Să promovăm un spirit pozitiv în congregaţie

„Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos să fie cu spiritul pe care îl arătaţi!“ (FILIP. 4:23)

CUM PUTEM PROMOVA UN SPIRIT POZITIV ÎN CONGREGAŢIE . . .

când ne asociem cu fraţii?

când manifestăm zel în lucrarea de predicare?

când dezvăluim păcatele grave?

1. De ce au fost lăudate congregaţiile din Filipi şi din Tiatira?

CREŞTINII din Filipi erau săraci din punct de vedere material, însă manifestau generozitate şi îşi iubeau fraţii de credinţă (Filip. 1:3–5, 9; 4:15, 16). În încheierea scrisorii către filipeni, apostolul Pavel a scris: „Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos să fie cu spiritul pe care îl arătaţi!“ (Filip. 4:23). Întrucât congregaţia din Tiatira avea un spirit asemănător, Isus Cristos, aflat în glorie cerească, i s-a adresat astfel: „Îţi cunosc faptele, iubirea, credinţa, serviciul şi perseverenţa şi ştiu că faptele tale din urmă sunt mai multe decât cele de altădată“ (Rev. 2:19).

2. Cum influenţează atitudinea noastră spiritul congregaţiei?

² La fel ca în secolul I, fiecare congregaţie a Martorilor lui Iehova din prezent are un anumit spirit, sau atitudine dominantă. Unele congregaţii se remarcă prin iubire şi căldură. Altele dau dovadă de zel în lucrarea de predicare a Regatului şi preţuiesc serviciul cu timp integral. Când fiecare dintre noi cultivă un spirit pozitiv, contribuie la unitatea şi la progresul spiritual al congregaţiei (1 Cor. 1:10). În schimb, dacă avem un spirit negativ, am putea ajunge ‘căldicei’, adică într-o stare de somnolenţă spirituală, ba chiar am putea tolera fărădelegea (1 Cor. 5:1; Rev. 3:15, 16). Ce spirit domneşte în congregaţia ta? Ce poţi face pentru a promova un spirit pozitiv în congregaţie?

SĂ PROMOVĂM UN SPIRIT POZITIV

3, 4. Cum îl putem lăuda pe Iehova în mijlocul congregaţiei?

³ Psalmistul David a spus: „[Iehova,] te voi preamări în adunarea cea mare, te voi lăuda în mijlocul unui popor numeros“ (Ps. 35:18). David i-a  adus laude lui Iehova când era împreună cu alţi închinători adevăraţi. Întrunirile săptămânale, inclusiv studiul Turnului de veghe, sunt ocazii în care ne putem dovedi zelul, participând cu răspunsuri şi exprimându-ne credinţa. Cu toţii am putea să ne întrebăm: „Apreciez eu cu adevărat privilegiul de a participa la întruniri? Mă pregătesc temeinic şi dau răspunsuri bine gândite? În calitate de cap al familiei, îmi ajut copiii să pregătească unele comentarii şi îi învăţ să răspundă cu propriile cuvinte?“.

⁴ David a asociat statornicia inimii cu intonarea cântărilor. El a spus: „Inima mea este statornică, o, Dumnezeule, inima mea este statornică! Voi cânta, voi cânta melodii“ (Ps. 57:7). Cântările intonate la întruniri sunt o ocazie excelentă de ‘a-i cânta lui Iehova cu o inimă statornică’. Dacă nu cunoaştem anumite cântări, am putea să le învăţăm în seara dedicată închinării în familie. Să fim hotărâţi ‘să-i cântăm lui Iehova toată viaţa, să-i cântăm melodii cât vom trăi’! (Ps. 104:33)

5, 6. Cum putem manifesta ospitalitate şi generozitate faţă de alţii, şi ce efect va avea acest lucru asupra congregaţiei?

