Iehova îşi uneşte creaturile inteligente într-o singură familie

‘Vă implor să păstraţi unitatea spiritului.’ (EF. 4:1, 3)

ŞTIŢI SĂ EXPLICAŢI?

Ce rol are administrarea lui Dumnezeu?

Cum ‘păstrăm unitatea spiritului’?

Ce ne va ajuta ‘să fim buni unii cu alţii’?

1, 2. Ce scop are Iehova cu privire la pământ şi la omenire?

FAMILIE. Ce-ţi sugerează acest cuvânt? O atmosferă plină de căldură? Fericire? Urmărirea unor obiective comune? Locul ideal în care să te dezvolţi, să înveţi şi să vorbeşti despre aspiraţiile tale? Probabil că şi ţie îţi vin în minte toate acestea dacă faci parte dintr-o familie iubitoare. Iehova însuşi este Fondatorul familiei (Ef. 3:14, 15). Scopul său a fost ca toate creaturile din cer şi de pe pământ să formeze o familie unită, în care să domnească sentimentul de siguranţă şi de încredere.

² După ce Adam şi Eva au păcătuit, oamenii n-au mai făcut parte din familia universală a lui Dumnezeu. Totuşi, Iehova nu a renunţat la scopul său: urmaşii lui Adam şi ai Evei vor umple în cele din urmă pământul transformat în paradis (Gen. 1:28; Is. 45:18). El a luat toate măsurile necesare pentru a-şi duce la îndeplinire scopul. Unele dintre acestea ne sunt prezentate în cartea biblică Efeseni, a cărei temă este unitatea. Să analizăm în continuare câteva versete din scrisoarea apostolului Pavel către efeseni pentru a vedea cum putem susţine scopul lui Iehova de a uni toată creaţia.

CUM FUNCŢIONEAZĂ ‘ADMINISTRAREA’ LUI DUMNEZEU

3. Ce este administrarea lui Dumnezeu despre care se vorbeşte în Efeseni 1:10, şi când a început prima ei etapă?

³ Tot ce face Iehova este în armonie cu scopul său. Astfel, „la împlinirea timpurilor fixate“, el a instituit „o administrare“, adică a luat măsuri pentru a uni toate creaturile inteligente din cer şi de pe pământ într-o singură familie. (Citeşte Efeseni 1:8–10.) Această administrare îşi va atinge obiectivul în două  etape. În prima etapă, Dumnezeu îi pregăteşte pe creştinii unşi pentru viaţa în cer, unde vor continua să lucreze sub autoritatea lui Isus Cristos. Odată cu Penticosta din 33 e.n., Iehova a început să-i adune pe creştinii care aveau să domnească în cer alături de Cristos (Fap. 2:1–4). Întrucât au fost declaraţi drepţi în virtutea jertfei de răscumpărare a lui Cristos, cei unşi au convingerea că au fost adoptaţi de Dumnezeu, devenind ‘copiii săi’ (Rom. 3:23, 24; 5:1; 8:15–17).

4, 5. În ce constă a doua etapă a administrării?

⁴ În a doua etapă, Dumnezeu îi pregăteşte pe cei care vor locui pe pământ sub Regatul mesianic al lui Cristos. Membrii ‘marii mulţimi’ vor fi primii locuitori ai Paradisului (Rev. 7:9, 13–17; 21:1–5). Apoi, pe parcursul Domniei Milenare, li se vor adăuga milioane de oameni înviaţi (Rev. 20:12, 13). Câte ocazii vom avea atunci să ne demonstrăm unitatea! La sfârşitul celor o mie de ani, „lucrurile de pe pământ“ vor fi supuse unui test final. Cei care se vor dovedi fideli vor fi adoptaţi de Dumnezeu, devenind ‘copiii săi’ pământeşti (Rom. 8:21; Rev. 20:7, 8).

