Să-i ajutăm pe oameni ‘să se trezească’
Să-i ajutăm pe oameni ‘să se trezească’
„Ştiţi timpul în care ne aflăm: că este deja ceasul să vă treziţi.“ (ROM. 13:11)
PUTEŢI EXPLICA?
De ce este vital să rămânem treji spiritualiceşte?
De ce trebuie să fim buni observatori şi să-i ascultăm cu atenţie pe cei cărora le predicăm?
Cum ne ajută tactul şi amabilitatea în lucrarea de predicare?
1, 2. Din ce fel de somn trebuie să se trezească mulţi oameni?
ÎN FIECARE an, mii de şoferi îşi pierd viaţa în accidente rutiere din cauza oboselii la volan. Alţi oameni sunt concediaţi pentru că nu se trezesc la timp şi întârzie la serviciu sau pentru că adorm la locul de muncă. Dar somnolenţa spirituală poate avea consecinţe mult mai grave. De aceea, Biblia spune: „Fericit este cel care rămâne treaz“ (Rev. 16:14–16).
2 În timp ce marea zi a lui Iehova se apropie, majoritatea oamenilor dorm din punct de vedere spiritual. Nu e de mirare că unii conducători ai creştinătăţii au numit Biserica un „uriaş care doarme“. Însă ce este somnul spiritual? De ce este vital să stăm treji? Cum îi putem ajuta pe alţii să se trezească din acest somn?
CE ESTE SOMNUL SPIRITUAL?
3. Ce este somnul spiritual?
3 Oamenii care dorm sunt în stare de repaus. În schimb, oamenii care dorm din punct de vedere spiritual sunt ocupaţi, dar nu cu lucruri care au legătură cu spiritualitatea. Fiind prinşi în vâltoarea vieţii, ei se lasă copleşiţi de griji sau urmăresc plăceri, faimă ori bogăţie şi pun pe ultimul loc satisfacerea necesităţilor spirituale. Dar cei care sunt treji spiritualiceşte îşi dau seama că trăim „în zilele din urmă“ şi sunt ocupaţi cu lucruri spirituale, străduindu-se să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu (2 Pet. 3:3, 4; Luca 21:34–36).
4. Ce a vrut să spună Pavel prin îndemnul: „Să nu mai dormim, cum fac ceilalţi“?
4 (Citeşte 1 Tesaloniceni 5:4–8.) Apostolul Pavel i-a îndemnat pe fraţii de credinţă ‘să nu mai doarmă, cum fac ceilalţi’. La ce s-a referit el? Putem ajunge ‘să dormim’ spiritualiceşte dacă ignorăm normele divine cu privire la moralitate. De asemenea, putem cădea în această capcană dacă pierdem din vedere că Iehova îi va distruge pe oamenii răi în curând. Să nu le permitem acestor oameni să ne influenţeze şi să ne facă să adoptăm atitudinea lor.
5. Ce idei greşite au cei care dorm din punct de vedere spiritual?
5 Unii oameni îşi închipuie că nu există niciun Dumnezeu care să-i tragă la răspundere (Ps. 53:1). Alţii îşi imaginează că, întrucât lui Dumnezeu nu-i pasă de oameni, nici nouă nu ar trebui să ne pese de el. Iar alţii consideră că simplul fapt de a avea o religie îi apropie de Dumnezeu. Toţi aceştia dorm spiritualiceşte. Cum îi putem ajuta ‘să se trezească’?
SĂ STĂM NOI ÎNŞINE TREJI
6. De ce trebuie să ne străduim să rămânem treji spiritualiceşte?
6 Pentru a-i ajuta pe alţii să se trezească, trebuie să fim noi înşine treji. Ce presupune aceasta? Cuvântul lui Dumnezeu asociază somnul figurativ cu „lucrările întunericului“, precum chefurile, beţia, imoralitatea sexuală, conduita libertină, cearta şi gelozia. (Citeşte Romani 13:11–14.) Nu e uşor să evităm astfel de ‘lucrări’. Trebuie să fim mereu vigilenţi. Un şofer care ignoră pericolul de a adormi la volan ar putea sfârşi tragic. Cât de important este deci să fim conştienţi că somnolenţa spirituală poate fi fatală!
