Să-i slujim lui Iehova cu o inimă întreagă

„Fiul meu . . ., cunoaşte-l pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-i cu o inimă întreagă.“ (1 CRON. 28:9)

CĂUTAŢI RĂSPUNSUL:

Ce este inima figurativă?

Ce metodă putem folosi pentru a ne examina inima?

Cum ne putem păstra o inimă întreagă faţă de Iehova?

1, 2. a) Ce parte a corpului este menţionată în Biblie mai ales cu sensul figurat? b) De ce este important să înţelegem semnificaţia inimii figurative?

ÎN CUVÂNTUL lui Dumnezeu, denumirile unor părţi ale corpului uman sunt folosite deseori cu sensul figurat. De exemplu, patriarhul Iov a spus: „În mâinile mele nu există violenţă“. Regele Solomon a făcut următoarea remarcă: „O veste bună îngraşă oasele“. Iehova i-a dat lui Ezechiel asigurarea: „Ţi-am făcut fruntea . . . mai tare decât cremenea“. Iar unii bărbaţi din Atena i-au spus apostolului Pavel: „Tu vii cu nişte lucruri ciudate pentru urechile noastre“ (Iov 16:17; Prov. 15:30; Ezec. 3:9; Fap. 17:20).

² Însă o parte a corpului este menţionată în Scripturi cu sensul figurat mult mai des decât altele. Este vorba despre inimă. Ana, o femeie fidelă din vechime, a spus într-o rugăciune: „Inima mea exultă în Iehova“ (1 Sam. 2:1). De fapt, scriitorii Bibliei folosesc cuvântul „inimă“ de aproximativ o mie de ori, cu precădere în sens figurat. Este foarte important să înţelegem semnificaţia simbolică a acestui cuvânt deoarece Biblia spune că trebuie să ne păzim inima. (Citeşte Proverbele 4:23.)

CE ESTE INIMA FIGURATIVĂ?

3. Cum putem înţelege semnificaţia cuvântului „inimă“ folosit în Biblie? Ilustraţi.

³ Deşi nu dă o definiţie a termenului „inimă“, Biblia ne ajută să înţelegem semnificaţia lui. Să ne gândim, de exemplu, la un mozaic superb aplicat pe un perete şi alcătuit din o mie de pietricele. Dacă facem câţiva paşi înapoi, observăm că ele formează un model complex, o imagine. În mod  asemănător, dacă ne detaşăm de textul Bibliei şi analizăm numeroasele ocurenţe ale cuvântului „inimă“, ne dăm seama că, luate împreună, ele formează un model, sau o imagine. Despre ce imagine este vorba?

4. a) Ce simbolizează inima? b) Ce semnificaţie au cuvintele lui Isus din Matei 22:37?

⁴ Scriitorii Bibliei folosesc cuvântul „inimă“ cu referire la persoana lăuntrică. Aceasta include dorinţele, gândurile, caracterul, atitudinile, capacităţile, motivaţiile şi obiectivele cuiva. (Citeşte Deuteronomul 15:7; Proverbele 16:9; Faptele 2:26.) Potrivit unei lucrări de referinţă, inima este „însăşi esenţa eului“. Uneori, cuvântul „inimă“ are un sens mai restrâns. De exemplu, Isus a spus: „Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“ (Mat. 22:37). În acest context, „inima“ se referă la emoţiile, dorinţele şi sentimentele unui om. Menţionând separat inima, sufletul şi mintea, Isus a subliniat că iubirea pentru Dumnezeu trebuie să se reflecte în sentimentele noastre, în felul în care ne trăim viaţa, precum şi în modul în care ne folosim raţiunea (Ioan 17:3; Ef. 6:6). Însă, când apare singur, termenul „inimă“ se referă la persoana lăuntrică luată în ansamblu.

DE CE TREBUIE SĂ NE PĂZIM INIMA?

5. De ce trebuie să facem tot posibilul să-i slujim lui Iehova cu o inimă întreagă?

⁵ Regele David i-a reamintit lui Solomon: „Fiul meu . . ., cunoaşte-l pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-i cu o inimă întreagă şi cu un suflet plin de bucurie; căci Iehova cercetează toate inimile şi observă orice înclinaţie a gândurilor“ (1 Cron. 28:9). Da, Iehova este Cel care cercetează toate inimile, inclusiv inima noastră (Prov. 17:3; 21:2). Iar ceea ce găseşte în ea se răsfrânge asupra relaţiei noastre cu el şi asupra viitorului nostru. Prin urmare, avem motive întemeiate să urmăm sfatul inspirat al lui David şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i sluji lui Iehova cu o inimă întreagă.