⁵ Astăzi, Iehova îi pregăteşte pe cei unşi pentru viaţa în cer şi pe alte oi, pentru viaţa în Paradis. Cum susţinem noi ‘administrarea’ lui Dumnezeu?

„PĂSTRAŢI UNITATEA SPIRITULUI“

6. Ce versete biblice arată că trebuie să ne întrunim cu fraţii noştri?

⁶ Potrivit Scripturilor, creştinii trebuie să se întrunească (1 Cor. 14:23; Evr. 10:24, 25). Dar, ca să fie uniţi, nu este suficient să stea împreună în acelaşi loc, aşa cum fac oamenii când merg într-un magazin sau pe un stadion. Unitatea înseamnă mult mai mult. Vom fi cu adevărat uniţi dacă vom aplica instrucţiunile lui Iehova şi dacă ne vom lăsa modelaţi de spiritul sfânt.

7. Ce înseamnă ‘a păstra unitatea spiritului’?

⁷ În baza credinţei noastre în jertfa de răscumpărare a lui Cristos, Iehova ne-a declarat drepţi, pe cei unşi considerându-i fii, iar pe alte oi, prieteni. Totuşi, atâta vreme cât vom trăi în acest sistem, vom avea uneori neînţelegeri cu fraţii noştri (Rom. 5:9; Iac. 2:23). Tocmai de aceea Biblia ne îndeamnă ‘să ne suportăm unii pe alţii’. Ce putem face pentru a păstra unitatea? Trebuie să învăţăm să cultivăm „toată umilinţa şi blândeţea“. Mai mult decât atât, Pavel ne sfătuieşte ‘să ne străduim să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’. (Citeşte Efeseni 4:1–3.) Aceasta înseamnă să ne lăsăm modelaţi de spiritul lui Dumnezeu şi să-i permitem să producă în noi rodul lui. Spre deosebire de lucrările cărnii, care au efect dezbinător, rodul spiritului contribuie la unitate ajutându-ne să rezolvăm divergenţele.

8. În ce sens dezbină lucrările cărnii?

⁸ Cum dezbină „lucrările cărnii“? (Citeşte Galateni 5:19–21.) Fornicaţia îl desparte pe cel care o practică de Iehova şi de congregaţie, iar adulterul îi poate separa pe copii de părinţi şi pe partenerul nevinovat de tovarăşul său de căsătorie, provocând răni adânci. O altă lucrare a cărnii este necurăţia. La fel cum două suprafeţe pe care vrem să le lipim nu pot face aderenţă dacă una dintre ele este murdară, niciun creştin nu poate fi în unitate cu Dumnezeu şi cu cei dragi dacă practică necurăţia. Angajarea într-o conduită neruşinată demonstrează lipsă de respect faţă de legile drepte ale lui Iehova. Şi celelalte lucrări ale cărnii îi separă pe oameni unii de alţii, precum  şi de Dumnezeu. Ele nu au nimic în comun cu personalitatea lui Iehova.

9. Ce întrebări ne-am putea pune pentru a vedea dacă ‘ne străduim să păstrăm unitatea spiritului’?

⁹ Aşadar, fiecare dintre noi trebuie să se întrebe: Cât de mult mă străduiesc ‘să păstrez unitatea spiritului în legătura păcii’? Cum reacţionez când am o neînţelegere cu cineva din congregaţie? Vorbesc despre nemulţumirea mea cu prietenii încercând să-mi asigur sprijinul lor? În loc să depun eu eforturi pentru restabilirea păcii, aştept să intervină bătrânii în favoarea mea? Când ştiu că un colaborator în credinţă are ceva împotriva mea, îl evit ca să nu fiu nevoit să stau de vorbă cu el despre ceea ce-l deranjează? Dacă am proceda astfel, nu am dovedi că acţionăm în armonie cu scopul lui Iehova de a aduna din nou toate lucrurile în Cristos.

10, 11. a) Cât este de important să fim în relaţii paşnice cu fraţii noştri? b) Cum putem să ne bucurăm de pace şi de binecuvântarea lui Iehova?

