Să veghem asemenea lui Isus

„Vegheaţi şi rugaţi-vă.“ (MAT. 26:41)

CUM AI RĂSPUNDE?

Cum demonstrează rugăciunile noastre că veghem?

Cum putem dovedi că suntem vigilenţi în predicare?

De ce este important să veghem când trecem prin încercări, şi cum putem face aceasta?

1, 2. a) Ce întrebări se ridică privitor la exemplul de vigilenţă al lui Isus? b) Îi poate ajuta exemplul perfect al lui Isus pe oamenii păcătoşi? Ilustraţi.

PUTEM într-adevăr să veghem asemenea lui Isus? El era un om perfect şi vedea uneori ce urma să se întâmple în viitor, peste mii de ani. Chiar trebuia Isus să vegheze? (Mat. 24:37–39; Evr. 4:15) Pentru a înţelege importanţa vigilenţei, să răspundem mai întâi la aceste două întrebări.

² Ne poate ajuta pe noi, oamenii păcătoşi, exemplul perfect al lui Isus? Bineînţeles. Orice elev poate învăţa din exemplul bun al profesorului său. Să ilustrăm. Un bărbat vrea să înveţe să tragă cu arcul. La prima lecţie, săgeata lui nici măcar nu se apropie de ţintă. Dar el nu se dă bătut şi continuă să ia lecţii. Îşi urmăreşte cu atenţie instructorul, care este un arcaş desăvârşit. Este atent în ce poziţie stă profesorul, cum îşi ţine braţele şi cum prinde cu degetele coarda arcului. Treptat, el învaţă cât trebuie să încordeze arcul în funcţie de puterea şi de direcţia vântului. Imitând mişcările instructorului, elevul reuşeşte în cele din urmă să tragă tot mai aproape de ţină. În mod asemănător, noi ne străduim să devenim creştini mai buni urmând instrucţiunile lui Isus şi imitând exemplul său perfect.

3. a) Cum reiese din cuvintele lui Isus că şi el trebuia să vegheze? b) Ce vom analiza în continuare?

³ Era într-adevăr necesar ca Isus să vegheze? Da. În noaptea dinaintea morţii sale, Isus i-a îndemnat pe apostoli: „Vegheaţi cu mine“. De aici reiese că şi el veghea. Isus a mai spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită!“ (Mat.  26:38, 41). El dăduse tot timpul dovadă de vigilenţă, însă, în acele clipe grele, dorea să fie şi mai vigilent şi să se apropie şi mai mult de Tatăl său. Isus ştia că şi discipolii trebuiau să vegheze, nu doar atunci, ci şi în viitor. În continuare, vom vedea de ce vrea Isus să veghem. În plus, vom analiza trei modalităţi prin care putem să imităm exemplul său de vigilenţă.

DE CE VREA ISUS SĂ VEGHEM

4. Menţionaţi un motiv pentru care trebuie să veghem.

⁴ Există două motive pentru care Isus vrea să veghem. În primul rând, noi nu cunoaştem totul despre viitor. Când a fost pe pământ, nici Isus nu ştia totul cu privire la viitor. El a recunoscut cu umilinţă: „Ziua şi ora aceea nimeni nu le ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Mat. 24:36). Pe atunci, „Fiul“, adică Isus, nu ştia când urma să vină sfârşitul acestei lumi rele. Şi cunoştinţa noastră despre viitor este limitată. Nu ştim când îşi va trimite Iehova Fiul să distrugă actualul sistem nelegiuit. Dacă am şti, nu ar mai fi necesar să veghem. Aşa cum a explicat Isus, sfârşitul va veni brusc, pe neaşteptate. De aceea trebuie să veghem. (Citeşte Matei 24:43.)

5, 6. a) Cum ne ajută să stăm treji cunoştinţa noastră despre viitor şi despre scopurile lui Dumnezeu? b) De ce ar trebui să fim şi mai hotărâţi să veghem având în vedere ceea ce ştim despre Satan?