7. Ce concepţie greşită cu privire la oamenii din teritoriu ar trebui să evităm?
7 De exemplu, unii ar putea considera că toţi cei din teritoriu au respins definitiv vestea bună (Prov. 6:10, 11). Ei ar putea gândi: Ce rost mai are să mă străduiesc să-i caut pe oameni şi să-i ajut dacă tot nu acceptă adevărul? Deşi mulţi dorm din punct de vedere spiritual, situaţia şi atitudinea lor se pot schimba în timp. Unii chiar se trezesc din acest somn şi reacţionează pozitiv la mesaj. Îi putem ajuta dacă rămânem noi înşine treji, folosind metode de predicare diferite, care să le stârnească interesul. În plus, nu trebuie să uităm de ce este atât de importantă lucrarea noastră.
O LUCRARE VITALĂ
8. De ce este vitală lucrarea de predicare?
8 Indiferent de reacţia oamenilor, prin lucrarea de predicare îi aducem onoare lui Iehova şi contribuim la îndeplinirea scopului său. În curând, cei care nu acceptă vestea bună „vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii veşnice“. Ei vor fi judecaţi în funcţie de modul în care reacţionează la vestea bună (2 Tes. 1:8, 9). Ar fi greşit să credem că este inutil să predicăm cu zel de vreme ce, oricum, „va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Fap. 24:15). Ştim din Cuvântul lui Dumnezeu că oamenii care vor fi consideraţi capre „vor merge la tăiere veşnică“. Lucrarea de predicare este o expresie a îndurării lui Dumnezeu şi le oferă oamenilor posibilitatea de a face schimbări şi de a primi ‘viaţa veşnică’ (Mat. 25:32, 41, 46; Rom. 10:13–15). Cum ar putea ei să audă mesajul de salvare dacă noi nu am predica?
9. Ce foloase avem atât noi, cât şi alţii când luăm parte la lucrarea de predicare?
9 Este şi spre binele nostru să le vorbim altora despre Iehova şi despre Regat. (Citeşte 1 Timotei 4:16.) Nu simţi că, atunci când predici, iubirea faţă de Iehova şi credinţa ta devin mai puternice? Nu te ajută lucrarea să dezvolţi calităţi creştine? Nu eşti mai fericit ştiind că dovedeşti devoţiune sfântă prin participarea la predicare? Mulţi fraţi şi surori care au avut privilegiul şi bucuria de a-i învăţa pe alţii adevărul au văzut cum spiritul lui Dumnezeu i-a ajutat pe elevii lor să-şi schimbe viaţa în bine.
SĂ FIM BUNI OBSERVATORI
10, 11. a) Cum s-au dovedit Isus şi Pavel buni observatori? b) Cum ne ajută spiritul de observaţie să devenim mai eficienţi în lucrarea de predicare?
10 Există diferite moduri în care le putem stârni oamenilor interesul faţă de vestea bună. Dar pentru aceasta trebuie să avem spirit de observaţie. Isus este un model pentru noi. Întrucât era perfect, el a sesizat indignarea din inima unui fariseu, căinţa sinceră a unei femei imorale şi spiritul de sacrificiu al unei văduve (Luca 7:37–50; 21:1–4). Isus putea să-i ajute pe oameni din punct de vedere spiritual deoarece le cunoştea bine necesităţile. Deşi nu suntem perfecţi, şi noi putem fi buni observatori. Pavel, de exemplu, şi-a adaptat modul de prezentare a veştii bune pentru a ajunge la inima oamenilor de orice fel (Fap. 17:22, 23, 34; 1 Cor. 9:19–23).
11 Dacă ne străduim să-i imităm pe Isus şi pe Pavel, ne vom da seama ce anume ar putea stârni interesul celor cu care vorbim. De pildă, când îi abordăm pe oameni, să căutăm indicii despre cultura, preocupările sau familia lor. Dacă am observat ce făceau înainte să venim, am putea începe conversaţia cu o remarcă politicoasă, adecvată situaţiei.