¹⁰ Isus a spus: „Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, în faţa altarului, şi pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău şi apoi, când te vei întoarce, oferă-ţi darul. Rezolvă-ţi repede problemele“ (Mat. 5:23–25). Iar Iacov a scris: „Rodul dreptăţii este semănat în pace pentru cei care fac pace“ (Iac. 3:17, 18). Prin urmare, nu putem avea o conduită dreaptă dacă nu trăim în pace cu alţii.

¹¹ Pentru a înţelege mai bine ideea, să ne gândim la situaţia existentă în unele ţări pustiite de război. Peste o treime din terenul agricol nu poate fi cultivat din cauza minelor. Când explodează o mină, fermierii îşi abandonează pământurile. Astfel, sătenii nu-şi mai pot câştiga existenţa, iar orăşenii rămân fără hrană. În mod asemănător, progresul nostru spiritual va fi îngreunat dacă vom manifesta trăsături de personalitate care ar putea tulbura pacea cu fraţii noştri. Figurativ vorbind, am fi nişte mine. În schimb, dacă vom ierta repede şi le vom face bine altora, vom promova un climat de pace şi vom avea binecuvântarea lui Iehova.

12. Cum ne pot ajuta bătrânii să rămânem uniţi?

¹² ‘Oamenii ca daruri’ contribuie şi ei la unitatea congregaţiei. Cu ajutorul lor, putem ‘ajunge la unitate în credinţă’ (Ef. 4:8, 13). Când lucrează alături de noi în serviciul sacru şi ne dau sfaturi bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu,  ei ne ajută să facem îmbunătăţiri în ce priveşte personalitatea creştină (Ef. 4:22–24). Vezi în sfaturile lor eforturile lui Iehova de a te pregăti pentru viaţa în lumea nouă sub domnia Fiului său? Bătrâni, încercaţi să-i corectaţi pe alţii având în vedere acest obiectiv? (Gal. 6:1)

„FIŢI BUNI UNII CU ALŢII“

13. Ce s-ar întâmpla dacă nu am aplica sfaturile din Efeseni 4:25–32?

¹³ În Efeseni 4:25–29 suntem îndemnaţi să evităm, printre altele, minciuna, mânia, lenevia şi cuvintele nepotrivite şi să avem o vorbire ziditoare. Dacă nu aplicăm sfatul lui Pavel, întristăm spiritul sfânt, întrucât acesta este o forţă care promovează unitatea (Ef. 4:30). De asemenea, este esenţial să ţinem cont de următorul îndemn: „Orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate. Şi fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Ef. 4:31, 32).

14. a) Ce sugerează îndemnul „fiţi buni“? b) Ce ne va ajuta să fim buni?

¹⁴ Îndemnul „fiţi buni“ sugerează că au existat, poate, situaţii când nu am dat dovadă de bunătate şi că trebuie să facem îmbunătăţiri. Aceasta înseamnă să învăţăm să punem sentimentele altora mai presus de ale noastre (Filip. 2:4). Poate că uneori ne gândim să spunem ceva hazliu sau ceva ce ar putea să arate cât suntem de inteligenţi. Dar dacă ceea ce vrem să spunem trădează lipsă de bunătate, este indicat să ne abţinem. Dacă vom gândi înainte de a vorbi, vom ‘fi buni cu alţii’.

SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ MANIFESTĂM IUBIRE ŞI RESPECT ÎN FAMILIE

15. În armonie cu Efeseni 5:28, cum pot soţii creştini să-l imite pe Cristos?

