Să ne bucurăm în speranţă
Să ne bucurăm în speranţă
‘[Există] speranţa vieţii veşnice pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o înainte de timpurile de demult.’ (TIT 1:2)
GĂSIŢI RĂSPUNSUL:
De unde ştim că este mare bucurie în cer când un creştin uns rămâne integru până la moarte?
Ce legătură există între speranţa altor oi şi cea a creştinilor unşi?
Ce „acte de conduită sfântă“ şi ce „fapte de devoţiune sfântă“ trebuie să avem pentru ca speranţa noastră să devină realitate?
1. Cum ne ajută speranţa dată de Iehova să perseverăm?
IEHOVA este „Dumnezeul care dă speranţă“, a spus apostolul Pavel. Iehova ne poate ‘umple de toată bucuria şi pacea prin credinţa noastră, ca să avem speranţă din belşug prin puterea spiritului sfânt’ (Rom. 15:13). Dacă ‘avem speranţă din belşug’, putem suporta orice problemă cu inima plină de bucurie şi de pace. Atât pentru creştinii unşi, cât şi pentru creştinii din clasa alte oi, speranţa se dovedeşte „o ancoră pentru suflet, sigură şi totodată de neclintit“ (Evr. 6:18, 19). Speranţa este punctul nostru de sprijin în momentele tulburi din viaţă şi ne ajută să nu mergem în derivă, cu alte cuvinte, să nu avem îndoieli şi să nu ne pierdem credinţa. (Citeşte Evrei 2:1; 6:11.)
2. a) Care sunt cele două speranţe ale creştinilor de azi? b) De ce este importantă pentru clasa alte oi speranţa celor unşi?
2 Creştinii de azi, care trăiesc în timpul sfârşitului, se concentrează asupra speranţei lor. Cei unşi, sau rămăşiţa ‘turmei mici’, au speranţa vieţii nemuritoare în cer. Ei vor fi regi şi preoţi cu Cristos în Regatul său (Luca 12:32; Rev. 5:9, 10). Membrii marii mulţimi, care fac parte din clasa alte oi, au speranţa de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac ca supuşi ai Regatului mesianic (Rev. 7:9, 10; Ioan 10:16). Alte oi nu trebuie să uite niciodată că salvarea lor depinde de sprijinul pe care îl acordă fraţilor unşi ai lui Cristos de pe pământ (Mat. 25:34–40). Cei unşi vor primi răsplata promisă, dar şi alte oi vor vedea împlinirea speranţei lor. (Citeşte Evrei 11:39, 40.) Să analizăm mai întâi speranţa celor unşi.
CREŞTINII UNŞI AU „O SPERANŢĂ VIE“
3, 4. Cum sunt ‘născuţi din nou la o speranţă vie’ creştinii unşi, şi în ce constă speranţa lor?
3 Apostolul Petru le-a scris două scrisori creştinilor unşi, pe care i-a numit „cei aleşi“ (1 Pet. 1:1). Scrisorile sale ne ajută să înţelegem mai bine speranţa minunată a turmei mici. În prima scrisoare, Petru a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci potrivit marii sale îndurări ne-a născut din nou la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, la o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte. Aceasta vă este rezervată în ceruri vouă, care sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru o salvare gata să fie revelată în perioada finală. În ea vă bucuraţi mult“ (1 Pet. 1:3–6).
4 Aceşti creştini, al căror număr este limitat, ‘sunt născuţi din nou’ ca fii ai lui Dumnezeu. Ei sunt unşi cu spirit sfânt pentru a deveni regi şi preoţi alături de Cristos în Regatul ceresc (Rev. 20:6). Petru spune că, fiind ‘născuţi din nou’, creştinii unşi primesc „o speranţă vie . . ., o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte“, rezervată lor „în ceruri“. Fără îndoială, această speranţă îi face ‘să se bucure mult’. Dar, pentru ca ea să se împlinească, creştinii unşi trebuie să rămână fideli.
5, 6. De ce trebuie creştinii unşi să facă tot posibilul să-şi asigure chemarea cerească?
5 În a doua sa scrisoare, Petru i-a îndemnat pe creştinii unşi ‘să facă tot posibilul să-şi asigure chemarea şi alegerea’ (2 Pet. 1:10). Ei trebuie să se străduiască să manifeste calităţi creştine precum credinţa, devoţiunea sfântă, afecţiunea frăţească şi iubirea. Petru a spus: „Dacă aceste lucruri vor fi în voi şi vor abunda, ele nu vă vor lăsa să fiţi leneşi sau neroditori“. (Citeşte 2 Petru 1:5–8.)
6 În mesajul adresat bătrânilor născuţi de spirit din congregaţia din Filadelfia (Asia Mică), Cristos, în glorie cerească, a spus: „Pentru că ai păzit cuvântul despre perseverenţa mea, şi eu te voi păzi de ora încercării, care va veni peste întregul pământ locuit ca să-i pună la încercare pe locuitorii pământului. Eu vin repede! Continuă să ţii cu tărie la ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia coroana“ (Rev. 3:10, 11). Dacă se dovedeşte infidel, un creştin uns nu va primi „coroana gloriei“ promisă celor aleşi care rămân fideli până la moarte (1 Pet. 5:4; Rev. 2:10).
