Ce fel de exemplu este Solomon pentru tine?

‘Dumnezeul lui Iacob ne va învăţa căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale.’ (IS. 2:3)

1, 2. Ce fel de exemple găsim în paginile Bibliei?

CÂT de recunoscători îi suntem lui Iehova că ne-a dăruit Biblia, un ghid practic pentru zilele noastre! În ea găsim exemple de bărbaţi şi de femei fidele, care au manifestat calităţi demne de imitat (Evr. 11:32–34). Dar Biblia conţine şi exemple-avertisment: oameni ale căror atitudini şi fapte nu vrem să le imităm.

² Alte personaje biblice sunt atât exemple pozitive, cât şi negative. Să ne gândim la David, un păstor umil care a ajuns mai târziu un rege puternic. El a iubit adevărul şi s-a încrezut în Iehova, lăsându-ne un bun exemplu. Însă David a comis şi păcate grave: adulterul cu Bat-Şeba, uciderea lui Urie şi acel recensământ dezaprobat de Iehova. Regele Solomon, fiul lui David şi unul dintre scriitorii Bibliei, este şi el un personaj pozitiv, dar şi negativ. Să analizăm mai întâi cum s-a dovedit Solomon un exemplu excelent pentru noi.

„Înţelepciunea lui Solomon“

3. În ce sens ne-a dat Solomon un bun exemplu?

³ Isus, Mai Marele Solomon, a vorbit favorabil despre fiul lui David, dându-l drept exemplu. El a spus: „Regina sudului va fi sculată din morţi la judecată împreună cu această generaţie şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon, dar iată că aici este unul mai mare decât Solomon“ (Mat. 12:42). Într-adevăr, Solomon a fost renumit pentru înţelepciunea sa. El ne-a încurajat să umblăm şi noi pe calea înţelepciunii.

4, 5. a) Cum a devenit Solomon înţelept? b) Spre deosebire de Solomon, noi cum putem dobândi înţelepciune?

⁴ După ce Solomon şi-a început domnia, Dumnezeu i-a apărut într-un vis şi i-a spus: „Cere ce vrei să-ţi dau!“. Conştient de limitele lui, Solomon a cerut înţelepciune. (Citeşte 1 Regi 3:5–9.) Iehova a fost impresionat că acest rege nu a vrut bogăţii şi glorie, ci înţelepciune. De aceea, pe lângă „o inimă înţeleaptă şi pricepută“, Iehova i-a dat şi prosperitate (1 Regi 3:10–14). Aşa cum a remarcat Isus, înţelepciunea lui Solomon a ajuns atât de cunoscută, încât regina din Şeba a venit de departe ca să se convingă de cele auzite (1 Regi 10:1, 4–9).

⁵ Bineînţeles, noi nu ne aşteptăm să primim înţelepciune în mod miraculos. Deşi a spus că Iehova este Cel care „dă înţelepciune“, Solomon a adăugat că e nevoie de multe eforturi ca s-o dobândim: trebuie ‘să ne plecăm urechea la înţelepciune şi inima, la discernământ’, trebuie ‘să strigăm după înţelepciune’, ‘să continuăm s-o căutăm şi să umblăm după ea’ (Prov. 2:1–6). Aşadar, putem dobândi înţelepciune!

6. Cum dovedim că imităm exemplul de înţelepciune al lui Solomon?

⁶ Ar fi bine să ne întrebăm: „Apreciez înţelepciunea divină la fel ca Solomon?“. Din cauza instabilităţii economice, mulţi au  ajuns să acorde prioritate locului de muncă, banilor sau instruirii laice. Gândeşte-te acum la tine şi la familia ta. Demonstrează deciziile voastre că preţuiţi şi căutaţi înţelepciunea divină? Aţi fi dispuşi, dacă ar fi necesar, să vă schimbaţi priorităţile ca să dobândiţi şi mai multă înţelepciune? Nu încape nicio îndoială, înţelepciunea ne va aduce foloase eterne. Aşa cum a spus Solomon, ‘atunci vom înţelege dreptatea, judecata dreaptă şi nepărtinirea, toată calea binelui’ (Prov. 2:9).

