Salt la conţinut

Salt la cuprins

Natan — Un apărător loial al închinării curate

Natan — Un apărător loial al închinării curate

Natan — Un apărător loial al închinării curate

Nu este uşor să convingi un om influent că faptele sale sunt greşite şi că trebuie să se schimbe. Ai fi dispus să înfrunţi o asemenea persoană dacă ai şti că a ucis pe cineva doar pentru a salva aparenţele?

Regele David a comis adulter cu Bat-Şeba, care a rămas însărcinată. Vrând să-şi ascundă păcatul, David a pus la cale uciderea soţului ei, apoi a luat-o de soţie. În lunile ce au urmat, el a continuat să-şi îndeplinească îndatoririle de rege, ducând o viaţă dublă. Dar Iehova nu a permis ca păcatele lui David să treacă neobservate. El l-a trimis pe profetul Natan pentru a-l trage la răspundere pe rege.

Natan avea o misiune dificilă. Însă loialitatea faţă de Iehova şi respectul pentru normele divine l-au motivat să-i vorbească lui David despre păcatele comise. Cum putea profetul să-l convingă pe David că trebuia să se căiască?

UN ÎNVĂŢĂTOR PLIN DE TACT

Te invităm să citeşti 2 Samuel 12:1–25. Imaginează-ţi că eşti în locul lui Natan. Intri la rege şi îi spui: „Într-un oraş erau doi oameni, unul bogat şi unul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi vite, dar săracul nu avea decât o mieluşea, pe care o cumpărase. Şi a păstrat-o în viaţă, iar ea creştea lângă el şi lângă fiii lui. Mânca din bucăţica lui, bea din paharul lui, se culca la sânul lui şi a ajuns să-i fie ca o fiică. După un timp, la omul bogat a venit un oaspete, dar el nu s-a îndurat să ia vreuna dintre oile sau dintre vitele lui ca s-o pregătească pentru călătorul care venise la el. A luat mieluşeaua săracului şi a pregătit-o pentru omul care venise la el“ (2 Sam. 12:1–4).

David, care fusese păstor în tinereţe, a crezut că era vorba despre o situaţie reală. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Poate că Natan obişnuia să vină la David ca să pledeze în favoarea celor care considerau că doar regele le mai putea face dreptate. David a crezut că e de datoria lui să dea o sentinţă şi în acest caz“. Chiar dacă aşa stăteau lucrurile, Natan a dat dovadă de loialitate faţă de Dumnezeu, dar şi de curaj când i-a vorbit regelui. Relatarea lui Natan l-a înfuriat pe David. „Viu este Iehova că omul care a făcut aceasta merită să moară!“, a spus el. „Tu eşti omul acela!“, a fost răspunsul zdrobitor al lui Natan (2 Sam. 12:5–7).

De ce a pus Natan problema astfel? El ştia că e greu să priveşti lucrurile obiectiv când eşti implicat sentimental într-o situaţie. Toţi tindem să ne justificăm greşelile. Ilustrarea lui Natan l-a determinat pe David să condamne fără să-şi dea seama ceea ce făcuse. El a înţeles clar că fapta bogatului era condamnabilă. Abia în acel moment i-a spus Natan că ilustrarea respectivă îl viza, de fapt, pe el. Acum David putea să-şi dea seama de gravitatea păcatului său şi să accepte mai uşor corectarea. El a recunoscut că îl ‘dispreţuise’ pe Iehova prin păcatul cu Bat-Şeba şi a acceptat disciplinarea binemeritată (2 Sam. 12:9–14; Ps. 51, antet).

Ce învăţăm de aici? Obiectivul celui care predă adevărul din Biblie este să-i ajute pe ascultătorii lui să ajungă la concluzia corectă. Întrucât îl respecta pe David, Natan i-a vorbit cu tact. El ştia că regele iubea dreptatea. Prin ilustrarea sa, profetul a trezit în David simţul dreptăţii. Şi noi îi putem ajuta pe cei sinceri să înţeleagă care este punctul de vedere al lui Iehova. Cum? Făcând apel la simţul dreptăţii cu care sunt şi ei înzestraţi, însă fără să le dăm impresia că ne credem superiori din punct de vedere moral sau spiritual. Biblia, nu părerile noastre, reprezintă autoritatea supremă în stabilirea binelui şi a răului.

Ceea ce l-a impulsionat pe Natan să mustre un rege puternic a fost loialitatea sa faţă de Dumnezeu (2 Sam. 12:1). Dacă vom manifesta şi noi loialitate, vom avea curajul să susţinem principiile drepte ale lui Iehova.

