„Nu te bizui pe priceperea ta“

„Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.“ (PROV. 3:5)

1, 2. a) Cu ce situaţii ne-am putea confrunta? b) Pe cine trebuie să ne bizuim când trecem prin necazuri, când avem de luat decizii sau când ne luptăm cu tentaţii? De ce?

CAMELIA * este foarte îngrijorată. Patronul ei a restrâns activitatea firmei şi a făcut deja unele concedieri. Ce va face ea dacă îşi va pierde locul de muncă? Cum îşi va plăti facturile? O altă soră, Pamela, doreşte să se mute într-o zonă unde este nevoie mai mare de proclamatori ai Regatului. Este înţelept să ia această decizie? Samuel are o altă problemă. Când era copil, s-a uitat la imagini pornografice, iar acum, când are 20 şi ceva de ani, se confruntă cu o puternică tentaţie de a se întoarce la acest obicei. Cum poate el să se împotrivească tentaţiei?

² Tu pe cine te bizui când treci prin necazuri, când ai de luat decizii importante sau când te lupţi cu o tentaţie? Te bizui doar pe forţele tale sau ‘îţi arunci povara asupra lui Iehova’? (Ps. 55:22) Biblia spune: „Ochii lui Iehova sunt peste cei drepţi, iar urechile lui spre strigătul lor de ajutor“ (Ps. 34:15). Prin urmare, este foarte important să ne încredem în Iehova din toată inima şi să nu ne bizuim pe priceperea noastră (Prov. 3:5).

3. a) Ce presupune faptul de a ne încrede în Iehova? b) De ce unii se bizuie pe priceperea lor?

³ Faptul de a ne încrede în Iehova din toată inima presupune să acţionăm aşa cum doreşte el. Pentru aceasta, este esenţial să ne rugăm în permanenţă şi să-i cerem cu sinceritate îndrumarea. Totuşi, multora le vine greu să se bizuie pe Iehova în mod deplin. De exemplu, o soră pe nume Lynn mărturiseşte: „Pentru mine, faptul de a mă încrede întru totul în Iehova este o luptă continuă“. Ea explică: „Tatăl meu a fost întotdeauna un străin pentru mine, iar mama m-a neglijat şi fizic, şi afectiv. De aceea, am învăţat încă de mică să-mi port singură de grijă“. Lui Lynn îi este greu să aibă încredere deplină în cineva din cauza mediului în care a crescut. Alţii se bizuie pe ei înşişi datorită capacităţilor cu care sunt înzestraţi şi succesului de care se bucură în viaţă. De pildă, un bătrân s-ar putea afla în această situaţie dacă, bazându-se pe experienţa lui, se ocupă de unele activităţi ale congregaţiei fără ca mai întâi să se roage.

4. Ce vom analiza în acest articol?

⁴ Iehova se aşteaptă ca noi să acţionăm potrivit rugăciunilor noastre şi să urmăm îndrumările sale. Aşadar, cum putem realiza un echilibru între a ne arunca îngrijorările asupra lui Iehova şi a acţiona noi înşine pentru a rezolva o problemă? La ce trebuie să fim atenţi când avem de luat decizii? De ce este importantă rugăciunea când ne luptăm cu tentaţii? Vom răspunde la aceste întrebări analizând câteva exemple biblice.

Când trecem prin necazuri

5, 6. Ce a făcut Ezechia când a fost ameninţat de regele Asiriei?

⁵ Despre Ezechia, regele lui Iuda, Biblia spune: „El s-a alipit de Iehova. N-a încetat să-l urmeze, ci a respectat mereu poruncile pe care Iehova i le dăduse lui Moise“. Da, „Ezechia s-a încrezut în Iehova, Dumnezeul lui Israel“ (2 Regi 18:5, 6). La un moment dat, Sanherib, regele Asiriei, i-a trimis la Ierusalim  pe reprezentanţii săi, printre care şi pe rabşache, cu o armată numeroasă. Puternica armată asiriană deja cucerise unele oraşe fortificate din Iuda, iar acum Sanherib voia să atace Ierusalimul. Ce a făcut Ezechia? El s-a dus la casa lui Iehova şi a început să se roage: „O, Iehova, Dumnezeul nostru, salvează-ne, te rog, din mâna lui, pentru ca toate regatele pământului să ştie că tu, o, Iehova, numai tu eşti Dumnezeu!“ (2 Regi 19:14–19).