⁵ În al doilea rând, noi avem anumite cunoştinţe despre viitor. Isus ştia multe lucruri extraordinare despre viitor, cu privire la care majoritatea oamenilor erau în ignoranţă. Noi însă nu cunoaştem nici pe departe ceea ce cunoştea Isus. Totuşi, datorită lui, ştim multe despre Regatul lui Dumnezeu şi despre ce va înfăptui el în viitorul apropiat. Majoritatea oamenilor cu care intrăm în contact la şcoală, la locul de muncă sau în lucrarea de predicare sunt în întuneric spiritual şi nu cunosc aceste adevăruri preţioase. Asemenea lui Isus, noi trebuie să ne folosim de orice ocazie pentru a le împărtăşi altora ceea ce ştim despre Regat. Fiecare ocazie este importantă; să n-o ratăm. Este în joc viaţa oamenilor! (1 Tim. 4:16)

⁶ Ce l-a mai determinat pe Isus să vegheze? El ştia că Satan era hotărât să-l ispitească, să-l persecute şi să-i ştirbească integritatea. Acest duşman necruţător pândea mereu ‘un moment prielnic’ pentru a-l ispiti pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 4:13). Dar Isus nu a lăsat niciodată garda jos. El voia să fie pregătit pentru orice fel de încercare, indiferent că era vorba despre ispită, opoziţie sau persecuţie. Şi noi ne aflăm în această situaţie. Ştim că Satan este „ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“. De aceea, Biblia ne îndeamnă: „Rămâneţi lucizi, vegheaţi!“ (1 Pet. 5:8). Cum putem face acest lucru?

CÂND NE RUGĂM

7, 8. Ce ne-a sfătuit Isus referitor la rugăciune, şi ce exemplu ne-a lăsat el?

⁷ Potrivit Bibliei, există o strânsă legătură între starea de veghe spirituală şi rugăciune (Col. 4:2; 1 Pet. 4:7). La scurt timp după ce i-a îndemnat pe discipoli să vegheze cu el, Isus le-a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită!“ (Mat. 26:41). Era sfatul lui Isus valabil doar în acea situaţie dificilă? Nu, sfatul său este un principiu după care trebuie să trăim.

 ⁸ Isus a dat un exemplu excelent în ce priveşte rugăciunea. Odată, a petrecut o noapte întreagă rugându-se Tatălui său. Să ne imaginăm scena. (Citeşte Luca 6:12, 13.) E primăvară. Isus se află, probabil, în apropiere de Capernaum, un oraş pescăresc în care stă de obicei când este în zonă. La lăsarea serii, Isus urcă pe unul dintre munţii care străjuiesc Marea Galileii. Peisajul se pierde treptat în întuneric, iar în depărtare se văd pâlpâind lămpile de ulei din Capernaum şi din satele vecine. Orele trec. Isus nici nu-şi dă seama că luminile din vale se sting una câte una, că luna trece domol pe cer; nu aude în tufişuri animalele de noapte care caută hrană. Se roagă stăruitor, probabil cu privire la decizia importantă pe care trebuie s-o ia: alegerea celor 12 apostoli. Cufundat în rugăciune, îi dezvăluie Tatălui său gândurile şi frământările sale legate de fiecare discipol şi îl imploră să-l îndrume şi să-i dea înţelepciune.

9. Ce învăţăm din faptul că Isus s-a rugat o noapte întreagă?

⁹ Ce învăţăm din exemplul lui Isus? Că trebuie să ne rugăm ore în şir? Nu. Arătând înţelegere faţă de continuatorii săi, el a spus: „Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă“ (Mat. 26:41). Totuşi, nu este imposibil să-l imităm pe Isus. De exemplu, căutăm îndrumarea Tatălui nostru ceresc înainte de a lua o decizie care ar putea să ne afecteze spiritualiceşte pe noi, pe membrii familiei sau pe cei din congregaţie? Ne rugăm pentru surorile şi pentru fraţii noştri? Pornesc rugăciunile noastre din inimă sau sunt repetări mecanice ale unor cuvinte învăţate pe de rost? Isus a preţuit momentele intime, în care vorbea deschis cu Tatăl său. În această lume, ne putem lăsa foarte uşor prinşi în vâltoarea vieţii, uitând ceea ce contează cu adevărat. Dacă ne rezervăm suficient timp pentru a ne ruga profund, în intimitatea căminului nostru, vom fi mai vigilenţi din punct de vedere spiritual (Mat. 6:6, 7). În plus, ne vom apropia mai mult de Iehova şi ne vom strădui să evităm orice ar putea să ne slăbească relaţia cu el (Ps. 25:14).