Promovarea închinării adevărate aduce pace

7. Cum a ajuns să fie înălţat templul?

⁷ Imediat după ce a devenit rege, Solomon a făcut demersuri pentru a construi un templu magnific în locul tabernacolului ridicat în timpul lui Moise (1 Regi 6:1). Deşi acest templu este numit templul lui Solomon, iniţiativa de a-l construi nu i-a aparţinut lui. Solomon nu a dorit să-şi câştige reputaţia de arhitect sau de binefăcător bogat. De fapt, cel care a propus ridicarea templului a fost David. El a primit de la Iehova planuri detaliate cu privire la construirea şi decorarea templului. În plus, David a făcut donaţii foarte generoase pentru finanţarea proiectului (2 Sam. 7:2, 12, 13; 1 Cron. 22:14–16). Totuşi, responsabilitatea de a finaliza acest proiect, care a durat şapte ani şi jumătate, i-a revenit lui Solomon (1 Regi 6:37, 38; 7:51).

8, 9. a) Ce exemplu de perseverenţă ne-a dat Solomon? b) Ce foloase a avut poporul deoarece Solomon a promovat închinarea adevărată?

⁸ Solomon este un exemplu pozitiv pentru noi deoarece a dat dovadă de perseverenţă în ce priveşte construirea templului şi a pus pe primul plan lucrurile spirituale. După ce templul a fost terminat şi arca legământului a fost adusă înăuntru, Solomon a rostit o rugăciune în faţa poporului. Printre altele, el a spus: „O, Iehova, Dumnezeul meu, . . . ochii tăi să fie deschişi şi îndreptaţi noapte şi zi spre casa aceasta, spre locul despre care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculţi rugăciunea pe care o face slujitorul tău spre locul acesta“ (1 Regi 8:6, 28, 29). Acum israeliţii şi străinii puteau să se roage spre templu, care fusese construit pentru a onora numele lui Iehova (1 Regi 8:30, 41–43, 60).

 ⁹ Solomon a promovat închinarea adevărată, iar poporul a avut parte de multe foloase. După inaugurarea templului, ‘israeliţii s-au bucurat, având inima veselă pentru tot binele pe care Iehova li-l făcuse lor şi slujitorului său David’ (1 Regi 8:65, 66). De fapt, în cei patruzeci de ani de domnie a lui Solomon, naţiunea Israel a prosperat şi a avut pace. (Citeşte 1 Regi 4:20, 21, 25.) Psalmul 72 descrie acea perioadă, oferindu-ne o perspectivă asupra binecuvântărilor din timpul domniei Mai Marelui Solomon, Isus Cristos (Ps. 72:6–8, 16).

Un exemplu-avertisment

10. Ce comportament nesăbuit a avut Solomon?

¹⁰ De ce este Solomon şi un exemplu negativ? În primul rând, din cauza soţiilor şi a concubinelor străine. Iată ce spune Biblia: „Când Solomon a îmbătrânit, soţiile i-au abătut inima ca să urmeze alţi dumnezei, iar inima lui n-a fost întreagă pentru Iehova“ (1 Regi 11:1–6). Fără îndoială, niciunul dintre noi nu vrea să imite comportamentul nesăbuit al lui Solomon. Dar el este un exemplu-avertisment şi din alte puncte de vedere la care, poate, nu ne-am gândit.

11. Ce aflăm din Biblie despre prima căsătorie a lui Solomon?

¹¹ Ştim că Solomon a domnit 40 de ani (2 Cron. 9:30). Însă din 1 Regi 14:21 aflăm un detaliu interesant. (Citeşte.) La moartea lui Solomon, pe tron a urcat fiul său Roboam. El avea 41 de ani, iar mama sa era o amonită, pe nume Naama. Prin urmare, încă dinainte să devină rege, Solomon şi-a luat soţie dintr-o naţiune duşmană care se închina la idoli (Jud. 10:6; 2 Sam. 10:6). A continuat soţia lui să se închine la idoli şi după căsătorie? Sau a îmbrăţişat închinarea adevărată, la fel ca Rahav şi Rut? (Rut 1:16; 4:13–17; Mat. 1:5, 6) Nu ştim, însă cert este că Solomon s-a înrudit cu persoane care nu-i slujeau lui Iehova.