⁶ Ezechia nu numai că i-a cerut ajutor lui Iehova, dar a şi întreprins acţiuni concrete. Înainte de a merge la templu să se roage, el i-a poruncit poporului să nu răspundă la cuvintele batjocoritoare ale rabşachelui. Totodată, a trimis o delegaţie la profetul Isaia pentru a-i cere sfatul (2 Regi 18:36; 19:1, 2). Acţiunile lui Ezechia au fost în armonie cu voinţa lui Iehova. El nu a căutat o soluţie care să încalce poruncile lui Dumnezeu, cerând ajutor Egiptului sau naţiunilor vecine. Ezechia nu s-a bizuit pe propria pricepere, ci s-a încrezut în Iehova. Care a fost rezultatul? Iehova a trimis un înger, care a ucis 185 000 de asirieni, astfel că Sanherib „a plecat“ şi s-a întors la Ninive (2 Regi 19:35, 36).

7. Cum ne încurajează rugăciunea Anei şi rugăciunea lui Iona?

⁷ Ana, soţia levitului Elcana, era foarte necăjită fiindcă nu putea avea copii. Totuşi, ea s-a bizuit pe Iehova şi s-a rugat lui (1 Sam. 1:9–11, 18). Profetul Iona nu a ascultat de Iehova şi a fost înghiţit de un peşte mare. Dar el s-a rugat şi a fost eliberat. Iona a spus: „În necazul meu am strigat către Iehova şi el mi-a răspuns. Din pântecele Şeolului am strigat după ajutor şi tu mi-ai auzit glasul“ (Iona 2:1, 2, 10). Ce încurajator este să ştim că, oricât de disperată ar fi situaţia în care ne aflăm, putem veni înaintea lui Iehova cu ‘o rugăminte pentru favoare’! (Citeşte Psalmul 55:1, 16.)

8, 9. a) Ce dezvăluie rugăciunea lui Ezechia, a Anei şi a lui Iona despre preocupările lor? b) Ce învăţăm din exemplul lor?

⁸ Din aceste exemple învăţăm, de asemenea, pentru ce anume trebuie să ne rugăm când ne aflăm în situaţii grele. Atât Ezechia, cât şi Ana şi Iona au trecut prin situaţii care le-au produs multă suferinţă. Totuşi, rugăciunile lor arată că ei nu erau preocupaţi doar de propria persoană şi de soluţia la problemele lor. Pentru ei, cele mai importante lucruri erau numele lui Dumnezeu, închinarea adusă lui şi înfăptuirea voinţei sale. Ezechia era întristat fiindcă numele lui Iehova era batjocorit. Ana, deşi îşi dorea atât de mult un fiu, a promis că îl va da să slujească la tabernacolul din Şilo. Iar Iona a spus: „Voi împlini făgăduinţa pe care am făcut-o“ (Iona 2:9).

⁹ Când ne rugăm să fim eliberaţi dintr-o situaţie dificilă, este înţelept să ne analizăm motivaţia. Suntem preocupaţi numai de soluţionarea problemelor noastre sau ne gândim şi la Iehova şi la scopul său? Din cauza suferinţei din inima noastră, am putea ajunge să ne concentrăm atât de mult asupra situaţiei personale, încât să lăsăm lucrurile spirituale pe plan secundar. De aceea, când ne rugăm lui Iehova pentru ajutor, să nu uităm să ne rugăm pentru sfinţirea numelui său şi pentru justificarea suveranităţii sale. În felul acesta ne putem păstra o optică pozitivă chiar dacă lucrurile nu se rezolvă aşa cum ne-am gândit noi. Uneori, Iehova ne răspunde la rugăciune nu înlăturând problema, ci dându-ne puterea necesară pentru a o suporta. (Citeşte Isaia 40:29; Filipeni 4:13.)

Când avem de luat decizii

10, 11. Cum a procedat Iosafat când a avut de luat o decizie importantă?

¹⁰ Cum procedezi când ai de luat decizii importante în viaţă? Iei mai întâi decizia şi apoi ceri binecuvântarea lui Iehova? Să ne gândim ce a făcut Iosafat, regele lui  Iuda, când armatele aliate ale moabiţilor şi amoniţilor au pornit la luptă împotriva lui. Iuda nu era suficient de puternică pentru a le înfrunta. Cum a procedat Iosafat?