12. Ce fel de conversaţii ar fi potrivit să purtăm cu partenerul de lucrare?
12 Un observator atent evită distragerile. Deşi discuţiile cu partenerul de lucrare pot fi ziditoare, să nu uităm că noi ne aflăm în teritoriu pentru a le predica altora (Ecl. 3:1, 7). Conversaţiile pe care le purtăm în timp ce mergem de la o uşă la alta nu trebuie să ne distragă de la obiectivul nostru. Atunci despre ce am putea discuta? De exemplu, despre ideile pe care vrem să le împărtăşim celor interesaţi. De asemenea, chiar dacă telefonul mobil ne este util uneori în lucrare, trebuie să ne asigurăm că nu ne va deranja în timpul conversaţiei cu locatarul.
SĂ MANIFESTĂM INTERES FAŢĂ DE ALŢII
13, 14. a) Cum ne putem da seama ce îl interesează pe interlocutor? b) Cum am putea să le stârnim oamenilor interesul faţă de lucrurile spirituale?
13 A avea spirit de observaţie înseamnă a fi atent la ceea ce spune interlocutorul. Ce întrebări i-am putea pune pentru a-l încuraja să-şi exprime părerea? Ce subiecte îl preocupă? Poate că se întreabă de ce există atâtea religii. Sau, probabil, este îngrijorat din cauza violenţei sau este dezamăgit de conducătorii politici. I-am putea trezi interesul faţă de lucrurile spirituale vorbindu-i despre minunăţiile creaţiei ori arătându-i cât de practică este Biblia. Şi rugăciunea este un subiect interesant pentru oameni din orice cultură, inclusiv pentru unii atei. Multe persoane se întreabă dacă le sunt ascultate rugăciunile. Am putea să le captăm atenţia punându-le următoarele întrebări: Ascultă Dumnezeu toate rugăciunile? Dacă nu, ce ar trebui să facem pentru ca rugăciunile noastre să fie ascultate?
14 Fără îndoială, putem învăţa multe despre arta conversaţiei de la vestitorii cu experienţă. Cum reuşesc ei să fie discreţi şi să nu-i lase locatarului impresia că îl supun unui interogatoriu? Cum arată tonul vocii şi mimica lor că sunt sincer interesaţi de părerea lui? (Prov. 15:13)
AMABILITATE ŞI TACT
15. De ce ar trebui să fim amabili în lucrarea de predicare?
15 Îţi place să fii trezit brusc dintr-un somn adânc? Probabil, nu. Poate că preferi să fii trezit uşor. La fel se întâmplă şi când vrem să-i trezim pe oameni din punct de vedere spiritual. Să presupunem că cineva este deranjat de vizita ta şi se înfurie. Cum este înţelept să reacţionezi? Spune-i că-l înţelegi şi retrage-te în mod politicos (Prov. 15:1; 17:14; 2 Tim. 2:24). Deoarece ai fost amabil, este posibil ca persoana respectivă să reacţioneze mai bine când va fi vizitată din nou de Martori.
16, 17. Cum ne putem folosi discernământul în lucrare?
16 Alteori, ai putea să continui discuţia chiar dacă locatarul are o reacţie negativă. De pildă, unii spun „Nu, mulţumesc. Am religia mea“ sau „Nu mă interesează“ doar ca să încheie conversaţia. Dar, dacă nu renunţi uşor, ai putea să-i pui cu tact o întrebare care să-i stârnească interesul faţă de lucrurile spirituale. (Citeşte Coloseni 4:6.)
17 Unii oameni pe care îi întâlnim în lucrare sunt realmente ocupaţi şi n-au timp să ne asculte. În acest caz, cel mai bine este să acceptăm situaţia şi să plecăm. Alteori însă ne dăm seama că le-am putea spune ceva scurt, care să-i pună pe gânduri. Unii fraţi şi surori fac prezentări concise. Deschid imediat Biblia, citesc un verset interesant, îi pun locatarului o întrebare, după care se retrag — şi asta în mai puţin de un minut. Aceste prezentări au avut uneori un efect neaşteptat: locatarul a dorit să continue discuţia chiar atunci. Ai putea şi tu să încerci o astfel de abordare?
18. Cum putem deveni mai eficienţi în lucrarea informală?
18 În viaţa de zi cu zi, avem deseori ocazia să le trezim oamenilor interesul faţă de vestea bună dacă suntem pregătiţi să depunem mărturie informală. De exemplu, mulţi fraţi şi surori au tot timpul la ei câteva publicaţii. Poate că s-au gândit şi la un verset pe care să-l menţioneze când li se iveşte ocazia. Dacă ţi se pare greu să depui mărturie informală, cere ajutorul supraveghetorului serviciului sau pionierilor din congregaţie.