6. Ce nu trebuie să pierdem din vedere referitor la hotărârea de a-i sluji lui Iehova?

⁶ Prin zelul nostru în serviciul creştin dovedim că vrem să-i slujim lui Dumnezeu cu o inimă întreagă. Însă noi suntem conştienţi că presiunile lumii lui Satan şi înclinaţiile păcătoase ale cărnii ne pot slăbi hotărârea de a-i sluji lui Iehova din toată inima (Ier. 17:9; Ef. 2:2). Pentru a nu ajunge în această situaţie, trebuie să ne examinăm cu regularitate inima. Cum putem face lucrul acesta?

7. De unde reiese care este adevărata stare a inimii noastre?

⁷ Evident, nimeni nu poate vedea înlăuntrul nostru, aşa cum nimeni nu poate vedea interiorul, sau inima, unui pom. Cu toate acestea, Isus a spus în Predica de pe munte că, la fel cum fructele arată dacă interiorul pomului este sănătos, activităţile noastre dezvăluie ce avem cu adevărat în inimă (Mat. 7:17–20). Care este una dintre aceste activităţi?

O METODĂ EFICIENTĂ DE A NE EXAMINA INIMA

8. Potrivit cuvintelor lui Isus din Matei 6:33, cum demonstrăm ce avem în inimă?

⁸ Tot în Predica de pe munte, Isus le-a spus ascultătorilor săi ce trebuiau să facă pentru a dovedi că vor să-i slujească lui Iehova din toată inima. El le-a zis: „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul  şi dreptatea Sa şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate“ (Mat. 6:33). Într-adevăr, prin ceea ce punem pe primul loc în viaţă, demonstrăm ce avem în adâncul inimii, care sunt dorinţele, gândurile şi planurile noastre. Prin urmare, pentru a vedea dacă îi slujim lui Dumnezeu cu o inimă întreagă, trebuie să ne examinăm priorităţile.

9. Ce invitaţie le-a făcut Isus unor bărbaţi, şi ce a dezvăluit răspunsul lor?

⁹ Să analizăm un episod care ilustrează că starea inimii este reflectată de ceea ce punem pe primul loc în viaţă. Acţiunea se petrece la scurt timp după ce Isus şi-a îndemnat discipolii ‘să continue să caute mai întâi regatul’. Evanghelistul Luca precizează că Isus „şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim“, cu toate că ştia ce îl aştepta acolo. Pe drum, Isus a întâlnit nişte bărbaţi pe care i-a invitat să-l urmeze. Aceştia au fost dispuşi să accepte invitaţia, dar au pus câteva condiţii. Unul dintre ei i-a zis lui Isus: „Lasă-mă mai întâi să mă duc şi să-mi îngrop tatăl“. Altul a spus: „Te voi urma, Doamne, dar lasă-mă mai întâi să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea“ (Luca 9:51, 57–61). Ce contrast între atitudinea lor şovăitoare şi hotărârea fermă a lui Isus de a face voinţa lui Dumnezeu! Punând interesele personale mai presus de interesele Regatului, acei bărbaţi au dovedit că inima lor nu era întreagă faţă de Dumnezeu.

10. a) Cum am răspuns la invitaţia lui Isus? b) Ce ilustrare a făcut Isus?

¹⁰ Spre deosebire de acei potenţiali discipoli, noi am acceptat invitaţia lui Isus de a-l urma. Slujindu-i lui Iehova zi de zi, ne demonstrăm sentimentele faţă de el. Însă, chiar dacă suntem activi în congregaţie, trebuie să fim atenţi la un pericol care ar putea ameninţa sănătatea inimii noastre. În discuţia purtată cu bărbaţii respectivi, Isus a evidenţiat acest pericol printr-o ilustrare: „Niciun om care a pus mâna pe plug şi priveşte la lucrurile din urmă nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu“ (Luca 9:62). Ce învăţăm din ilustrarea lui Isus?

‘NE ALIPIM DE CE ESTE BINE’?