¹¹ Biblia spune: „Lui Iosafat i s-a făcut frică şi şi-a îndreptat faţa ca să-l caute pe Iehova“. El a anunţat un post pentru întreaga naţiune şi i-a adunat pe toţi ca „să-l întrebe pe Iehova“. Apoi, „Iosafat s-a ridicat în picioare în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului“ şi s-a rugat. Printre altele, el a spus: „O, Dumnezeul nostru, nu vei executa tu judecata asupra lor? Căci noi nu avem putere în faţa acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii ne sunt îndreptaţi spre tine“. Adevăratul Dumnezeu a auzit rugăciunea lui Iosafat şi i-a salvat în mod miraculos (2 Cron. 20:3–12, 17). Când avem de luat o decizie, îndeosebi o decizie care ne-ar putea influenţa spiritualitatea, n-ar trebui oare şi noi să ne încredem în Iehova în loc să ne bizuim pe propria pricepere?

12, 13. Ce învăţăm din exemplul regelui David în ce priveşte luarea deciziilor?

¹² Dar cum procedăm când avem o problemă pe care considerăm că o putem rezolva uşor deoarece am mai trecut prin situaţii similare şi ştim cum să acţionăm? Să remarcăm exemplul regelui David. Când amaleciţii au atacat oraşul Ţiclag, ei au luat captive soţiile şi copiii lui David, precum şi soţiile şi copiii oamenilor lui. Atunci David l-a întrebat pe Iehova: „Să urmăresc această trupă de jefuitori?“. Iehova i-a răspuns: „Du-te în urmărirea lor, căci în mod sigur îi vei ajunge din urmă şi vei lua înapoi totul“. David a făcut întocmai şi „a salvat tot ce luaseră amaleciţii“ (1 Sam. 30:7–9, 18–20).

¹³ La câtva timp după această întâmplare, israeliţii au fost atacaţi de filisteni. David l-a întrebat din nou pe Iehova ce să facă, iar el i-a spus clar: „Urcă, fiindcă în mod sigur îi voi da pe filisteni în mâinile tale“ (2 Sam. 5:18, 19). După puţin timp, filistenii s-au ridicat iarăşi împotriva lui David. Ce a făcut el? David s-ar fi putut gândi: „Am mai trecut de două ori printr-o astfel de situaţie. O să urc împotriva duşmanilor lui Dumnezeu ca atunci“. Totuşi, el nu s-a bizuit pe experienţa lui, ci a căutat îndrumarea lui Iehova, rugându-se din nou. Cât de mult trebuie să se fi bucurat că a procedat astfel, deoarece instrucţiunile pe care le-a primit de data aceasta au fost diferite! (2 Sam. 5:22, 23) La fel trebuie să procedăm şi noi. Chiar dacă ne-am confruntat cu situaţii similare în trecut, să nu ne bizuim doar pe experienţă! (Citeşte Ieremia 10:23.)

14. Ce putem învăţa din relatarea despre Iosua şi gabaoniţi?

¹⁴ Întrucât suntem imperfecţi, toţi — chiar şi bătrânii cu experienţă — trebuie să fim atenţi ca nu cumva să uităm să căutăm îndrumarea lui Iehova când avem de luat decizii. Să observăm ce au făcut Iosua, succesorul lui Moise, şi bătrânii lui Israel când gabaoniţii au venit la ei pentru a le cere să nu lupte împotriva lor. Aceştia se deghizaseră şi pretindeau că vin dintr-o ţară îndepărtată. Iosua şi ceilalţi s-au grăbit să facă pace cu gabaoniţii şi, fără să-l întrebe pe Iehova, au încheiat un legământ cu ei. Este adevărat, Iehova nu a anulat acel legământ, dar a avut grijă ca întâmplarea să fie consemnată în Scripturi pentru ca noi să înţelegem cât este de important să căutăm îndrumarea lui Iehova (Ios. 9:3–6, 14, 15).

