Să ne păstrăm sentimentul urgenţei

„Predică cuvântul şi fă lucrul acesta cu sentimentul urgenţei.“ (2 TIM. 4:2)

CĂUTAŢI URMĂTOARELE IDEI:

De ce au predicat creştinii din secolul I cu sentimentul urgenţei?

Cum ne putem păstra sentimentul urgenţei?

De ce este predicarea veştii bune atât de urgentă în prezent?

1, 2. Ce întrebări se ridică referitor la îndemnul dat de Pavel lui Timotei?

OAMENII care, prin natura muncii lor, salvează vieţi lucrează cu sentimentul urgenţei. De exemplu, pompierii acţionează foarte rapid în situaţii-limită. Ei ştiu că viaţa oamenilor depinde de promptitudinea lor.

² Ca Martori ai lui Iehova, şi noi dorim să-i ajutăm pe oameni să-şi salveze viaţa. De aceea, privim cu toată seriozitatea misiunea de a predica vestea bună despre Regat. Totuşi, noi nu ne lăsăm cuprinşi de frenezie când ne achităm de această responsabilitate. Atunci ce a vrut să spună Pavel prin îndemnul: „Predică cuvântul şi fă lucrul acesta cu sentimentul urgenţei“? (2 Tim. 4:2) Cum putem să predicăm cu sentimentul urgenţei? Şi de ce este lucrarea noastră atât de urgentă?

DE CE ESTE URGENT SĂ PREDICĂM?

3. Cum se răsfrânge asupra oamenilor modul în care reacţionează la vestea bună?

³ Având în vedere că viaţa oamenilor depinde de lucrarea de predicare, ne dorim, probabil, foarte mult să le vorbim altora despre vestea bună (Rom. 10:13, 14). În Cuvântul lui Dumnezeu se arată: „Dacă îi spun celui rău: «Vei muri negreşit», iar el se întoarce de la păcatul lui şi aplică normele justiţiei şi ale dreptăţii, . . . în mod sigur va trăi. Nu va muri. Niciunul dintre păcatele prin care a păcătuit nu va fi amintit împotriva lui“ (Ezec. 33:14–16). Conform Bibliei, cei care predică mesajul despre Regat ‘se vor salva pe ei înşişi şi pe cei care îi ascultă’ (1 Tim. 4:16; Ezec. 3:17–21).

4. De ce trebuia Timotei să-şi păstreze sentimentul urgenţei?

⁴ Pentru a înţelege de ce l-a îndemnat Pavel pe Timotei să-şi păstreze sentimentul urgenţei, să citim  contextul versetului care constituie mottoul acestui articol: „Predică cuvântul şi fă lucrul acesta cu sentimentul urgenţei în timpuri prielnice, în timpuri dificile, mustră, ceartă, îndeamnă cu îndelunga răbdare şi arta de a preda. Căci va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, potrivit dorinţelor lor, îşi vor strânge învăţători care să le gâdile urechile şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr“ (2 Tim. 4:2–4). Isus profeţise că urma să apară apostazia (Mat. 13:24, 25, 38). Întrucât împlinirea acestei profeţii era iminentă, Timotei trebuia ‘să predice cuvântul’ chiar şi în congregaţie, astfel încât creştinii să nu se lase înşelaţi de învăţăturile false. Erau în joc vieţi omeneşti! Dar ce se poate spune despre timpurile noastre?

5, 6. Ce concepţii sunt larg răspândite în prezent?

⁵ Apostazia, sau devierea de la închinarea adevărată, a luat o amploare fără precedent în zilele noastre (2 Tes. 2:3, 8). Ce învăţături ‘gâdilă urechile’ oamenilor? Teoria evoluţiei este susţinută cu fervoare în multe ţări. Deşi este prezentată de regulă în termeni ştiinţifici, această teorie a devenit un fel de religie pentru unii, influenţându-le percepţia asupra divinităţii şi asupra semenilor. O altă idee larg răspândită este aceea că Dumnezeu nu se interesează de noi şi, prin urmare, nici noi n-ar trebui să ţinem cont de el. De ce sunt aceste învăţături atrăgătoare, adormind milioane de oameni din punct de vedere spiritual? Amândouă transmit indirect mesajul: „Poţi face orice pentru că nu trebuie să dai socoteală nimănui“. Într-adevăr, această idee ‘gâdilă urechile’ multora. (Citeşte Psalmul 10:4.)

