Să umblăm potrivit spiritului şi vom avea viaţă şi pace

„Nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit spiritului.“ (ROM. 8:4)

1, 2. a) De ce este periculos ca un şofer să se lase distras în timp ce conduce? b) La ce pericol se expun cei ce se lasă distraşi pe plan spiritual?

„NEATENŢIA la volan din cauza distragerilor a devenit un fenomen de proporţii epidemice, iar lucrurile se înrăutăţesc de la an la an“, a declarat secretarul american al transporturilor. De exemplu, mulţi şoferi vorbesc la telefonul mobil în loc să-şi concentreze atenţia la singurul lucru pe care ar trebui să-l facă: să conducă. Mai mult de o treime dintre respondenţii unui sondaj au spus că au fost loviţi sau în pericolul de a fi loviţi de o maşină deoarece şoferul vorbea la telefon. Unii cred că economisesc timp dacă fac şi alte lucruri când conduc, dar, în realitate, consecinţele pot fi dezastruoase.

² La fel stau lucrurile şi pe plan spiritual. Aşa cum deseori un şofer distras nu observă pericolele, tot aşa un creştin care se lasă distras de la lucrurile spirituale poate ajunge fără să-şi dea seama într-o situaţie periculoasă. El ar putea ajunge în cele din urmă la naufragiu în ce priveşte credinţa (1 Tim. 1:18, 19). Apostolul Pavel a avertizat cu privire la acest pericol când le-a spus creştinilor din Roma: „A îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte, dar a îndrepta mintea spre spirit înseamnă viaţă şi pace“ (Rom. 8:6). Ce a vrut să spună Pavel prin aceste cuvinte? Cum putem evita ‘să ne îndreptăm mintea spre carne’ şi cum putem ‘să ne îndreptăm mintea spre spirit’?

 Pentru ei „nu este nicio condamnare“

3, 4. a) Despre ce luptă lăuntrică a scris Pavel? b) De ce situaţia lui Pavel prezintă interes pentru noi?

³ În scrisoarea către romani, Pavel a scris despre lupta sa lăuntrică: o luptă între carne şi minte. (Citeşte Romani 7:21–23.) Pavel nu căuta să se justifice şi nici nu se autocompătimea, ca şi cum i-ar fi fost imposibil să facă ce este drept. Să nu uităm că el era un creştin uns de spirit, matur şi ales să fie „apostol al naţiunilor“ (Rom. 1:1; 11:13). Atunci de ce a scris Pavel despre lupta lui interioară?

⁴ Apostolul a recunoscut cu sinceritate că, doar prin forţe proprii, nu putea să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu aşa cum şi-ar fi dorit. Motivul? „Toţi [oamenii] au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu.“ (Rom. 3:23) Ca descendent al lui Adam, Pavel resimţea efectele păcatului asupra cărnii imperfecte. Această situaţie nu ne este deloc străină deoarece şi noi suntem imperfecţi şi în fiecare zi avem de dus o luptă asemănătoare. În plus, există multe lucruri care ne-ar putea distrage şi ne-ar putea face să deviem de la ‘calea îngustă care duce la viaţă’ (Mat. 7:14). Însă situaţia nu a fost fără speranţă pentru Pavel, şi nici pentru noi nu este.

5. Ce anume l-a ajutat pe Pavel?

⁵ În continuare, Pavel a scris: „Cine mă va scăpa . . .? Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!“ (Rom. 7:24, 25). Apoi li s-a adresat celor „uniţi cu Cristos Isus“, sau creştinilor unşi. (Citeşte Romani 8:1, 2.) Prin spiritul său sfânt, Iehova îi adoptă pe aceştia ca fii, făcându-i „comoştenitori cu Cristos“ (Rom. 8:14–17). Spiritul lui Dumnezeu şi credinţa lor în jertfa de răscumpărare a lui Cristos îi ajută să iasă victorioşi în lupta menţionată de Pavel şi astfel să nu mai fie condamnaţi pentru imperfecţiunea lor. Ei sunt eliberaţi „de legea păcatului şi a morţii“.

6. De ce toţi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să dea atenţie cuvintelor lui Pavel?

⁶ Deşi Pavel li s-a adresat creştinilor unşi, cele spuse de el despre spiritul lui Dumnezeu şi despre jertfa de răscumpărare a lui Cristos le pot fi de folos tuturor slujitorilor lui Iehova, indiferent de speranţa pe care o au. Sfatul dat de Pavel a fost scris sub inspiraţie divină şi deci este vital ca toţi să-l înţelegem şi să-l punem în aplicare.

Cum „a condamnat [Dumnezeu] păcatul în carne“

7, 8. a) În ce sens era Legea „slabă din cauza cărnii“? b) Ce a realizat Dumnezeu prin spiritul său şi prin răscumpărare?