INTRAREA ÎN REGAT
7. Ce speranţă minunată a menţionat Iuda în scrisoarea sa?
7 În jurul anului 65 e.n., Iuda, fratele vitreg al lui Isus, le-a trimis o scrisoare creştinilor unşi, pe care i-a numit „cei chemaţi“. (Iuda 1; compară cu Evrei 3:1.) El intenţionase să le scrie despre speranţa glorioasă a salvării pe care o au creştinii chemaţi să facă parte din Regatul ceresc (Iuda 3). Cu toate că a fost nevoit să abordeze chestiuni mai urgente, în încheierea scurtei sale scrisori, el a menţionat speranţa creştinilor unşi: „A celui care poate să vă păzească de poticnire şi să vă pună fără defect înaintea gloriei sale cu mare bucurie, a singurului Dumnezeu, Salvatorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, să fie gloria, măreţia, puterea şi autoritatea în toată eternitatea care a trecut, acum şi pentru toată eternitatea!“ (Iuda 24, 25).
8. De unde ştim că este bucurie în cer când un creştin uns îşi păstrează integritatea până la capăt?
8 Cu siguranţă, creştinii unşi fideli vor ca Dumnezeu ‘să-i păzească de poticnire’, adică de distrugere. Pe baza Scripturilor, ei au speranţa că Isus Cristos îi va învia ca persoane spirituale perfecte, ceea ce le va permite să se prezinte înaintea lui Dumnezeu. Când moare, un membru fidel al clasei unse este „sculat din morţi“ cu un corp spiritual, „în neputrezire . . ., în glorie“ (1 Cor. 15:42–44). Având în vedere că „pentru un singur păcătos care se căieşte“ este „multă bucurie în cer“, să ne imaginăm bucuria din curţile cereşti când unul dintre fraţii născuţi de spirit ai lui Cristos îşi încheie cursa pământească în integritate! (Luca 15:7) Iehova şi creaturile spirituale fidele se vor bucura împreună cu acel creştin uns care îşi primeşte răsplata „cu mare bucurie“. (Citeşte 1 Ioan 3:2.)
9. a) Cum li „se va da din belşug“ intrarea în Regat celor unşi care se vor dovedi fideli? b) Ce efect are această speranţă asupra creştinilor unşi de pe pământ?
9 În aceeaşi ordine de idei, Petru le-a scris creştinilor unşi că „[li] se va da din belşug intrarea în regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“ dacă îşi vor asigura chemarea rămânând fideli (2 Pet. 1:10, 11). Când a spus că vor primi „din belşug“ răsplata cerească, Petru s-a referit, probabil, la intrarea lor în cer cu mare glorie. Sau poate că făcea aluzie la binecuvântările unice pe care le vor primi creştinii unşi la încheierea cursei pentru viaţă. Ei vor avea inima plină de bucurie şi de recunoştinţă când vor privi în urmă la viaţa lor trăită în fidelitate. Fără îndoială, această perspectivă le dă creştinilor unşi de pe pământ forţa de ‘a-şi încinge inima pentru activitate’ (1 Pet. 1:13).
„BAZA SPERANŢEI“ PENTRU ALTE OI
10, 11. a) Ce speranţă au alte oi? b) În ce sens este legată împlinirea speranţei altor oi de Cristos şi de „revelarea fiilor lui Dumnezeu“?
10 Apostolul Pavel le-a scris ‘fiilor lui Dumnezeu’ născuţi de spirit despre glorioasa speranţă de a fi „comoştenitori cu Cristos“. Apoi a menţionat speranţa minunată pe care o dă Iehova clasei alte oi: „Creaţia [umană] aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu [a celor unşi], da, o aşteaptă cu nerăbdare. Deoarece creaţia a fost supusă inutilităţii nu din proprie voinţă, ci prin cel ce a supus-o, pe baza speranţei că şi creaţia va fi eliberată din sclavia stricăciunii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Rom. 8:14–21).
11 Iehova a pus „baza speranţei“ pentru omenire când a promis eliberarea de sub puterea „şarpelui cel vechi“, Satan Diavolul, prin intermediul ‘seminţei’ (Rev. 12:9; Gen. 3:15). Partea principală a seminţei este Isus Cristos (Gal. 3:16). Prin moartea şi învierea lui, omenirea are speranţa de a fi eliberată din sclavia păcatului şi a morţii. Împlinirea acestei speranţe este strâns legată de „revelarea fiilor lui Dumnezeu“. Ei reprezintă partea secundară a seminţei. Cum vor fi ‘revelaţi’ cei unşi care şi-au primit răsplata în ceruri? În primul rând, prin faptul că vor lua parte împreună cu Cristos la distrugerea sistemului nelegiuit al lui Satan (Rev. 2:26, 27). Aceasta va însemna salvare pentru membrii clasei alte oi care ‘vor veni din necazul cel mare’ (Rev. 7:9, 10, 14).
