Salt la conţinut

Salt la cuprins

Trădarea, un semn al zilelor din urmă

Trădarea, un semn al zilelor din urmă

Trădarea, un semn al zilelor din urmă

‘Ne-am dovedit loiali, drepţi şi ireproşabili.’ (1 TES. 2:10)

IDENTIFICAŢI IDEILE PRINCIPALE:

Ce învăţăm din actele de trădare comise de Dalila, Absalom şi Iuda Iscariot?

Cum putem imita loialitatea lui Ionatan şi a lui Petru?

Ce ne poate ajuta să le fim loiali partenerului conjugal şi lui Iehova?

1–3. a) Descrieţi unul dintre semnele zilelor din urmă. b) La ce întrebări se va răspunde în acest articol?

CE AU în comun Dalila, Absalom şi Iuda Iscariot? Toţi au dovedit lipsă de loialitate: Dalila, faţă de bărbatul care o iubea, judecătorul Samson; Absalom, faţă de tatăl său, regele David; iar Iuda Iscariot, faţă de Stăpânul său, Isus Cristos. Acţiunile lor josnice le-au făcut mult rău altora. Dar ce relevanţă au ele pentru noi?

2 Un autor contemporan plasează trădarea printre cele mai răspândite fapte reprobabile din prezent. Acest lucru nu e deloc surprinzător. În profeţia referitoare la semnul „încheierii acestui sistem“, Isus a spus: „Mulţi se vor . . . trăda unii pe alţii“ (Mat. 24:3, 10). „A trăda“ înseamnă „a înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu duşmanul“ (DEX, 2009). Lipsa loialităţii confirmă că trăim „în zilele din urmă“, în care, aşa cum a prezis apostolul Pavel, oamenii sunt „neloiali, . . . trădători“ (2 Tim. 3:1, 2, 4). Deşi în cărţi şi în filme trădarea este prezentată deseori într-o lumină pozitivă, în viaţa reală lipsa loialităţii provoacă multă durere şi suferinţă. Da, actele de trădare sunt un semn al zilelor din urmă.

3 Ce învăţăm din Biblie despre cei care au fost neloiali? Ce exemple de loialitate putem urma? Faţă de cine trebuie să ne dovedim loiali? La aceste întrebări se va răspunde în continuare.

EXEMPLE–AVERTISMENT

4. a) Cum l-a trădat Dalila pe Samson? b) De ce a fost condamnabilă fapta Dalilei?

4 Să ne oprim mai întâi asupra Dalilei, femeia intrigantă şi materialistă de care s-a îndrăgostit judecătorul Samson. Acesta se pregătea să lupte împotriva filistenilor pentru a apăra poporul lui Dumnezeu. Cei cinci domnitori aliaţi ai filistenilor doreau să-l ucidă. Ei ştiau, probabil, că Dalila nu-l iubea cu adevărat, motiv pentru care i-au oferit mulţi arginţi ca să afle secretul puterii extraordinare a lui Samson. Ea a acceptat oferta lor şi a încercat de trei ori să-l convingă pe Samson să-i dezvăluie secretul, dar fără rezultat. Pentru că „îl sâcâia tot timpul cu vorbele ei şi tot insista, sufletul lui s-a neliniştit de moarte“. În cele din urmă, Samson i-a spus că nu-şi tăiase niciodată părul şi că şi-ar fi pierdut puterea dacă s-ar fi tuns. * Atunci, Dalila a chemat pe cineva ca să-i radă părul lui Samson în timp ce acesta dormea cu capul pe genunchii ei, după care l-a dat în mâinile duşmanilor (Jud. 16:4, 5, 15–21). Ce faptă condamnabilă! În lăcomia ei, Dalila l-a trădat chiar pe bărbatul care o iubea.

5. a) Cum s-a dovedit Absalom neloial faţă de David, şi ce a dezvăluit aceasta despre el? b) Ce a simţit David când a fost trădat de Ahitofel?