12, 13. Ce alegere greşită a făcut Solomon la începutul domniei sale, şi care a fost, probabil, raţionamentul său?

¹² După ce a devenit rege, Solomon şi-a complicat şi mai mult viaţa: ‘s-a înrudit prin căsătorie cu faraonul, aducând-o pe fiica acestuia în Cetatea lui David’ (1 Regi 3:1). A trecut prinţesa egipteană la închinarea adevărată, asemenea lui Rut? În Biblie nu există niciun indiciu că ea ar fi făcut acest lucru. În schimb, aflăm că Solomon a construit o casă pentru ea şi, probabil, pentru servitoarele ei egiptene, în afara Cetăţii lui David. Din ce motiv? Scripturile spun că Solomon a procedat astfel deoarece nu se cuvenea ca o persoană care se închina la idoli să locuiască aproape de arca legământului (2 Cron. 8:11).

¹³ Poate că Solomon s-a căsătorit cu fiica faraonului din considerente politice. Dar era justificată o asemenea decizie? Cu mult timp înainte, Dumnezeu le interzisese israeliţilor să încheie căsătorii cu femei canaanite şi chiar menţionase câteva dintre popoarele cu care nu aveau voie să se înrudească (Ex. 34:11–16). Din moment ce Egiptul nu era pe listă, a considerat oare Solomon că nu făcea nicio greşeală? Dacă a gândit aşa, raţionamentul său nu a fost corect. Avertismentul lui Iehova fusese clar: israelitul care se căsătorea cu o femeie păgână se expunea pericolului de a părăsi închinarea adevărată. Dar Solomon a ignorat acest avertisment. (Citeşte Deuteronomul 7:1–4.)

14. Cum putem demonstra că luăm în considerare exemplul-avertisment al lui Solomon?

¹⁴ Vom ţine cont de exemplul-avertisment al lui Solomon? Să analizăm câteva situaţii ipotetice. O soră cochetează cu cineva din  lume, găsind scuze pentru a încălca porunca de a se căsători „numai în Domnul“ (1 Cor. 7:39). Folosindu-se tot de un pretext, un elev ia parte la activităţi şcolare care nu sunt obligatorii. Sau altcineva nu-şi declară toate veniturile ori minte pentru a ascunde o faptă de care îi este ruşine. Solomon a folosit astfel de raţionamente greşite ca să se eschiveze de la respectarea poruncii lui Dumnezeu. Dacă nu suntem atenţi, şi noi am putea cădea în această capcană!

15. Cum a arătat Iehova îndurare faţă de Solomon, dar ce nu trebuie să uităm?

¹⁵ Din Biblie mai aflăm un detaliu interesant. Deşi Solomon s-a căsătorit cu o prinţesă străină, Dumnezeu i-a dat atât înţelepciune, cât şi bogăţii (1 Regi 3:10–13). Chiar dacă Solomon a ignorat instrucţiunile divine, Iehova nu l-a respins imediat şi nici nu l-a disciplinat cu asprime. El ţine cont de imperfecţiunea noastră, ştie că „suntem ţărână“ (Ps. 103:10, 13, 14). Totuşi să nu uităm un lucru: mai devreme sau mai târziu, va trebui să suportăm consecinţele faptelor noastre!

Atâtea soţii!

16. Ce poruncă a încălcat Solomon?

¹⁶ În Cântarea Cântărilor, regele Solomon vorbeşte cu admiraţie despre o fecioară mai frumoasă decât ‘şaizeci de regine şi optzeci de concubine’ (Cânt. 6:1, 8–10). Dacă Solomon se referă aici la propria situaţie, înseamnă că avea deja multe soţii şi concubine. Chiar dacă toate ar fi fost închinătoare ale lui Iehova, porunca divină era ca regele Israelului „să nu-şi înmulţească soţiile, ca să nu i se abată inima“ (Deut. 17:17). Totuşi, nici de această dată Iehova nu l-a respins pe Solomon, ci a continuat să-l binecuvânteze şi l-a inspirat să compună Cântarea Cântărilor.