12. Ce efecte va avea asupra omenirii revelarea celor unşi?
12 În al doilea rând, fiii glorificaţi ai lui Dumnezeu vor fi revelaţi în sensul că, în timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, vor fi preoţi împreună cu el şi vor aduce asupra omenirii binecuvântările jertfei sale de răscumpărare. Câtă alinare va simţi atunci ‘creaţia’ umană! Ca supuşi ai Regatului ceresc, oamenii ascultători vor fi eliberaţi treptat „din sclavia stricăciunii“, adică din păcat şi din moarte. Dacă vor rămâne fideli lui Iehova pe parcursul Domniei Milenare, precum şi în timpul testului final de la sfârşitul acesteia, numele lor vor fi scrise pentru totdeauna în „sulul vieţii“. Ei se vor bucura de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Rev. 20:7, 8, 11, 12). Ce speranţă extraordinară!
SĂ NE PĂSTRĂM VIE SPERANŢA
13. a) Se datorează speranţa pe care o avem lucrărilor noastre? Explicaţi. b) Când va fi revelat Cristos?
13 Cele două scrisori inspirate ale lui Petru îi ajută mult pe creştinii unşi şi pe alte oi să-şi păstreze vie speranţa. Apostolul scoate în evidenţă că ei au această speranţă nu datorită propriilor lucrări, ci datorită bunătăţii nemeritate a lui Iehova. Petru a scris: „Puneţi-vă speranţa în bunătatea nemeritată care vă va fi adusă la revelarea lui Isus Cristos!“ (1 Pet. 1:13). Cristos va fi revelat când va veni să-i răsplătească pe continuatorii săi fideli şi să execute judecăţile lui Iehova împotriva oamenilor lipsiţi de pietate. (Citeşte 2 Tesaloniceni 1:6–10.)
14, 15. a) Ce nu trebuie să pierdem din vedere pentru a ne păstra vie speranţa? b) Ce îndemn ne dă Petru?
14 Pentru a ne păstra vie speranţa, să nu pierdem din vedere că „ziua lui Iehova“ va veni în curând şi să dovedim prin întregul nostru mod de viaţă că suntem conştienţi de acest lucru. „Ziua lui Iehova“ va însemna distrugerea ‘cerurilor’ actuale, sau a guvernelor umane, şi a ‘pământului’, sau a societăţii umane nelegiuite şi a ‘elementelor’ ei. Petru a scris: „Ce fel de persoane trebuie să fiţi voi . . ., aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova, din cauza căreia cerurile, fiind în flăcări, se vor descompune şi elementele, fiind foarte încinse, se vor topi!“ (2 Pet. 3:10–12).
15 „Cerurile“ şi „pământul“ din prezent vor fi înlocuite cu „ceruri noi [guvernarea Regatului mesianic] şi un pământ nou [o nouă societate umană]“ (2 Pet. 3:13). Petru a spus clar ce putem face pentru a continua să aşteptăm, adică pentru a ne păstra vie speranţa de a trăi în această lume nouă. El ne îndeamnă: „Iubiţii mei fraţi, . . . faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de el fără pată, fără defect şi în pace“ (2 Pet. 3:14).
SĂ TRĂIM ÎN ARMONIE CU SPERANŢA NOASTRĂ
16, 17. a) Ce „acte de conduită sfântă“ şi ce „fapte de devoţiune sfântă“ trebuie să avem? b) Cum se va împlini speranţa noastră?
16 Prin modul în care trăim demonstrăm dacă avem o speranţă vie. Aşa cum a spus Petru, este important să vedem ce fel de persoane suntem din punct de vedere spiritual. ‘Actele de conduită sfântă’ presupun ‘să avem o purtare excelentă printre naţiuni’, făcând ce este drept în ochii lui Dumnezeu (2 Pet. 3:11; 1 Pet. 2:12). De asemenea, trebuie ‘să avem iubire între noi’. Aceasta înseamnă, printre altele, să ne străduim să păstrăm unitatea congregaţiei (Ioan 13:35). ‘Faptele de devoţiune sfântă’ sunt fapte prin care dovedim că avem o prietenie strânsă cu Iehova. Ele includ rugăciuni sincere, citirea zilnică a Bibliei, studiu personal profund, închinarea în familie şi predicarea cu zel a ‘veştii bune despre regat’ (Mat. 24:14).
17 Fiecare dintre noi vrea să fie aprobat de Iehova şi să fie salvat când acest sistem rău va fi distrus. Atunci va deveni realitate speranţa noastră, speranţa „vieţii veşnice pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o înainte de timpurile de demult“! (Tit 1:2)
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
Creştinii unşi ‘sunt născuţi din nou la o speranţă vie’
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Asigură-te că familia ta îşi păstrează vie speranţa
