„Păziţi-vă de plămădeala fariseilor“

Isus şi-a avertizat discipolii: „Păziţi-vă de plămădeala fariseilor, care este ipocrizia“ (Luca 12:1). Dintr-o relatare biblică paralelă înţelegem că Isus se referea aici la „învăţătura“ fariseilor (Mat. 16:12).

În Biblie, termenul „plămădeală“, sau drojdie, simbolizează uneori corupţia. Fără îndoială, învăţăturile şi atitudinea fariseilor aveau un efect negativ, corupător, asupra celor care îi ascultau. Dar de ce erau atât de periculoase învăţăturile lor?

1 Fariseii se considerau drepţi şi îi dispreţuiau pe oamenii de rând.

Într-o parabolă, Isus s-a referit la tendinţa unor oameni de a se considera mai drepţi decât alţii. El a spus: „Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sinea lui astfel: «O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni — extorcatori, nedrepţi, adulteri —, nici chiar ca acest încasator de impozite. Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ce câştig». Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanţă, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»“ (Luca 18:11–13).

Isus a lăudat umilinţa încasatorului de impozite: „Omul acesta a coborât la casa lui dovedind că este mai drept decât celălalt [fariseul], pentru că cine se înalţă va fi umilit, dar cine se umileşte va fi înălţat“ (Luca 18:14). Deşi încasatorii de impozite aveau reputaţia de oameni necinstiţi, Isus a încercat să-i ajute pe aceia care veneau la el. De fapt, cel puţin doi dintre ei, Matei şi Zacheu, au devenit continuatorii săi.

Dar poate că cineva gândeşte astfel: Eu sunt mai bun decât alţii datorită aptitudinilor şi privilegiilor pe care mi le-a dat Iehova. Şi nici n-am slăbiciunile pe care le au alţii. Aceste gânduri trebuie înlăturate imediat, deoarece Biblia spune: „Iubirea este răbdătoare şi bună; nu este geloasă. Iubirea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă necuviincios, nu este egoistă, nu se irită repede. Nu ţine seama de răul suferit; nu se bucură când alţii păcătuiesc, ci îşi găseşte plăcerea în adevăr“ (1 Cor. 13:4–6, The New English Bible).

E bine să avem atitudinea lui Pavel, care a spus: „Cristos Isus a venit în lume ca să salveze păcătoşi“. După care a adăugat: „Dintre aceştia, eu sunt cel dintâi“ (1 Tim. 1:15).

Întrebări de autoanaliză:

Recunosc că sunt păcătos şi că salvarea mea depinde de bunătatea nemeritată a lui Iehova? Sau, dimpotrivă, cred că anii petrecuţi în serviciul sacru, privilegiile teocratice sau propriile aptitudini îmi dau dreptul să mă consider superior altora?

  2 Fariseii încercau să-i impresioneze pe alţii vrând să pară drepţi. Ei îşi doreau poziţii înalte şi titluri măgulitoare.

Isus a avertizat: „Toate lucrările pe care le fac, le fac ca să fie văzuţi de oameni, căci îşi măresc filacteriile şi îşi lungesc franjurii veşmintelor. Le place locul de seamă la cină, le plac scaunele din faţă în sinagogi, saluturile în pieţe şi să fie numiţi Rabi de oameni“ (Mat. 23:5–7). Ce contrast între atitudinea lor şi atitudinea lui Isus! Deşi era Fiul perfect al lui Dumnezeu, Isus a fost umil. Când cineva l-a numit „bun“, Isus i-a zis: „De ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu“ (Mar. 10:18). Cu altă ocazie, Isus a spălat picioarele discipolilor săi, dându-ne un exemplu desăvârşit de umilinţă (Ioan 13:1–15).

Un creştin adevărat trebuie să le slujească fraţilor de credinţă (Gal. 5:13). Iar această cerinţă trebuie îndeplinită îndeosebi de cei care doresc să se califice ca bătrâni de congregaţie. ‘Cine aspiră la sarcina de supraveghetor doreşte o lucrare bună’ dacă motivaţia lui este aceea de a-i ajuta pe alţii. ‘Sarcina de supraveghetor’ nu îi conferă un statut special sau putere. Cei care slujesc ca bătrâni de congregaţie trebuie să aibă o „inimă umilă“, la fel ca Isus (1 Tim. 3:1, 6; Mat. 11:29).

Întrebări de autoanaliză:

Obişnuiesc să-i favorizez pe cei cu poziţii de răspundere în congregaţie, sperând că voi fi văzut mai bine sau că voi primi privilegii suplimentare? Tind să mă concentrez asupra acelor aspecte ale serviciului sacru care par să-mi aducă laude şi mai multă apreciere? Îmi doresc cu tot dinadinsul să mă fac remarcat?

  3 Din cauza tradiţiilor şi a regulilor impuse de farisei, aplicarea Legii ajunsese o povară pentru oamenii de rând.

Legea mozaică le oferea israeliţilor cadrul potrivit pentru a-i aduce închinare lui Iehova. Însă ea nu reglementa totul, până în cele mai mici detalii. De exemplu, Legea interzicea munca în ziua de sabat, dar nu spunea concret ce însemna şi ce nu însemna această muncă (Ex. 20:10). Fariseii au încercat „să umple“ aşa-zisele lacune cu reguli, interpretări şi tradiţii inventate de ei. Isus n-a ţinut cont de aceste adăugiri inutile. El a respectat întru totul Legea mozaică (Mat. 5:17, 18; 23:23). Isus a privit dincolo de litera Legii; a înţeles spiritul ei, arătând importanţa îndurării şi a compasiunii. A fost rezonabil chiar şi atunci când continuatorii săi l-au dezamăgit. De exemplu, în noaptea arestării sale, Isus i-a rugat pe trei dintre apostoli să rămână treji şi să vegheze, dar ei au adormit în repetate rânduri. Cu toate acestea, Isus a spus plin de înţelegere: „Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă“ (Mar. 14:34–42).

Întrebări de autoanaliză:

Am tendinţa să stabilesc reguli rigide şi arbitrare sau să-mi impun părerea? Sunt realiste aşteptările pe care le am de la alţii?

Meditează la contrastul dintre învăţăturile lui Isus şi ale fariseilor. Există aspecte în care ai putea face îmbunătăţiri? Eşti hotărât să le faci?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Fariseii purtau filacterii (Mat. 23:2, 5)

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 29]

Spre deosebire de fariseii aroganţi, bătrânii de congregaţie sunt umili şi le slujesc altora

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Ai aşteptări realiste de la alţii, la fel ca Isus?