SĂ AVEM RĂBDARE CU RUDELE NOASTRE
19. De ce nu trebuie să renunţăm să ne ajutăm rudele?
19 Fireşte, noi vrem să ne ajutăm rudele să accepte vestea bună (Ios. 2:13; Fap. 10:24, 48; 16:31, 32). Dacă prima lor reacţie a fost negativă, ai putea ezita să le vorbeşti din nou despre adevăr. Probabil, consideri că nu vei reuşi să le schimbi atitudinea. Totuşi, unele evenimente din viaţa lor i-ar putea determina să-şi schimbe punctul de vedere. Sau poate că, între timp, ai învăţat să predai mai bine adevărul şi e posibil ca reacţia lor să fie acum diferită.
20. De ce este important să le vorbim cu tact rudelor noastre?
20 Să nu fim niciodată nepăsători când este vorba despre sentimentele rudelor noastre (Rom. 2:4). Ar trebui să fim la fel de amabili cu ele cum suntem cu cei pe care îi întâlnim în teritoriu, vorbindu-le cu blândeţe şi cu respect. În loc să le ţinem predici, le-am putea spune ce schimbări am făcut de când am cunoscut adevărul (Ef. 4:23, 24). Am putea să le explicăm că Iehova ne-a îmbogăţit viaţa, ‘învăţându-ne ce ne este de folos’ (Is. 48:17). Rudele noastre trebuie să vadă că, pentru noi, credinţa este un mod de viaţă.
21, 22. Relataţi o experienţă care arată cât este de important să continuăm să ne ajutăm rudele din punct de vedere spiritual.
21 Recent, o Martoră a scris: „Am 13 fraţi şi surori. Am încercat mereu să le depun mărturie prin cuvinte şi prin fapte. Nu trece niciun an fără să le scriu. Cu toate acestea, timp de 30 de ani am fost singura Martoră din familie.
22 Într-o zi, am sunat-o pe una dintre surorile mele care locuieşte la sute de kilometri distanţă. Mi-a spus că îl rugase pe pastor să studieze Biblia cu ea, dar fără rezultat. Când m-am oferit s-o ajut, ea a răspuns: «Sigur, dar îţi spun de la bun început că nu voi deveni niciodată Martoră a lui Iehova». După ce i-am trimis cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, am sunat-o de mai multe ori, la interval de câteva zile. De fiecare dată îmi spunea că nu apucase s-o răsfoiască. În cele din urmă, am rugat-o să-şi ia cartea. Apoi, am citit şi am analizat un sfert de oră diferite versete biblice. După câteva discuţii, a vrut să studiem mai mult de 15 minute. Apoi a început ea să mă sune ca să studiem, uneori dis-de-dimineaţă sau chiar de două ori pe zi. Un an mai târziu, era Martoră a lui Iehova, iar în anul următor începea pionieratul“.
23. De ce trebuie să ne străduim în continuare să-i trezim pe oameni din somnul spiritual?
23 A-i trezi pe alţii din punct de vedere spiritual este o adevărată artă şi pretinde eforturi. Cei sinceri nu rămân indiferenţi la mesajul nostru şi se trezesc din somnul spiritual. În medie, peste 20 000 de persoane se botează în fiecare lună. Aşadar, să păstrăm viu în minte sfatul dat de Pavel lui Arhip: „Veghează la serviciul pe care l-ai primit în Domnul, ca să-l împlineşti cum se cuvine!“ (Col. 4:17). Articolul următor ne va ajuta să înţelegem mai bine ce înseamnă să predicăm cu sentimentul urgenţei.
[Întrebări de studiu]
[Chenarul de la pagina 13]
CUM PUTEM STA TREJI
▪ Să fim ocupaţi din plin în serviciul sacru
▪ Să evităm „lucrările întunericului“
▪ Să nu ignorăm pericolul de a adormi pe plan spiritual
▪ Să păstrăm o atitudine pozitivă faţă de oamenii din teritoriu
▪ Să încercăm metode noi de predicare
▪ Să nu uităm că lucrarea noastră este vitală