Când luptăm cu tentaţii

15. Explicaţi de ce este importantă rugăciunea pentru a ne împotrivi tentaţiilor.

¹⁵ Întrucât avem în mădularele noastre „legea păcatului“, trebuie să luptăm din răsputeri împotriva înclinaţiilor păcătoase (Rom. 7:21–25). Dar această luptă poate fi câştigată. Cum? Isus le-a spus continuatorilor săi că un  factor esenţial este rugăciunea. (Citeşte Luca 22:40.) Poate că unele dorinţe sau gânduri greşite persistă şi după ce ne-am rugat. În acest caz, trebuie să continuăm să ne rugăm, trebuie ‘să-i cerem neîncetat lui Dumnezeu’ înţelepciunea necesară pentru a face faţă încercării. Iehova „le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze“, se arată în scrisoarea lui Iacov (Iac. 1:5). Aici se mai spune: „Este printre voi cineva bolnav [pe plan spiritual]? Să-i cheme la el pe bătrânii congregaţiei, iar ei să se roage pentru el, ungându-l cu ulei în numele lui Iehova. Rugăciunea credinţei îl va vindeca pe cel bolnav“ (Iac. 5:14, 15).

16, 17. În lupta cu o tentaţie, când este cel mai potrivit moment să ne rugăm?

¹⁶ E adevărat, rugăciunea este importantă pentru a ne împotrivi tentaţiilor, dar să nu uităm că este important şi să ne rugăm la momentul potrivit. Să ne gândim la tânărul menţionat în Proverbele 7:6–23. La lăsarea întunericului, el a mers pe o stradă unde ştia că locuieşte o femeie imorală. Înşelat de puterea ei de convingere şi amăgit de buzele ei mieroase, s-a dus după ea, ‘ca un taur care merge la înjunghiere’. De ce a mers tânărul pe strada aceea? Biblia spune că era „lipsit de inimă“, adică fără experienţă. Probabil că el se lupta cu unele dorinţe greşite (Prov. 7:7). Care ar fi fost momentul cel mai potrivit să se roage? Desigur, ar fi fost bine dacă s-ar fi rugat chiar şi în timp ce îi vorbea femeia. Dar cel mai potrivit moment pentru a se ruga ar fi fost cel în care i-a venit prima dată ideea de a merge pe strada ei.

¹⁷ Poate că astăzi cineva face mari eforturi să nu se uite la imagini pornografice. Să presupunem însă că accesează pe internet site-uri pe care ştie că există imagini provocatoare. Nu se află el într-o situaţie asemănătoare cu cea a tânărului din Proverbele, capitolul 7? Nu porneşte el oare pe o cale periculoasă? Pentru a se împotrivi tentaţiei de a viziona scene pornografice, el trebuie să ceară ajutorul lui Iehova în rugăciune înainte de a intra pe internet.

18, 19. a) De ce ar putea fi greu să ne împotrivim unei tentaţii, dar cum putem ieşi victorioşi în această luptă? b) Ce eşti hotărât să faci?

¹⁸ Nu este uşor să ne împotrivim unei tentaţii sau să învingem un obicei rău. „Carnea, în dorinţa ei, este împotriva spiritului şi spiritul împotriva cărnii“, a scris apostolul Pavel. De aceea, ‘lucrurile pe care am vrea să le facem, tocmai pe acelea nu le facem’ (Gal. 5:17). Pentru a ieşi victorioşi în această luptă, trebuie să ne rugăm fierbinte chiar în momentul în care în mintea noastră se nasc gânduri greşite şi apare ispita. Apoi trebuie să acţionăm potrivit rugăciunii noastre. În realitate, ‘nu ne-a ajuns nicio ispită, decât ceea  ce este comun oamenilor’, iar cu ajutorul lui Iehova putem rămâne fideli (1 Cor. 10:13).

¹⁹ Rugăciunea este un dar preţios, indispensabil când trecem prin necazuri, când avem de luat decizii sau când luptăm cu tentaţii. Cerând ajutorul lui Iehova în rugăciune, dovedim că ne bizuim pe El. De aceea, să continuăm să-i cerem lui Dumnezeu spiritul sfânt, care ne îndrumă şi ne întăreşte (Luca 11:9–13). Da, să ne încredem întotdeauna în Iehova şi să nu ne bizuim pe priceperea noastră!

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce învăţăm din exemplul lui Ezechia, al Anei şi al lui Iona cu privire la încrederea în Iehova?

• Ce învăţăm din exemplul lui David şi al lui Iosua în ce priveşte luarea deciziilor?

• Care este cel mai potrivit moment pentru a ne ruga când luptăm cu o tentaţie?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Când luptăm cu o tentaţie, care este cel mai potrivit moment pentru a ne ruga?