5 Să ne gândim acum la Absalom. Devorat de ambiţie, el a vrut să uzurpe tronul tatălui său, David. Mai întâi, Absalom ‘a furat inima bărbaţilor lui Israel’ cu gesturi prefăcute, promisiuni înşelătoare şi exprimări nesincere de afecţiune. Îi îmbrăţişa şi ‘îi săruta’ ca şi când i-ar fi păsat de ei (2 Sam. 15:2–6). Absalom l-a atras de partea lui chiar şi pe Ahitofel, unul dintre sfătuitorii lui David. Luând parte la complot, Ahitofel a devenit un trădător (2 Sam. 15:31). În Psalmii 3 şi 55, David descrie cum l-au afectat acţiunile acestor oameni neloiali (Ps. 3:1–8). (Citeşte Psalmul 55:12–14.) Absalom a dovedit o lipsă crasă de respect faţă de suveranitatea lui Iehova urzind intrigi şi conspirând împotriva regelui numit de Dumnezeu (1 Cron. 28:5). În cele din urmă, revolta a fost înăbuşită, iar David a continuat să domnească în calitate de uns al lui Iehova.

6. Cum l-a trădat Iuda pe Isus, şi cu ce este sinonim numele „Iuda“?

6 Alt personaj negativ este Iuda Iscariot. Cu ocazia ultimului Paşte pe care l-a sărbătorit cu cei 12 apostoli, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda“ (Mat. 26:21). Mai târziu în acea noapte, când se afla împreună cu Petru, Iacov şi Ioan în grădina Ghetsimani, Isus le-a spus: „Iată că trădătorul meu s-a apropiat!“. Imediat, Iuda a intrat în grădină însoţit de ceilalţi conspiratori şi, „ducându-se direct la Isus, a spus: «Salutare, Rabi!» şi l-a sărutat foarte tandru“ (Mat. 26:46–50; Luca 22:47, 52). Iuda ‘a trădat un om drept’ dându-l în mâinile duşmanilor. Care a fost preţul trădării? Acest om avid a primit doar 30 de arginţi, o sumă derizorie (Mat. 27:3–5). De atunci, numele „Iuda“ este sinonim cu „trădător“, referindu-se mai ales la cineva care îşi trădează prietenul. *

7. Ce învăţăm din exemplul-avertisment a) al lui Absalom şi al lui Iuda? şi b) al Dalilei?

7 Ce învăţăm din aceste exemple-avertisment? Absalom şi Iuda au avut amândoi un sfârşit ruşinos deoarece au trădat un uns al lui Iehova (2 Sam. 18:9, 14–17; Fap. 1:18–20). Numele Dalilei va fi asociat mereu cu trădarea şi cu dragostea prefăcută (Ps. 119:158). Aşadar, să evităm orice înclinaţie spre ambiţie sau spre lăcomie ca să nu ajungem să pierdem aprobarea lui Iehova! Să nu devenim niciodată trădători!

SĂ-I IMITĂM PE CEI CARE S-AU DOVEDIT LOIALI

8, 9. a) De ce i-a jurat Ionatan loialitate lui David? b) Cum îl putem imita pe Ionatan?

8 În Biblie găsim şi multe exemple de persoane loiale. Să analizăm două dintre acestea şi să vedem ce lecţii putem desprinde. Pentru început, vom vorbi despre Ionatan, care a manifestat loialitate faţă de David. El a fost fiul cel mai mare al regelui Saul şi, în mod normal, i-ar fi succedat la tron tatălui său dacă Iehova nu l-ar fi ales rege pe David. Ionatan a respectat decizia lui Dumnezeu. El nu a fost gelos pe David considerându-l un rival, ci „s-a alipit de sufletul lui“. Ionatan i-a jurat loialitate, i-a dat veşmântul, sabia şi brâul său, recunoscându-l astfel ca rege (1 Sam. 18:1–4). El a făcut tot ce a putut pentru a-l susţine, chiar riscându-şi viaţa ca să-l ferească de mânia lui Saul. Ionatan i-a spus lui David: „Tu vei fi rege peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine“ (1 Sam. 20:30–34; 23:16, 17). Iată de ce, la moartea lui Ionatan, David şi-a exprimat durerea şi iubirea pentru el într-un cântec de jale (2 Sam. 1:17, 26).

9 Ionatan ştia bine cui trebuia să-i fie loial. El s-a supus întru totul Suveranului Universului şi l-a susţinut pe David, unsul lui Iehova. Ce se poate spune despre noi? Chiar dacă nu avem privilegii speciale în congregaţie, trebuie să-i sprijinim de bunăvoie pe cei care sunt în fruntea noastră (1 Tes. 5:12, 13; Evr. 13:17, 24).