⁶ Dar oamenii sunt înşelaţi şi în alte moduri. Unii, care merg totuşi la biserică, vor doar să audă cuvinte liniştitoare, precum: „Indiferent ce faci, Dumnezeu te iubeşte“. Preoţii şi pastorii ‘gâdilă urechile’ oamenilor făcându-i să creadă că ritualurile, slujbele, sărbătorile şi icoanele sunt pe placul lui Dumnezeu. Din păcate, aceşti oameni nu-şi dau seama de pericolul în care se află (Ps. 115:4–8). Însă, dacă îi trezim din somnul spiritual, astfel încât să înţeleagă adevărul din Biblie, ei se vor bucura de binecuvântările Regatului.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ PREDICĂM CU SENTIMENTUL URGENŢEI?

7. Cum putem dovedi că avem sentimentul urgenţei?

⁷ Un chirurg bun operează cu multă atenţie deoarece viaţa pacientului este în mâinile lui. În mod asemănător, în lucrarea de predicare, noi dovedim că avem sentimentul urgenţei dacă ne concentrăm asupra activităţii noastre. Am putea, de exemplu, să ne gândim la subiectele ori la întrebările care îi preocupă pe oamenii din teritoriu. Sau am putea să ne adaptăm programul şi să-i vizităm la ora convenabilă pentru ei (Rom. 1:15, 16; 1 Tim. 4:16).

8. Ce mai înseamnă a acţiona cu sentimentul urgenţei?

⁸ Sentimentul urgenţei presupune şi stabilirea priorităţilor. (Citeşte Geneza 19:15.) Să presupunem că tocmai ţi-ai făcut analizele, iar medicul te cheamă în cabinet şi-ţi spune: „Din păcate, starea dumneavoastră de sănătate nu este bună. Trebuie să începeţi urgent un tratament“. Cum reacţionezi? Evident, nu vei ieşi valvârtej din cabinet, asemenea unui pompier care se grăbeşte să stingă un incendiu. Mai mult ca sigur, vei asculta cu atenţie recomandările medicului, vei merge acasă şi-ţi vei analiza priorităţile.

9. De ce se poate spune că Pavel a predicat în Efes cu sentimentul urgenţei?

⁹ Putem înţelege ce însemna pentru Pavel sentimentul urgenţei din ceea ce  le-a spus bătrânilor din Efes referitor la activitatea sa în provincia Asiei. (Citeşte Faptele 20:18–21.) După cât se pare, el a început să depună mărturie din casă în casă încă din prima zi în Efes. În plus, timp de doi ani, a ‘ţinut zilnic cuvântări în sala şcolii lui Tiran’ (Fap. 19:1, 8–10). Aşadar, sentimentul urgenţei i-a influenţat programul de zi cu zi. Îndemnul de a predica având aceeaşi atitudine nu trebuie să ne facă să ne simţim împovăraţi de responsabilitatea primită. Cu toate acestea, lucrarea de predicare trebuie să aibă un loc prioritar în viaţa noastră.

10. Cum s-a răsfrânt asupra noastră faptul că, acum o sută de ani, Studenţii în Biblie au predicat cu sentimentul urgenţei?

¹⁰ Pentru a înţelege ce mai presupune sentimentul urgenţei, să analizăm exemplul unui mic grup de Studenţi în Biblie care au început să predice vestea bună înainte de 1914. Cu toate că erau doar câteva mii, ei au înţeles urgenţa timpurilor şi au predicat vestea bună cu entuziasm. Au publicat predici în sute de ziare şi au prezentat „Foto-Drama Creaţiunii“, o proiecţie de diapozitive color şi imagini în mişcare. Astfel, ei au ajuns cu vestea bună la milioane de oameni. Dacă n-ar fi avut sentimentul urgenţei, câţi dintre noi ar fi ajuns să audă mesajul despre Regat? (Citeşte Psalmul 119:60.)