11. Ce face omul din ilustrarea lui Isus şi cum este afectată munca sa?

¹¹ Pentru a înţelege mai bine ilustrarea lui Isus, să încercăm să-i adăugăm un plus de culoare şi câteva detalii. În timp ce ară cu sârguinţă ogorul stăpânului, omul din ilustrare se tot gândeşte la casa lui, unde îl aşteaptă familia, prietenii, o mâncare bună, muzică, veselie şi un loc ferit de arşiţa soarelui. El tânjeşte după toate acestea. Şi le doreşte atât de mult, încât, după ce ară o suprafaţă mare de pământ, se întoarce spre „lucrurile din urmă“ şi le priveşte. Deşi mai sunt multe de făcut până la semănat, omul este distras de la munca sa. El nu dă dovadă de perseverenţă, iar stăpânul lui este dezamăgit.

12. Ce paralelă există între omul din ilustrarea lui Isus şi unii creştini din zilele noastre?

¹² Să vedem în continuare cum poate fi aplicată ilustrarea lui Isus la zilele noastre. Omul respectiv l-ar putea reprezenta pe un frate care, deşi pare să aibă o spiritualitate bună, se află în pericol. El este sârguincios, participând la întruniri şi la lucrarea de predicare, dar nu-şi poate lua gândul de la anumite lucruri din lumea lui Satan. În adâncul inimii, tânjeşte după ele. În cele din urmă, după câţiva ani în serviciul  sacru, ajunge să-şi dorească atât de mult ceea ce oferă lumea, încât se întoarce şi se uită la „lucrurile din urmă“. Deşi sunt încă multe de făcut în lucrarea lui Iehova, el nu mai ‘ţine strâns cuvântul vieţii’ şi se implică tot mai puţin în activităţile teocratice (Filip. 2:16). Iehova, „Stăpânul secerişului“, se întristează văzând lipsa lui de perseverenţă (Luca 10:2).

13. Ce presupune a-i sluji lui Iehova cu o inimă întreagă?

¹³ Lecţia este clară. A-i sluji lui Iehova cu o inimă întreagă presupune mai mult decât a participa cu regularitate la întrunirile congregaţiei şi la lucrarea de predicare (2 Cron. 25:1, 2, 27). Dacă în străfundul inimii un creştin continuă să iubească „lucrurile din urmă“, adică anumite aspecte ale modului de viaţă al lumii, el se află în pericolul de a-şi pierde prietenia cu Iehova (Luca 17:32). Doar dacă ‘vom avea oroare de rău şi ne vom alipi de ce este bine’ vom fi ‘potriviţi pentru regatul lui Dumnezeu’ (Rom. 12:9; Luca 9:62). Prin urmare, să ne asigurăm că niciun lucru din lumea lui Satan, oricât de util sau de plăcut ni s-ar părea, nu ne va împiedica să-i slujim lui Iehova din toată inima! (2 Cor. 11:14) (Citeşte Filipeni 3:13, 14.)

SĂ RĂMÂNEM VIGILENŢI!

14, 15. a) Cum încearcă Satan să ne slăbească zelul pentru serviciul sacru? b) De ce este metoda lui Satan atât de periculoasă? Ilustraţi.

¹⁴ Iubirea pentru Iehova ne-a impulsionat să ne dedicăm lui. Din acel moment, mulţi dintre noi am dovedit ani la rând că suntem hotărâţi să ne păstrăm inima întreagă faţă de el. Totuşi, Satan nu renunţă uşor; inima noastră este în continuare ţinta lui (Ef. 6:12). Desigur, el ştie că nu-l vom părăsi pe Iehova dintr-odată. De aceea, plin de viclenie, se foloseşte de ‘acest sistem’ ca să ne slăbească treptat zelul pentru Dumnezeu. (Citeşte Marcu 4:18, 19.) De ce este atât de eficientă metoda lui?

¹⁵ Imaginează-ţi că citeşti o carte la lumina unui bec de 100 de waţi. La un  moment dat, becul se arde şi rămâi în întuneric. Schimbi imediat becul ars cu unul nou şi lumina umple iar încăperea. În următoarea seară citeşti la lumina aceleiaşi veioze. Însă, fără ştirea ta, cineva a înlocuit becul de 100 de waţi cu unul de 95 de waţi. Ai observa diferenţa? Probabil că nu. Dar dacă a doua zi cineva ar pune un bec de 90 de waţi? Probabil, nici atunci n-ai observa vreo diferenţă. De ce? Lumina scade în intensitate treptat. În mod asemănător, influenţa lumii lui Satan ne poate slăbi zelul puţin câte puţin. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar fi ca şi când Satan ar reuşi să înlocuiască zelul nostru de „100 de waţi“ cu unul mai slab. S-ar putea să nici nu observăm această schimbare treptată dacă nu suntem vigilenţi (Mat. 24:42; 1 Pet. 5:8).