10, 11. a) De ce nu l-a părăsit Petru pe Isus? b) Cum putem imita exemplul lui Petru?

10 Al doilea exemplu de loialitate este apostolul Petru. La un moment dat, Isus a folosit un limbaj figurat pentru a-şi ajuta discipolii să înţeleagă importanţa faptului de a manifesta credinţă în carnea şi în sângele său, pe care avea să le aducă drept jertfă. Mulţi dintre ei au considerat revoltătoare cuvintele sale şi l-au părăsit (Ioan 6:53–60, 66). Atunci, Isus s-a întors spre cei 12 apostoli şi i-a întrebat: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“. Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns să ştim că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6:67–69). Înţelesese oare Petru în mod deplin afirmaţiile lui Isus? Probabil că nu. Cu toate acestea, el era hotărât să-i rămână loial Fiului uns al lui Iehova.

11 Petru nu s-a gândit că Isus a greşit şi că îşi va retrage mai târziu cuvintele. El a recunoscut cu umilinţă că Isus avea „cuvintele vieţii veşnice“. Dar noi? Ce facem când întâlnim în publicaţiile ‘administratorului fidel’ o idee greu de înţeles sau care nu corespunde părerilor noastre? Ar trebui oare să aşteptăm o nouă explicaţie care să se armonizeze cu punctul nostru de vedere? Nu, ci ar trebui să ne străduim s-o înţelegem. (Citeşte Luca 12:42.)

SĂ-I RĂMÂNEM LOIALI PARTENERULUI CONJUGAL

12, 13. Cum ar putea crea trădarea o breşă în căsnicie, şi de ce nu este vârsta o scuză pentru adulter?

12 Trădarea sub orice formă este un act josnic, care nu trebuie să tulbure pacea şi unitatea familiei şi a congregaţiei. Prin urmare, să vedem cum ne putem păstra neclintită hotărârea de a le fi loiali partenerului conjugal şi lui Dumnezeu.

13 Adulterul este una dintre cele mai dureroase forme de trădare. Cel care comite adulter îşi încalcă jurământul de loialitate faţă de tovarăşul de viaţă, acordând o atenţie necuvenită altei persoane. Partenerul trădat se trezeşte dintr-o dată singur; viaţa îi este total răvăşită. Dar cum se poate întâmpla aşa ceva între două persoane care odată s-au iubit? De regulă, totul începe când cei doi se îndepărtează pe plan afectiv. Gabriella Turnaturi, profesor de sociologie, precizează că „trecerea de la implicarea totală într-o relaţie la implicarea parţială creează în zidul loialităţii o breşă, prin care se strecoară trădarea“. Chiar şi persoanele de vârstă mijlocie se pot distanţa de partenerul de viaţă. De exemplu, un bărbat în vârstă de 50 de ani a divorţat de soţia lui după 25 de ani de căsnicie pentru a începe o relaţie cu o femeie de care se simţea atras. Unii numesc acest comportament „criza vârstei mijlocii“. Totuşi, în loc să-l privim ca pe ceva inevitabil, să-i spunem pe nume: trădare la vârsta mijlocie. *

14. a) Cum priveşte Iehova trădarea partenerului conjugal? b) Ce a spus Isus despre fidelitatea în căsnicie?

14 Cum îi consideră Iehova pe cei care îşi părăsesc partenerul conjugal fără un motiv biblic? Dumnezeul nostru „urăşte divorţul“ şi îi condamnă pe oamenii care sunt cruzi cu tovarăşul lor de viaţă şi îl părăsesc. (Citeşte Maleahi 2:13–16.) La fel ca Iehova, Isus i-a învăţat pe alţii că un soţ sau o soţie nu poate să renunţe pur şi simplu la partenerul său şi să se poarte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. (Citeşte Matei 19:3–6, 9.)