⁵ Ospitalitatea faţă de fraţii şi surorile noastre este o altă modalitate de a promova un spirit de iubire în congregaţie. În ultimul capitol al scrisorii către evrei, Pavel a spus: „Iubirea voastră frăţească să rămână! Nu uitaţi ospitalitatea“ (Evr. 13:1, 2). Putem fi ospitalieri invitându-i la masă pe supraveghetorii itineranţi şi pe soţiile lor sau pe slujitorii cu timp integral din congregaţia noastră. Să ne gândim, de asemenea, la cei care şi-au pierdut partenerul în moarte, la familiile monoparentale sau la alţi membri ai congregaţiei care s-ar bucura să ia din când în când masa cu noi sau să ni se alăture la închinarea în familie.

⁶ Pavel l-a încurajat pe Timotei să-i îndemne pe alţii „să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să împartă ce au, strângându-şi la loc sigur drept comoară pentru viitor o bună temelie, ca să apuce strâns adevărata viaţă“ (1 Tim. 6:17–19). Aşadar, Pavel şi-a sfătuit colaboratorii să fie generoşi. Chiar şi în perioade dificile din punct de vedere economic, putem  manifesta generozitate. De pildă, i-am putea duce cu maşina în lucrarea de predicare şi la întruniri pe cei care au nevoie. La rândul lor, aceştia promovează un spirit pozitiv în congregaţie dacă îşi manifestă recunoştinţa, de exemplu contribuind cu cât pot la acoperirea cheltuielilor de transport tot mai mari. De asemenea, surorile şi fraţii noştri se vor simţi apreciaţi şi iubiţi dacă ne străduim să petrecem mai mult timp cu ei. Când le facem bine ‘celor înrudiţi cu noi în credinţă’ şi suntem dispuşi să le dăm din timpul şi din resursele noastre, ne adâncim iubirea faţă de ei şi promovăm un spirit pozitiv şi o atmosferă plină de căldură în congregaţie (Gal. 6:10).

7. Ce alţi factori contribuie la păstrarea unui spirit bun în congregaţie?

⁷ Să analizăm încă doi factori care întăresc legăturile de iubire dintre fraţi: prietenia şi confidenţialitatea. (Citeşte Proverbele 18:24.) Un prieten adevărat păstrează confidenţialitatea în ce priveşte chestiunile personale care i-au fost dezvăluite. Când fraţii ne vorbesc despre sentimentele şi gândurile lor cele mai profunde, convinşi fiind că acestea nu vor fi făcute publice, iubirea dintre noi se va adânci. Să ne străduim deci să promovăm în congregaţie un spirit de iubire şi o atmosferă plăcută, ca în familie, dovedindu-ne prieteni de încredere, care păstrează confidenţialitatea (Prov. 20:19).

SĂ PREDICĂM CU ZEL

8. Ce sfat au primit creştinii din Laodiceea, şi de ce?

⁸ Isus a transmis congregaţiei din Laodiceea următorul mesaj: „Cunosc faptele tale şi ştiu că nu eşti nici rece, nici fierbinte. Aş vrea să fii rece sau fierbinte. Astfel, pentru că eşti căldicel şi nu eşti nici fierbinte, nici rece, te voi vărsa din gura mea“ (Rev. 3:15, 16). Creştinii din Laodiceea nu manifestau zel în lucrarea de predicare, iar aceasta afecta, probabil, relaţiile dintre ei. Isus le-a spus: „Pe toţi aceia pentru care am afecţiune îi mustru şi îi disciplinez“. Apoi i-a sfătuit cu iubire: ‘Fiţi deci plini de zel şi căiţi-vă!“ (Rev. 3:19).

