:11; 2 Pet. 3:7). Această convingere ne influenţează alegerile, dorinţele şi obiectivele. Apostolul Ioan i-a sfătuit pe colaboratorii săi în credinţă să nu iubească lumea şi lucrurile din lume deoarece „lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:15–17).

16. Cum demonstrăm că aparţinem poporului pe care Iehova l-a pus deoparte?

¹⁶ Iehova le-a spus israeliţilor că, dacă ascultau de el, aveau să devină ‘proprietatea sa specială dintre toate popoarele’ (Ex. 19:5). Când a fost fidelă, naţiunea Israel s-a deosebit de toate celelalte naţiuni în ce priveşte închinarea şi modul de viaţă. În mod asemănător astăzi, Iehova şi-a pus deoparte un popor care se deosebeşte net de lumea lui Satan. De aceea, Biblia ne îndeamnă „să respingem tot ce este lipsit de pietate şi dorinţele lumeşti şi să trăim cu judecată sănătoasă, cu dreptate şi cu devoţiune sfântă în actualul sistem, în timp ce aşteptăm fericita speranţă şi manifestarea glorioasă a marelui Dumnezeu şi a Salvatorului nostru, Cristos Isus, care s-a dat pe sine pentru noi ca să ne elibereze de orice fel de nelegiuire şi să-şi cureţe un popor care să fie al lui, zelos pentru lucrări bune“ (Tit 2:11–14). Acest „popor“ este alcătuit din creştini unşi şi din milioane de „alte oi“, care îi ajută şi îi susţin (Ioan 10:16).

17. De ce creştinii unşi şi însoţitorii lor nu vor regreta că au trăit ca locuitori temporari în această lume rea?

¹⁷ „Fericita speranţă“ a celor unşi este să domnească împreună cu Cristos în cer (Rev. 5:10). Speranţa ‘altor oi’ este să trăiască veşnic pe pământ. Când speranţa creştinilor din clasa altor oi se va împlini, ei nu vor mai trăi ca locuitori temporari într-o lume rea. Vor avea case frumoase şi se vor bucura de belşug de hrană (Ps. 37:10, 11; Is. 25:6; 65:21, 22). Spre deosebire de israeliţi, ei nu vor uita niciodată că toate acestea vin de la Iehova, „Dumnezeul întregului pământ“ (Is. 54:5). În mod sigur, nici cei unşi, nici alte oi nu vor regreta vreodată că au trăit ca locuitori temporari în această lume rea!

Cum aţi răspunde?

• Cum au dovedit slujitorii fideli din vechime că au trăit ca locuitori temporari?

• Ce poziţie faţă de lume au avut primii creştini?

• Cum se folosesc adevăraţii creştini de lume într-o măsură limitată?

• De ce nu vom regreta niciodată că am trăit ca locuitori temporari în această lume rea?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Primii creştini nu au luat parte la divertismente violente şi imorale