CÂND PREDICĂM

10. Daţi un exemplu din care reiese că Isus a profitat de ocaziile de a depune mărturie.

¹⁰ Isus şi-a îndeplinit cu vigilenţă lucrarea încredinţată de Iehova. Unele activităţi pot fi desfăşurate cu succes chiar şi când mintea rătăceşte în altă parte. Însă multe altele, îndeosebi lucrarea de predicare, pretind concentrare şi atenţie maximă. Isus era tot timpul vigilent, căutând ocazii de a predica vestea bună. Odată, el şi discipolii au ajuns în oraşul Sihar, după ce au mers o dimineaţă întreagă pe jos. Era ora prânzului, iar discipolii s-au dus să cumpere mâncare. Isus s-a aşezat lângă fântâna oraşului ca să se odihnească, dar a fost vigilent şi, când i s-a ivit prilejul să depună mărturie, n-a stat pe gânduri. A început să-i vorbească unei samaritene care venise să scoată apă. El ar fi putut să doarmă un pic sau şi-ar fi putut găsi scuze ca să evite o conversaţie. Dar a antrenat-o pe femeie în discuţie şi a depus o mărturie frumoasă, care a influenţat viaţa multor oameni din acel oraş (Ioan 4:4–26, 39–42). Cum am putea urma exemplul de vigilenţă al lui Isus? De pildă, profitând de orice ocazie pentru a le predica vestea bună oamenilor pe care îi întâlnim în viaţa de zi cu zi.

11, 12. a) Ce le-a spus Isus celor care au încercat să-l distragă de la misiunea sa? b) Cum a dat Isus dovadă de echilibru în ce priveşte lucrarea sa?

 ¹¹ Uneori, persoane bine intenţionate au încercat să-l distragă pe Isus de la lucrarea sa. În Capernaum, mulţimile au fost impresionate de vindecările miraculoase pe care le-a făcut şi n-au vrut să-l lase să plece. Însă misiunea lui Isus era să predice la toate „oile pierdute ale casei lui Israel“, nu doar la cele dintr-un singur oraş (Mat. 15:24). El le-a spus acelor oameni: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis“ (Luca 4:40–44). Da, viaţa lui Isus s-a axat pe lucrarea de predicare. El nu s-a lăsat distras de nimic.

¹² Dar a fost Isus atât de preocupat de lucrarea sa, încât a devenit fanatic sau ascet? S-a lăsat el atât de absorbit de serviciul său, încât nu a mai observat necesităţile oamenilor? Nu, Isus a dovedit un echilibru perfect. El s-a bucurat de viaţă, petrecând clipe frumoase alături de prietenii săi. A preţuit familiile, a privit cu empatie necesităţile şi problemele lor şi a iubit copiii. (Citeşte Marcu 10:13–16.)

13. Cum putem urma exemplul de vigilenţă şi de echilibru al lui Isus în ce priveşte lucrarea de predicare?

¹³ Cum putem fi şi noi echilibraţi? Să nu permitem ca lumea să ne distragă de la misiunea noastră. Unele rude sau prieteni bine intenţionaţi ne-ar putea îndemna să încetinim ritmul în lucrarea de predicare sau să ducem o viaţă aşa-zis normală. Însă, dacă îl vom imita pe Isus, vom considera predicarea la fel de importantă ca hrana (Ioan 4:34). Lucrarea ne hrăneşte din punct de vedere spiritual şi ne aduce bucurie. Totuşi, nu vrem să cădem în extreme, să fim exagerat de drepţi sau să ducem o viaţă ascetică. Asemenea lui Isus, vrem să fim slujitori bucuroşi şi echilibraţi ai „fericitului Dumnezeu“ (1 Tim. 1:11).