15. Cum pot cei căsătoriţi să-i rămână loiali partenerului?

15 Cum pot cei căsătoriţi să-i rămână loiali partenerului? Cuvântul lui Dumnezeu le dă soţilor următorul îndemn: „Bucură-te cu soţia tinereţii tale!“ şi, din nou, „Bucură-te de viaţă cu soţia pe care o iubeşti“. Bineînţeles, principiul din spatele acestor cuvinte este valabil şi pentru soţii (Prov. 5:18; Ecl. 9:9). Pe măsură ce înaintează în vârstă, cei doi trebuie ‘să se implice total’ în relaţia lor, atât din punct de vedere fizic, cât şi afectiv. Aceasta înseamnă să fie atenţi unul cu altul, să petreacă timp împreună şi să se apropie unul de celălalt. Ei trebuie să se străduiască din răsputeri să-şi consolideze căsnicia şi prietenia cu Iehova. În acest sens, e important să studieze Biblia împreună, să predice cu regularitate împreună şi să se roage împreună.

SĂ-I RĂMÂNEM LOIALI LUI IEHOVA

16, 17. a) Cum ne-ar putea fi testată loialitatea faţă de Dumnezeu în familie şi în congregaţie? b) Daţi un exemplu din care reiese cât este de înţelept să respectăm porunca lui Dumnezeu ‘de a nu avea legături’ cu o rudă exclusă.

16 Unii membri ai congregaţiei au comis păcate grave şi au fost mustraţi „cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă“ (Tit 1:13). Din cauza conduitei lor, unii dintre ei au trebuit să fie excluşi. Dar cei care s-au lăsat ‘instruiţi prin disciplinare’ s-au restabilit pe plan spiritual (Evr. 12:11). Ai o rudă sau un prieten apropiat care nu mai face parte din congregaţia creştină? Loialitatea îţi este pusă acum la încercare, însă nu loialitatea faţă de o persoană, ci faţă de Dumnezeu. Iehova vede dacă noi ascultăm porunca sa de a evita contactul cu orice persoană exclusă. (Citeşte 1 Corinteni 5:11–13.)

17 Să analizăm unul dintre multele exemple din care reiese cât de înţelept este ca o familie să respecte această poruncă. Un tânăr a fost exclus mai bine de zece ani, timp în care nici părinţii, nici cei patru fraţi ai săi nu i-au căutat compania. El a încercat uneori să participe la activităţile familiei, însă părinţii şi fraţii lui au dat dovadă de loialitate şi au evitat contactul cu el. După ce a fost reintegrat, tânărul a spus că i-au lipsit foarte mult momentele petrecute cu familia, mai ales seara, când era singur. El a recunoscut că ar fi fost mulţumit chiar şi cu puţină atenţie din partea lor, dar ei nu i-au vorbit deloc. Dorinţa acestui tânăr de a fi din nou cu cei dragi a fost unul dintre motivele pentru care şi-a restabilit relaţia cu Iehova. Dacă şi tu ai o rudă exclusă şi eşti tentat să încalci porunca divină de a nu avea legături cu ea, meditează la exemplul de loialitate al acestei familii.

18. Ce eşti hotărât să faci în urma acestui studiu?

18 Trăim într-o lume în care trădarea este la ordinea zilei. Cu toate acestea, în congregaţie avem nenumărate exemple de loialitate. Prin modul lor de viaţă, aceşti fraţi şi surori ne spun indirect: „Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cât de loiali, de drepţi şi de ireproşabili ne-am dovedit faţă de voi, credincioşii“ (1 Tes. 2:10). Să facem deci tot posibilul să le rămânem loiali lui Iehova şi semenilor noştri!

[Note de subsol]

^ par. 4 Sursa puterii lui Samson nu era părul în sine, ci relaţia sa specială cu Iehova în calitate de nazireu, părul fiind simbolul acestei relaţii.

^ par. 6 Expresia „sărutul lui Iuda“ sugerează „trădarea abjectă, lipsa de recunoştinţă, prefăcătoria cea mai condamnabilă“ (Dicţionar enciclopedic de expresii celebre, Teodor Parapiru, Ed. Alma, 2002).

^ par. 13 Pentru a înţelege cum poţi face faţă infidelităţii partenerului conjugal, vezi articolul „Când partenerul de căsătorie te trădează“, apărut în numărul din 15 iunie 2010 al revistei Turnul de veghe, paginile 29–32.

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Deşi Fiul uns al lui Dumnezeu a fost respins de unii oameni, Petru i-a fost loial