⁷ În capitolul 7 din Romani, Pavel a vorbit despre puterea pe care o are păcatul asupra cărnii imperfecte. În capitolul 8, el a vorbit despre puterea spiritului sfânt. Apostolul a explicat cum îi poate ajuta spiritul lui Dumnezeu pe creştini să se împotrivească puterii pe care o exercită păcatul şi astfel să trăiască în armonie cu voinţa lui Iehova şi să obţină aprobarea sa. Pavel a subliniat că, prin spiritul sfânt şi prin jertfa de răscumpărare a lui Isus, Dumnezeu a realizat ceva ce Legea mozaică nu putea realiza.

⁸ Legea, cu multele ei porunci, îi condamna pe păcătoşi. În plus, marii preoţii din Israel, care slujeau sub Lege, erau imperfecţi şi nu puteau oferi o jertfă corespunzătoare pentru păcat. Prin urmare, Legea era „slabă din cauza cărnii“. Însă, ‘trimiţându-l pe Fiul său într-o formă asemănătoare cărnii păcătoase’ şi oferindu-l ca răscumpărare, Dumnezeu „a condamnat păcatul în carne“, realizând astfel ceea ce „Legea nu avea putere“ să facă. Jertfa de răscumpărare a lui Isus putea să-i salveze pe oameni de păcat. Astfel, creştinii unşi sunt consideraţi drepţi pe baza  credinţei în această jertfă. Ei sunt îndemnaţi ‘să umble nu potrivit cărnii, ci potrivit spiritului’. (Citeşte Romani 8:3, 4.) Pentru a primi „coroana vieţii“, ei trebuie să facă lucrul acesta cu fidelitate până la sfârşitul cursei lor pământeşti (Rev. 2:10).

9. Care este sensul cuvântului „lege“ folosit în Romani 8:2?

⁹ În acest context, Pavel mai aminteşte „legea spiritului“ şi „legea păcatului şi a morţii“ (Rom. 8:2). Ce sunt aceste legi? Aici, cuvântul „lege“ nu se referă la anumite reguli, cum erau cele din Legea mozaică. Potrivit unei lucrări de referinţă, „termenul grecesc pentru lege folosit aici înseamnă un principiu interior, fie bun, fie rău, care determină faptele oamenilor şi care acţionează implacabil ca o lege. Termenul indică, de asemenea, o normă după care oamenii se conduc în viaţă“.

10. În ce sens suntem supuşi toţi legii păcatului şi a morţii?

¹⁰ Apostolul Pavel a scris: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit“ (Rom. 5:12). Fiind descendenţi ai lui Adam, toţi suntem supuşi legii păcatului şi a morţii. Carnea noastră păcătoasă ne îndeamnă încontinuu să facem lucruri care îi displac lui Dumnezeu, ceea ce duce inevitabil la moarte. În scrisoarea către galateni, Pavel numeşte aceste fapte şi trăsături ‘lucrări ale cărnii’. Apoi adaugă: „Cei care practică astfel de lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (Gal. 5:19–21). Aceşti oameni umblă potrivit cărnii (Rom. 8:4). „Principiul interior“ care îi animă şi „norma după care se conduc în viaţă“ sunt total carnale. Dar oare numai cei ce comit fornicaţie, practică idolatria sau spiritismul ori alte păcate grave umblă potrivit cărnii? Nu, deoarece printre lucrările cărnii se numără şi lucruri pe care unii le consideră simple slăbiciuni omeneşti, cum ar fi gelozia, izbucnirile de mânie, disputele şi invidiile. Şi poate spune cineva că s-a eliberat complet de astfel de lucrări şi că nu mai umblă deloc potrivit cărnii?

11, 12. a) Ce a făcut Iehova pentru a ne elibera de sub legea păcatului şi a morţii? b) Ce trebuie să facem noi pentru a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu?

¹¹ Cât de fericiţi suntem că Iehova a făcut  posibilă eliberarea noastră de sub legea păcatului şi a morţii! Isus a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. Reacţionând la iubirea lui Dumnezeu şi manifestând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, putem fi eliberaţi de condamnarea pe care o atrage după sine păcatul moştenit (Ioan 3:16–18). De aceea ne simţim îmboldiţi să exclamăm asemenea lui Pavel: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!“.

¹² Situaţia noastră se aseamănă cu cea a unei persoane care vrea să fie vindecată de o boală gravă. Pentru a se însănătoşi complet, trebuie să facă ceea ce îi prescrie medicul. La fel şi noi, manifestând credinţă în răscumpărare, putem fi eliberaţi de sub legea păcatului şi a morţii. Totuşi, suntem încă imperfecţi şi păcătoşi. Pentru a ajunge la o bună sănătate spirituală şi a ne bucura de binecuvântarea şi favoarea lui Dumnezeu, trebuie să mai facem ceva. Aşa cum arată Pavel, trebuie să umblăm potrivit spiritului.

Cum putem umbla potrivit spiritului

13. Ce înseamnă a umbla potrivit spiritului?

¹³ Când umblăm, ne deplasăm pas cu pas spre o anumită destinaţie sau spre un obiectiv. Astfel, a umbla potrivit spiritului presupune progres spiritual constant, nu perfecţiune spirituală (1 Tim. 4:15). Zi de zi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a umbla, sau a trăi, potrivit îndrumării spiritului. Dacă ‘vom umbla prin spirit’, vom avea aprobarea lui Dumnezeu (Gal. 5:16).