¹⁵ Biblia compară legătura dintre Cristos şi congregaţie cu relaţia dintre soţ şi soţie. Din exemplul lui Isus, soţul înţelege că trebuie să-şi îndrume soţia, s-o iubească şi să-i poarte de grijă. La rândul ei, soţia învaţă că trebuie să fie supusă soţului (Ef. 5:22–33). Pavel a scris: „Tot aşa, soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe corpul lor“. La ce s-a referit el prin cuvintele „tot aşa“? (Ef. 5:28) Contextul ne ajută să găsim răspunsul. Referitor la Cristos şi la congregaţie, Pavel a spus: „Cristos a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea, . . . curăţind-o cu baia de apă prin cuvânt“. Aşadar, pentru a acţiona în armonie cu scopul lui Iehova de a uni din nou toate lucrurile în Cristos, soţul trebuie să se achite de responsabilitatea de a-şi hrăni familia din punct de vedere spiritual.

16. Care vor fi rezultatele dacă părinţii se achită de responsabilitatea încredinţată de Iehova?

¹⁶ Părinţii ar trebui să aibă în vedere că Iehova este cel care le-a dat responsabilitatea de a se îngriji de copii. Din nefericire, numeroşi oameni nu au „afecţiune naturală“ (2 Tim. 3:1, 3). Mulţi taţi nu se achită de obligaţiile lor. Rezultatul? Copiii suferă şi nu se mai dezvoltă în mod armonios. Pavel i-a sfătuit pe taţii creştini: „Nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“ (Ef. 6:4). Familia trebuie să fie cadrul în care copiii învaţă pentru prima dată ce înseamnă iubirea şi autoritatea. Părinţii care le asigură copiilor un astfel de mediu contribuie la realizarea scopului lui Iehova de a uni toate creaturile inteligente. Când fac din  căminul lor o oază de pace, îndepărtând manifestările de mânie şi vorbirea jignitoare, părinţii le dau copiilor lecţii foarte importante despre iubire şi despre respectul faţă de autoritate. Astfel, ei îşi pregătesc copiii pentru viaţa în lumea nouă a lui Dumnezeu.

17. Ce trebuie să facem pentru a ne împotrivi Diavolului?

¹⁷ Trebuie să fim conştienţi că Diavolul, cel care a tulburat pacea universală, se va opune cu înverşunare eforturilor noastre de a îndeplini voinţa lui Dumnezeu. Mulţi oameni fac exact ce-şi doreşte Satan: divorţează, trăiesc în concubinaj şi tolerează căsătoriile între homosexuali. Noi însă nu ne vom schimba conduita sau atitudinea în funcţie de tendinţele acestei lumi. Modelul nostru este Cristos (Ef. 4:17–21). Pentru a ne împotrivi Diavolului şi demonilor săi, trebuie ‘să ne îmbrăcăm cu armura completă care vine de la Dumnezeu’. (Citeşte Efeseni 6:10–13.)

„UMBLAŢI MEREU ÎN IUBIRE“

18. Care este cheia unităţii creştine?

¹⁸ Cheia unităţii creştine este iubirea. Cu inimile pline de iubire pentru Domnul nostru, pentru Dumnezeul nostru şi pentru fraţii noştri, suntem hotărâţi ‘să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’ (Ef. 4:3–6). Privitor la acest gen de iubire, Isus s-a rugat: „Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care cred în mine prin cuvântul lor, pentru ca toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în unitate cu mine şi eu sunt în unitate cu tine, ca şi ei să fie în unitate cu noi . . . Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în unitate cu ei“ (Ioan 17:20, 21, 26).

19. Ce eşti hotărât să faci?

¹⁹ Poate că avem trăsături de personalitate pe care ne este greu să le schimbăm. Însă iubirea ne va îndemna să ne rugăm asemenea psalmistului: „Unifică-mi inima ca să se teamă de numele tău!“ (Ps. 86:11). Să nu-i permitem sub nicio formă Diavolului să ne îndepărteze de iubitorul nostru Tată ceresc şi de fraţii de credinţă. Să ne străduim ‘să fim imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi să umblăm mereu în iubire’ — în familie, în lucrarea de predicare şi în congregaţie (Ef. 5:1, 2).

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

El îşi lasă darul la altar şi merge să facă pace cu fratele său

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Părinţi, învăţaţi-vă copiii să manifeste respect