SĂ NU NE PIERDEM SENTIMENTUL URGENŢEI

11. Din ce cauză şi-au pierdut unii sentimentul urgenţei?

¹¹ Din cauza distragerilor, am putea pierde din vedere importanţa lucrării de predicare. Sistemul lui Satan este în aşa fel conceput, încât să ne determine să acordăm întâietate obiectivelor personale şi lucrurilor neesenţiale (1 Pet. 5:8; 1 Ioan 2:15–17). Unii, care puneau cândva serviciul sacru pe primul loc, şi-au pierdut sentimentul urgenţei. De exemplu, Dima, un creştin care a colaborat o vreme cu Pavel, s-a lăsat distras de „actualul sistem“. În loc să continue să fie alături de Pavel în momentele grele, Dima l-a părăsit (Filim. 23, 24; 2 Tim. 4:10).

12. Ce ocazie avem în prezent, dar ce perspectivă ne oferă viaţa veşnică?

¹² Dacă vrem să ne păstrăm sentimentul urgenţei, trebuie să luptăm cu tendinţa de a profita de tot ce ne oferă această viaţă. Trebuie să ne străduim ‘să apucăm strâns adevărata viaţă’, viaţa veşnică (1 Tim. 6:18, 19). Suntem convinşi că în lumea nouă vom avea ocazia să facem nenumărate lucruri interesante. În prezent însă, avem ocazia unică de a-i ajuta pe oameni să supravieţuiască Armaghedonului.

13. Cum ne putem păstra sentimentul urgenţei?

¹³ Întrucât majoritatea oamenilor din prezent dorm din punct de vedere spiritual, ce ne poate ajuta să nu ne pierdem sentimentul urgenţei? Nu trebuie să uităm că, în trecut, şi noi eram în întuneric spiritual. Dar, aşa cum a scris Pavel, am fost treziţi, iar ‘Cristos a strălucit peste noi’. Acum avem privilegiul să fim purtători de lumină. (Citeşte Efeseni 5:14.) De aceea, Pavel ne-a îndemnat: „Vegheaţi deci cu atenţie cum umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând orice moment prielnic, fiindcă zilele sunt rele“ (Ef. 5:15, 16). Având în vedere că trăim într-o lume rea, să răscumpărăm timp pentru activităţile care ne ţin treji spiritualiceşte.

TRĂIM TIMPURI CRITICE

14–16. De ce este acum mai urgent ca oricând să predicăm Regatul?

¹⁴ Activitatea de predicare a fost urgentă întotdeauna, dar acum este mai urgentă ca oricând. Odată cu anul 1914,  semnul complex descris în Biblie a devenit evident (Mat. 24:3–51). Supravieţuirea omenirii este pusă sub semnul întrebării. În pofida recentelor acorduri politice, marile puteri ale lumii deţin aproximativ 2 000 de focoase nucleare, ce pot fi folosite în orice moment. În plus, potrivit rapoartelor oficiale, s-au înregistrat sute de „pierderi“ de material nuclear. A ajuns o parte din acesta în mâinile teroriştilor? Observatorii politici afirmă că omenirea ar putea fi distrusă oricând de un război declanşat de terorişti. Totuşi, războiul este doar unul dintre pericolele care ameninţă omenirea.

¹⁵ „În secolul al XXI-lea, schimbările climaterice reprezintă cel mai mare pericol care ameninţă sănătatea oamenilor. În următoarele decenii, ele vor afecta cele mai multe populaţii ale globului şi vor pune în pericol viaţa şi bunăstarea a miliarde de persoane“, se arată într-un studiu efectuat în 2009 (revista The Lancet în colaborare cu University College London). Schimbările de climă ar putea provoca ridicarea nivelului mării, secetă, inundaţii, epidemii, uragane, precum şi diminuarea resurselor naturale, fapt care ar putea duce la izbucnirea unor conflicte armate. Zone extinse de pe glob ar putea ajunge astfel nelocuibile. Într-adevăr, dezastrele şi războaiele ameninţă omenirea.