RUGĂCIUNEA ESTE VITALĂ

16. Cum ne putem feri de stratagemele lui Satan?

¹⁶ Cum putem să ne ferim de stratagemele lui Satan şi să ne păstrăm o inimă întreagă faţă de Iehova? (2 Cor. 2:11) Este esenţial să ne rugăm. Apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii ‘să rămână neclintiţi împotriva maşinaţiilor Diavolului’. Apoi i-a sfătuit ‘să se roage oricând în spirit, cu orice fel de rugăciune şi implorare’ (Ef. 6:11, 18; 1 Pet. 4:7).

17. Ce învăţăm din modul în care s-a rugat Isus?

¹⁷ Pentru a ne împotrivi Diavolului, este înţelept să urmăm exemplul lui Isus în ce priveşte rugăciunea. El a dovedit că-şi dorea să-i slujească lui Iehova cu o inimă întreagă. Referitor la modul în care s-a rugat Isus în noaptea dinaintea morţii sale, Luca a scris: „Cuprins de zbucium, se ruga şi mai stăruitor“ (Luca 22:44). El se rugase stăruitor şi până atunci. Dar, în clipele dinaintea celei mai grele încercări din viaţa sa pământească, Isus s-a rugat „şi mai stăruitor“. Iar rugăciunea i-a fost ascultată. Exemplul său demonstrează că unele rugăciuni pot fi mai intense decât altele. Prin urmare, cu cât încercările sunt mai grele, iar maşinaţiile lui Satan, mai perfide, cu atât trebuie să ne rugăm „mai stăruitor“ ca Iehova să ne ocrotească.

18. a) Ce ar trebui să ne întrebăm referitor la rugăciune, şi de ce? b) Ce factori influenţează starea inimii noastre, şi cum? (Vezi  chenarul de la pagina 16.)

¹⁸ Ce efect vor avea rugăciunile noastre stăruitoare? Pavel a spus: „În orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inima“ (Filip. 4:6, 7). Da, pentru a ne păstra inima întreagă faţă de Iehova, trebuie să ne rugăm cu fervoare şi cât mai des (Luca 6:12). Prin urmare, întreabă-te: Cât de stăruitor şi cât de des mă rog? (Mat. 7:7; Rom. 12:12). Răspunsul tău dezvăluie dacă îţi doreşti din inimă să-i slujeşti lui Dumnezeu.

19. Ce vei face pentru a-ţi păstra o inimă întreagă faţă de Iehova?

¹⁹ Aşa cum am văzut, priorităţile pe care ni le stabilim în viaţă spun multe despre starea inimii noastre. Să ne asigurăm, aşadar, că nici lucrurile pe care le-am lăsat în urmă, nici stratagemele lui Satan nu ne vor slăbi hotărârea de a-i sluji lui Iehova cu o inimă întreagă. (Citeşte Luca 21:19, 34–36.) Asemenea lui David, să-l implorăm pe Iehova: „Unifică-mi inima“! (Ps. 86:11)

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 16]

 TREI FACTORI CARE NE INFLUENŢEAZĂ STAREA INIMII

La fel cum putem lua măsuri pentru ca inima noastră fizică să rămână sănătoasă, tot aşa putem ţine cont de anumiţi factori care contribuie la sănătatea inimii noastre simbolice. Iată trei dintre aceştia:

1 Hrana: Inima propriu-zisă are nevoie de o cantitate suficientă de substanţe nutritive. În mod asemănător, trebuie să ne asigurăm că asimilăm suficientă hrană spirituală prin intermediul studiului personal, al meditării şi al participării la întruniri (Ps. 1:1, 2; Prov. 15:28; Evr. 10:24, 25).

2 Exerciţiile: Pentru a rămâne sănătoasă, inima noastră trebuie uneori să pompeze cu putere. În mod similar, participarea cu zel la serviciul creştin — poate chiar făcând eforturi intense în această activitate — contribuie la sănătatea inimii noastre figurative (Luca 13:24; Filip. 3:12).

3 Mediul: Mediul nociv în care suntem nevoiţi să lucrăm şi să trăim afectează grav atât inima figurativă, cât şi inima literală. Totuşi, putem atenua influenţa negativă la care suntem expuşi stând cât mai mult în compania fraţilor de credinţă. Ei sunt sincer interesaţi de binele nostru şi au inima întreagă faţă de Dumnezeu (Ps. 119:63; Prov. 13:20).