9. Cum este influenţat spiritul congregaţiei de atitudinea noastră faţă de lucrarea de predicare?

⁹ Pentru a promova un spirit sănătos în congregaţie, trebuie să fim zeloşi în lucrarea de predicare. Unul dintre obiectivele congregaţiei creştine este acela de a căuta persoanele asemănătoare oilor şi de a le preda adevărul biblic. Prin urmare, trebuie să participăm cu entuziasm la lucrarea de  facere de discipoli, la fel ca Isus (Mat. 28:19, 20; Luca 4:43). Zelul în predicare îi ajută pe ‘colaboratorii lui Dumnezeu’ să fie şi mai uniţi (1 Cor. 3:9). Când mergem în lucrare şi îi vedem pe fraţii noştri apărându-şi credinţa şi exprimându-şi aprecierea pentru lucrurile spirituale, vom ajunge să-i iubim şi să-i respectăm mai mult. În plus, când predicăm „umăr la umăr“, promovăm unitatea congregaţiei. (Citeşte Ţefania 3:9.)

10. Ce efect au asupra fraţilor eforturile noastre de a ne îmbunătăţi calitatea lucrării de predicare?

¹⁰ De asemenea, eforturile noastre de a ne îmbunătăţi calitatea lucrării de predicare vor avea un efect bun asupra altora. Arătând mai mult interes faţă de persoanele cu care vorbim şi străduindu-ne să le sensibilizăm inima, vom fi şi mai entuziaşti când predicăm (Mat. 9:36, 37). Iar entuziasmul este contagios. Isus şi-a trimis discipolii să predice doi câte doi (Luca 10:1). Astfel, ei se încurajau şi învăţau unul de la altul şi deveneau mai zeloşi în predicare. Cu siguranţă, şi nouă ne face plăcere să mergem în lucrare cu vestitori zeloşi! Entuziasmul lor ne încurajează şi ne ajută să perseverăm (Rom. 1:12).

SĂ NU MURMURĂM ŞI SĂ NU TOLERĂM NELEGIUIREA

11. Ce fel de spirit au manifestat unii israeliţi din timpul lui Moise, şi care au fost consecinţele?

¹¹ La doar câteva săptămâni după ce deveniseră naţiune, israeliţii au început să fie nemulţumiţi şi să murmure, răzvrătindu-se în cele din urmă împotriva lui Iehova şi a reprezentanţilor săi (Ex. 16:1, 2). Puţini dintre israeliţii care au ieşit din Egipt au ajuns să vadă Ţara Promisă. Nici măcar lui Moise nu i s-a permis să intre în ţară din cauza reacţiei pe care a avut-o când Israelul a manifestat un spirit negativ (Deut. 32:48–52). Dar noi? Ce putem face ca să nu cădem pradă unui astfel de spirit?

12. Cum putem evita spiritul de nemulţumire?

¹² Trebuie să evităm cu orice preţ să murmurăm. Umilinţa şi respectul faţă de autoritate sunt esenţiale. Totodată, trebuie să fim atenţi şi la tovărăşiile noastre. Cu siguranţă, vom avea de suferit dacă alegem divertismente nepotrivite sau dacă petrecem prea mult timp în compania colegilor de muncă sau de şcoală care nu respectă principiile Bibliei. De asemenea, este înţelept să petrecem cât mai puţin timp cu cei care au o atitudine negativă sau care promovează un spirit de independenţă (Prov. 13:20).

13. La ce alte daune de natură spirituală ar putea duce faptul de a murmura?

¹³ Influenţa corupătoare a celor care murmură poate avea drept rezultat şi alte daune de natură spirituală. De exemplu, murmurele pot afecta pacea şi unitatea congregaţiei. Mai mult, un frate sau o soră care vorbeşte cu alţii despre nemulţumirile pe care le are cu privire la un colaborator creştin, poate ajunge să-l rănească, ba chiar să păcătuiască insultându-l şi calomniindu-l (Lev. 19:16; 1 Cor. 5:11). Unii creştini din secolul I care aveau obiceiul să murmure ‘nesocoteau domnia şi îi vorbeau de rău pe cei glorioşi’ (Iuda 8, 16). Cu siguranţă, Dumnezeu nu i-a aprobat pe acei creştini care au murmurat împotriva fraţilor cu răspundere în congregaţie.