14. Cum gândesc şi se comportă cei care „trăiesc potrivit cărnii“?

¹⁴ În scrisoarea către romani, Pavel vorbeşte în continuare despre două categorii de oameni, care îşi îndreaptă mintea spre lucruri complet diferite: unii spre „lucrurile cărnii“, iar alţii spre „lucrurile spiritului“. (Citeşte Romani 8:5.) Aici termenul „carne“ nu se referă neapărat la corpul fizic. În Biblie, cuvântul „carne“ este folosit uneori cu privire la natura imperfectă şi păcătoasă a cărnii decăzute. Această natură imperfectă generează lupta dintre carne şi minte, menţionată de Pavel. Spre deosebire de Pavel, cei care „trăiesc potrivit cărnii“ nici măcar nu  încearcă să lupte. Pe aceştia nu-i interesează ce doreşte Dumnezeu de la ei şi nici nu-i cer ajutorul pentru a lupta împotriva cărnii. Deseori ei se concentrează asupra satisfacerii necesităţilor şi dorinţelor fizice. Dar cei care „trăiesc potrivit spiritului“ îşi îndreaptă mintea spre „lucrurile spiritului“, adică spre activităţile spirituale şi spre ceea ce face Iehova în folosul nostru.

15, 16. a) Cum ne este influenţat modul de gândire de lucrurile spre care ne îndreptăm mintea? b) Spre ce îşi îndreaptă mintea majoritatea oamenilor din prezent?

¹⁵ (Citeşte Romani 8:6.) Înainte de a face un lucru, fie bun, fie rău, oamenii îşi îndreaptă mintea spre acel lucru. Cei care îşi îndreaptă în mod constant mintea spre lucrurile cărnii ajung în scurtă vreme să dezvolte un mod de gândire axat pe acestea. Ele le acaparează toate gândurile, sentimentele şi preocupările.

¹⁶ Ce îi preocupă pe majoritatea oamenilor din prezent? Apostolul Ioan a scris: „Tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume“ (1 Ioan 2:16). Aceste dorinţe gravitează în jurul unor lucruri precum imoralitatea, faima şi bogăţiile. Cărţile, revistele, ziarele, filmele, emisiunile TV şi internetul sunt pline cu astfel de lucruri tocmai pentru că majoritatea oamenilor îşi îndreaptă mintea spre ele şi le doresc. Totuşi, „a îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte“, în prezent moarte din punct de vedere spiritual, iar în viitorul apropiat moarte din punct de vedere fizic. Motivul este evident. Aşa cum spune Pavel, „a îndrepta mintea spre carne înseamnă duşmănie cu Dumnezeu, deoarece carnea nu este supusă legii lui Dumnezeu pentru că nici nu poate. Astfel, cei ce trăiesc potrivit cărnii nu-i pot plăcea lui Dumnezeu“ (Rom. 8:7, 8).

17, 18. Cum putem arăta că avem mintea îndreptată spre spirit, şi de ce binecuvântări vom avea parte?

¹⁷ În schimb, „a îndrepta mintea spre spirit înseamnă viaţă şi pace“, viaţă veşnică în viitor, iar în prezent pace lăuntrică şi pace cu Dumnezeu. Cum putem arăta că avem mintea îndreptată spre spirit? Dacă urmăm întotdeauna îndrumarea spiritului şi permitem ca în noi să se dezvolte un mod de gândire spiritual. Astfel, vom avea un mod de gândire ‘supus legii lui Dumnezeu’ şi în armonie cu gândurile sale. Dacă ne vom confrunta cu o tentaţie, vom şti exact ce cale să urmăm şi vom dori să facem alegerea corectă, potrivit îndrumării spiritului sfânt.

¹⁸ Prin urmare, este vital să ne îndreptăm mintea spre lucrurile spiritului. Aceasta presupune ‘să ne încingem mintea pentru activitate’, adică să avem un bun program de activităţi spirituale, care include rugăciunea, citirea şi studierea Bibliei, participarea la întruniri şi la lucrarea de predicare (1 Pet. 1:13). Activităţile spirituale trebuie să ocupe cel mai important loc în viaţa noastră. Să nu permitem lucrurilor cărnii să ne distragă, ci să ne îndreptăm mintea spre lucrurile spiritului. În felul acesta vom continua să umblăm potrivit spiritului şi vom secera binecuvântări. Da, a îndrepta mintea spre spirit înseamnă viaţă şi pace! (Gal. 6:7, 8)

Puteţi explica?

• În ce sens „Legea nu avea putere“ şi ce a făcut Dumnezeu?

• Ce este „legea păcatului şi a morţii“ şi cum putem fi eliberaţi de sub această lege?

• Ce presupune „a [ne] îndrepta mintea spre spirit“?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 12, 13]

Umbli potrivit cărnii sau potrivit spiritului?