¹⁶ Unii ar putea considera că ameninţarea nucleară va duce la evenimente care împlinesc „semnul“. Cu toate acestea, majoritatea nu înţeleg adevărata semnificaţie a profeţiei lui Isus. De zeci de ani asistăm la evenimente care demonstrează că prezenţa lui Cristos este o realitate şi că sfârşitul acestui sistem este foarte aproape (Mat. 24:3). Elementele semnului n-au fost niciodată atât de evidente ca azi. Aşadar, este timpul ca oamenii să se trezească din somnolenţa spirituală. Iar noi îi putem ajuta împărtăşindu-le vestea bună despre Regat.

17, 18. a) Ce trebuie să facem având în vedere „timpul în care ne aflăm“? b) Ce i-ar putea determina pe oameni să-şi schimbe atitudinea faţă de mesajul despre Regat?

¹⁷ În aceste zile din urmă, ne-a rămas puţin timp ca să ne dovedim iubirea faţă de Iehova şi să ducem la bun sfârşit lucrarea de predicare. Cuvintele adresate de Pavel creştinilor din Roma au pentru noi o semnificaţie aparte: „Ştiţi timpul în care ne aflăm: că este deja ceasul să vă treziţi, căci salvarea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioşi“ (Rom. 13:11).

¹⁸ Unii oameni conştientizează că au necesităţi spirituale când văd evenimentele care împlinesc profeţia lui Isus. Alţii îşi dau seama câtă nevoie are omenirea de ajutor observând neputinţa guvernelor de a pune capăt crizei economice, ameninţării nucleare, actelor de violenţă şi distrugerii mediului. Iar alţii acordă atenţie mesajului despre Regat atunci când ei sau familia lor se confruntă cu probleme de sănătate, trec printr-un divorţ sau pierd pe cineva drag. Când participăm la lucrarea de predicare, noi ne punem la dispoziţia acestor oameni încercând să-i ajutăm.

SENTIMENTUL URGENŢEI NE ÎNDEAMNĂ LA ACŢIUNE

19, 20. Ce schimbări au făcut mulţi fraţi, impulsionaţi de sentimentul urgenţei?

¹⁹ Impulsionaţi de sentimentul urgenţei, mulţi şi-au intensificat activitatea de predicare. De exemplu, în 2006, un cuplu tânăr din Ecuador a decis să-şi simplifice viaţa după congresul special de o zi cu tema „Păstraţi-vă ochiul simplu“. Cei doi au făcut o listă cu lucrurile de care nu mai aveau nevoie şi, după trei luni, s-au mutat dintr-un apartament de patru camere într-unul de două. Au vândut o parte din  bunuri, iar apoi şi-au achitat toate datoriile. În scurt timp au început pionieratul auxiliar şi, la recomandarea supraveghetorului de circumscripţie, s-au mutat într-o congregaţie unde era nevoie de mai mulţi vestitori.

²⁰ Un frate din Statele Unite a scris: „În 2006, când am participat la un congres, eu şi soţia mea eram botezaţi de 30 de ani. În drum spre casă, ne-am întrebat cum am putea să punem în aplicare sfaturile primite şi să ne simplificăm viaţa (Mat. 6:19–22). Aveam trei case, terenuri, maşini scumpe, un iaht şi o autorulotă de lux. Dându-ne seama cât de nesăbuiţi am fost, ne-am propus să începem serviciul cu timp integral. Astfel, în 2008 am devenit şi noi pionieri regulari, asemenea fiicei noastre. Ne-am bucurat nespus să colaborăm mai strâns cu fraţii! Am putut să slujim într-un teritoriu unde erau puţini vestitori. În plus, întrucât ne-am intensificat lucrarea, ne-am apropiat mai mult de Iehova. Şi câtă satisfacţie simţim văzând cum se luminează chipul oamenilor când înţeleg adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu!“.

21. Ce ne impulsionează să predicăm cu sentimentul urgenţei?

²¹ Ştim că, în curând, „ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“ va pune capăt acestui sistem nelegiuit (2 Pet. 3:7). Prin urmare, noi anunţăm cu zel venirea marelui necaz şi a lumii noi. Sentimentul urgenţei ne îmboldeşte să continuăm să le împărtăşim oamenilor speranţa vieţii veşnice. Dedicându-ne trup şi suflet acestei lucrări urgente, dovedim iubire sinceră faţă de Iehova şi faţă de semeni.

[Întrebări de studiu]