SUSŢINĂTOR AL ÎNCHINĂRII CURATE

Din câte se pare, Natan şi David erau prieteni buni, întrucât David i-a dat unuia dintre fiii săi numele Natan (1 Cron. 3:1, 5). Prima relatare biblică despre Natan ni-l prezintă în compania lui David. Amândoi îl iubeau pe Iehova. Evident, regele avea încredere în judecata lui Natan din moment ce îi mărturisise că dorea să construiască un templu pentru Iehova. David i-a spus: „«Iată că eu locuiesc într-o casă de cedru, iar arca adevăratului Dumnezeu locuieşte în mijlocul unor pânze de cort». Atunci Natan i-a zis regelui: «Du-te şi fă tot ce este în inima ta, căci Iehova este cu tine!»“ (2 Sam. 7:2, 3).

Fiind un slujitor fidel al lui Iehova, Natan a susţinut plin de entuziasm iniţiativa lui David de a construi primul centru stabil al închinării curate de pe pământ. Totuşi, atunci, Natan a dat glas mai degrabă propriilor sentimente decât voinţei lui Iehova. În noaptea aceea, Dumnezeu i-a spus profetului să-i comunice regelui un alt mesaj: Nu David avea să construiască templul lui Iehova, ci unul dintre fiii lui. Totuşi, Dumnezeu încheia cu David un legământ prin care tronul său avea să fie „întărit pe timp indefinit“ (2 Sam. 7:4–16).

Voinţa lui Dumnezeu nu a coincis cu părerea lui Natan în ce priveşte construirea templului. Însă acest profet umil s-a supus fără să murmure şi a contribuit la realizarea scopului divin. Natan este, într-adevăr, un exemplu bun pentru noi când suntem corectaţi de Dumnezeu. Felul în care şi-a îndeplinit ulterior misiunea de profet demonstrează că nu a pierdut aprobarea lui Iehova. De fapt, se pare că Dumnezeu i-a inspirat pe Natan şi pe Gad, vizionarul, să-l ajute pe David să organizeze activitatea celor 4 000 de muzicieni de la templu (1 Cron. 23:1–5; 2 Cron. 29:25).

APĂRĂTOR AL REGALITĂŢII

Natan ştia că Solomon trebuia să-i succeadă la tron vârstnicului rege David. De aceea, a acţionat cu hotărâre când Adonia a încercat să uzurpe tronul în ultimii ani de domnie ai tatălui său. Şi de această dată, Natan a dat dovadă de tact şi de loialitate. Mai întâi, a îndemnat-o pe Bat-Şeba să-i reamintească lui David că jurase să-l facă rege pe fiul lor Solomon. Apoi, a intrat el însuşi la rege pentru a-l întreba dacă fusese de acord ca Adonia să-i urmeze la tron. Dându-şi seama cât de gravă era situaţia, bătrânul rege le-a spus lui Natan şi altor slujitori loiali să-l ungă şi să-l proclame rege pe Solomon. Astfel, încercarea lui Adonia de a uzurpa tronul a eşuat (1 Regi 1:5–53).

ISTORIC UMIL

Capitolele 25 la 31 ale cărţii 1 Samuel şi toată cartea 2 Samuel le sunt atribuite, în general, lui Natan şi lui Gad. Referitor la evenimentele istorice consemnate în aceste cărţi, se spune: „Cât despre faptele regelui David, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată că sunt consemnate în scrierile lui Samuel, văzătorul, în scrierile lui Natan, profetul, şi în scrierile lui Gad, vizionarul“ (1 Cron. 29:29). De asemenea, Natan este considerat autorul relatării ‘faptelor lui Solomon’ (2 Cron. 9:29). Deducem de aici că Natan a continuat să se implice în activităţile de la curtea regală chiar şi după moartea lui David.

Este posibil ca multe dintre lucrurile pe care le cunoaştem despre profet să fi fost scrise chiar de el. Totuşi, tăcerea pe care a păstrat-o cu privire la anumite aspecte ne dezvăluie multe despre Natan. Evident, el a fost un istoric umil; nu s-a lăsat stăpânit de ambiţie, dorind să-şi facă un nume. Potrivit unui dicţionar al Bibliei, Natan apare în scrierile inspirate „fără nicio prezentare şi fără informaţii despre originea sa“. Nu cunoaştem nimic despre strămoşii săi sau despre viaţa sa personală.

LOIALITATEA FAŢĂ DE IEHOVA — O MOTIVAŢIE PUTERNICĂ

Din puţinele ocazii în care Natan este menţionat în Scripturi, reiese clar că el a fost un apărător umil, dar înflăcărat al măsurilor luate de Iehova. Iar Iehova i-a încredinţat responsabilităţi grele. Să medităm, aşadar, la calităţile lui Natan, la loialitatea sa faţă de Dumnezeu şi la respectul sincer pe care îl avea faţă de cerinţele divine. Să ne străduim să imităm aceste calităţi.

Probabil că nu va trebui să mustri regi adulteri sau să înăbuşi lovituri de stat. Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei putea să-ţi păstrezi loialitatea şi să susţii normele divine. De asemenea, vei putea să predai adevărul cu tact şi să aperi închinarea curată plin de curaj.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Ca apărător al regalităţii, Natan i-a vorbit Bat-Şebei cu tact