CÂND TRECEM PRIN ÎNCERCĂRI

14. Cărei tendinţe trebuie să ne împotrivim când trecem prin încercări, şi de ce?

¹⁴ Aşa cum am văzut, Isus a dat cele mai însufleţitoare îndemnuri privitoare la vigilenţă când a trecut prin încercări. (Citeşte Marcu 14:37.) Exemplul său ne este de folos îndeosebi când ne confruntăm cu situaţii dificile. În astfel de momente, mulţi tind să uite un adevăr fundamental atât de important, încât cartea Proverbele îl menţionează de două ori: „Există o cale ce i se pare dreaptă omului, dar la capătul ei sunt căile morţii“ (Prov. 14:12; 16:25). Dacă ne bazăm pe propria judecată, mai ales atunci când întâmpinăm probleme serioase, este foarte posibil să ne expunem la pericole atât pe noi, cât şi pe cei dragi.

15. Ce ar putea fi tentat să facă un cap de familie când se confruntă cu probleme financiare?

 ¹⁵ De exemplu, poate că un soţ face mari eforturi pentru a le asigura ‘membrilor familiei’ cele necesare pe plan material (1 Tim. 5:8). Ar putea fi tentat să accepte un serviciu care nu-i va permite să participe cu regularitate la întruniri, să ţină închinarea în familie sau să ia parte la lucrarea de predicare. Din perspectivă umană, această decizie ar putea să pară justificabilă, chiar corectă. Însă, ea ar putea duce la boală sau la moarte spirituală. Mult mai înţelept ar fi să urmeze sfatul din Proverbele 3:5, 6: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările“.

16. a) Cum ne-a arătat Isus că trebuie să ne încredem în înţelepciunea lui Iehova, nu în înţelepciunea proprie? b) Cum imită mulţi capi de familie exemplul lui Isus când se confruntă cu greutăţi?

¹⁶ Când a fost încercat, Isus a refuzat să se bizuie pe propria capacitate de înţelegere. Da, cel mai înţelept om care a trăit vreodată a ales să nu se încreadă în înţelepciunea sa pentru a găsi soluţii la probleme! De pildă, când Satan îl ispitea, Isus îi răspundea mereu: „Este scris“ (Mat. 4:4, 7, 10). El s-a bazat pe înţelepciunea Tatălui său ca să reziste tentaţiilor, dovedind umilinţă, calitate pe care Satan nu numai că n-o are, dar o şi dispreţuieşte. Ne bizuim şi noi pe înţelepciunea lui Iehova? Mii de soţi din întreaga lume imită exemplul de vigilenţă al lui Isus şi se lasă îndrumaţi de Cuvântul lui Dumnezeu mai ales când trec prin perioade dificile. Ei pun Regatul şi închinarea curată pe primul loc în viaţă, mai presus de lucrurile materiale. Astfel, se îngrijesc de familiile lor în cel mai bun mod posibil. Iar Iehova le binecuvântează eforturile de a satisface necesităţile materiale ale familiei, aşa cum a promis (Mat. 6:33).

17. De ce eşti hotărât să urmezi exemplul de vigilenţă al lui Isus?

¹⁷ Fără îndoială, Isus a fost modelul suprem de vigilenţă. Exemplul său e practic, util şi salvează vieţi. Satan de-abia aşteaptă să ne adoarmă din punct de vedere spiritual. El vrea să ne slăbească credinţa, să ne înăbuşe zelul în închinare şi să ne ştirbească integritatea (1 Tes. 5:6). Nu-i permite să aibă câştig de cauză! La fel ca Isus, fii vigilent când te rogi, când mergi în predicare şi când treci prin încercări. Astfel, vei avea o viaţă fericită şi împlinită chiar şi acum, la sfârşitul actualului sistem. Iar, când Isus va veni să distrugă această lume muribundă, te va găsi veghind şi înfăptuind voinţa Tatălui său. Cât de mult se va bucura Iehova să te răsplătească pentru fidelitatea ta! (Rev. 16:15)

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Isus i-a predicat unei femei, la fântână. Ce ocazii îţi creezi ca să predici în fiecare zi?

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Îngrijindu-te de familie pe plan spiritual, demonstrezi că eşti vigilent