17. Ce adevăr nu trebuie să pierdem din vedere?

¹⁷ Dar însemna oare că Solomon putea să încalce legea lui Iehova şi să scape nepedepsit? Nu. Din această relatare, reiese că Iehova are multă răbdare. E adevărat, am putea încălca o poruncă divină fără consecinţe imediate. Totuşi, aceasta nu înseamnă că, mai târziu, nu va trebui să suportăm urmările faptei noastre. Chiar Solomon a spus: „Pentru că nu se execută imediat sentinţa pentru o faptă rea, inima fiilor oamenilor este şi mai hotărâtă să facă răul. . . . Ştiu totuşi că pentru cei ce se tem de adevăratul Dumnezeu va fi bine“ (Ecl. 8:11, 12).

18. Cum se aplică în cazul lui Solomon cuvintele din Galateni 6:7?

¹⁸ Ce bine ar fi fost pentru Solomon dacă ar fi păstrat în minte acest adevăr! El a făcut mult bine şi s-a bucurat o lungă perioadă de binecuvântarea lui Iehova. Însă apoi a mers din greşeală în greşeală, făcându-şi un obicei din a nu asculta de legile divine. Cuvintele lui Pavel i se potrivesc atât de bine lui Solomon: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Fiindcă ce seamănă omul, aceea va şi secera“! (Gal. 6:7). În afară de prinţesa egipteană, Solomon şi-a luat o mulţime de soţii străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite. Multe dintre ele au continuat, probabil, să se închine la zei falşi, având o influenţă negativă asupra lui (1 Regi 11:1). „Solomon a început să facă ce este rău“ şi a pierdut, în cele din urmă, favoarea lui Iehova, Dumnezeul nostru atât de răbdător. (Citeşte 1 Regi 11:4–8.)

Solomon, un exemplu pozitiv, dar şi negativ

19. Ce exemple pozitive găsim în Biblie?

¹⁹ Sub inspiraţie divină, Pavel a afirmat: „Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin  perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“ (Rom. 15:4). „Tot ce a fost scris mai înainte“ cuprinde multe exemple de bărbaţi şi femei cu o credinţă remarcabilă. Pavel a spus: „Nu-mi va ajunge timpul să mai vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, precum şi despre Samuel şi ceilalţi profeţi, care, prin credinţă, au înfrânt regate, au înfăptuit dreptatea, au primit promisiuni, . . . au fost făcuţi puternici“ (Evr. 11:32–34). Da, toate aceste personaje biblice sunt pentru noi exemple demne de imitat!

20, 21. De ce eşti hotărât să meditezi la exemplele-avertisment din Biblie?

²⁰ În schimb, unii dintre bărbaţii şi femeile despre care se vorbeşte în Biblie sunt exemple-avertisment. Ei i-au slujit lui Iehova şi s-au bucurat de aprobarea sa, dar mai târziu s-au abătut de la închinarea adevărată. Biblia ne dezvăluie cum au ajuns în această situaţie. Ei au dezvoltat o gândire nepotrivită şi au început să ia decizii greşite, care au avut consecinţe grave asupra lor. Pentru a nu le imita exemplul, ar fi bine să ne analizăm în lumina următoarelor întrebări: „Cum a ajuns personajul respectiv să aibă o atitudine greşită? Aş putea ajunge şi eu într-o astfel de situaţie? Cum mă ajută acest exemplu-avertisment să nu fac aceleaşi greşeli?“.

²¹ Aşadar, să luăm aminte la aceste exemple negative! Aşa cum a spus Pavel, ele „au fost scrise ca avertizare pentru noi, peste care a sosit sfârşitul sistemelor“ (1 Cor. 10:11).

Ce ai învăţat?

• De ce conţine Biblia atât exemple pozitive, cât şi exemple negative?

• Cum a ajuns Solomon să dezvolte o atitudine greşită?

• Ce înveţi din exemplul-avertisment al lui Solomon?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Solomon a luat decizii bune datorită înţelepciunii primite de la Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Ce învăţăm din exemplul-avertisment al lui Solomon?