14, 15. a) Ce consecinţe va avea asupra întregii congregaţii tăinuirea unui păcat? b) Ce ar trebui să facem când aflăm că cineva practică în ascuns un păcat?

 ¹⁴ Ce trebuie să facem când aflăm că un frate practică în secret un păcat? Să presupunem că priveşte imagini pornografice, consumă alcool în exces sau duce o viaţă imorală (Ef. 5:11, 12). Dacă am închide ochii la păcatele grave, am putea să împiedicăm acţiunea spiritului sfânt şi să punem în pericol pacea întregii congregaţii (Gal. 5:19–23). Pavel le-a spus creştinilor din Corint să înlăture răutatea din mijlocul lor. Şi astăzi trebuie îndepărtată orice influenţă corupătoare din congregaţie pentru ca aceasta să-şi păstreze spiritul sănătos. Ce poţi face pentru a contribui la pacea congregaţiei?

¹⁵ Aşa cum s-a menţionat anterior, este important să păstrăm confidenţialitatea cu privire la anumite chestiuni, mai ales când alţii ne dezvăluie gândurile şi sentimentele lor. Este greşit şi lipsit de iubire să răspândim informaţii confidenţiale despre fraţi. Însă, când este vorba despre un păcat grav, trebuie informaţi cei cărora Biblia le-a încredinţat responsabilitatea de a rezolva astfel de probleme, adică bătrânii de congregaţie. (Citeşte Leviticul 5:1.) Aşadar, dacă ştim că un frate de credinţă a comis un păcat, ar trebui să-l îndemnăm să ceară ajutorul bătrânilor (Iac. 5:13–15). Dacă el nu-i abordează într-un timp rezonabil, trebuie să dezvăluim noi înşine păcatul.

16. Cum contribuim la păstrarea unui spirit sănătos în congregaţie când dezvăluim păcatele ascunse?

¹⁶ Congregaţia creştină este o oază spirituală şi fiecare trebuie să contribuie la puritatea ei dezvăluind păcatele grave. Dacă bătrânii reuşesc să-l conştientizeze pe răufăcător de gravitatea păcatului său, iar el acceptă mustrarea şi corectarea, spiritul congregaţiei nu mai este ameninţat. Dar, dacă nu se căieşte şi nu reacţionează favorabil la sfaturile pline de iubire ale bătrânilor, este exclus. Astfel, este ‘înlăturată influenţa carnală’, sau corupătoare, din mijlocul nostru, iar spiritul congregaţiei este ocrotit. (Citeşte 1 Corinteni 5:5.) Da, fiecare dintre noi poate păstra un spirit sănătos în congregaţie dacă acţionează cu hotărâre, colaborează cu bătrânii şi contribuie la bunăstarea spirituală a fraţilor.

SĂ PROMOVĂM „UNITATEA SPIRITULUI“

17, 18. Ce ne va ajuta ‘să păstrăm unitatea spiritului’?

¹⁷ ‘Perseverând în învăţătura apostolilor’, continuatorii lui Isus din secolul I au promovat unitatea în congregaţie (Fap. 2:42). Ei au preţuit sfaturile din Scripturi şi îndrumarea fraţilor mai în vârstă. Întrucât bătrânii din zilele noastre colaborează cu clasa sclavului fidel şi prevăzător, toţi membrii congregaţiei sunt încurajaţi şi ajutaţi să rămână uniţi (1 Cor. 1:10). Când acceptăm instruirea biblică pe care ne-o oferă organizaţia lui Iehova şi urmăm îndrumarea bătrânilor, dovedim că ‘ne străduim să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’ (Ef. 4:3).

¹⁸ Prin urmare, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a contribui la păstrarea unui spirit pozitiv în congregaţie. Dacă vom proceda aşa, putem fi siguri că ‘bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos va fi cu spiritul pe care îl arătăm’ (Filip. 4:23).

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Contribui la păstrarea unui spirit pozitiv pregătind comentarii pentru întruniri?

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Poţi promova un spirit pozitiv învăţând cântările Regatului