„Veţi avea o răsplată pentru faptele voastre“

ÎN FRUNTEA armatei sale, regele Asa coboară în grabă printr-o vale adâncă, din ţinutul muntos al Iudeii spre câmpia de coastă. Ajuns în locul unde se lărgeşte valea, Asa se opreşte. La vederea taberei duşmane i se taie răsuflarea: în faţa lui sunt un milion de soldaţi etiopieni! Iar el nu are decât 580 000 de soldaţi.

Bătălia este iminentă. Care este primul lucru pe care îl face Asa? Dă ordine generalilor săi? Îşi încurajează soldaţii? Trimite scrisori familiei? Nu. El se roagă.

Înainte de a analiza rugăciunea lui Asa şi de a vedea ce s-a întâmplat atunci, să remarcăm ce fel de persoană a fost Asa. De ce înainte de toate s-a rugat? De ce se putea aştepta să primească ajutor de la Dumnezeu? Ce învăţăm din această relatare despre modul în care Iehova binecuvântează faptele slujitorilor săi?

FAPTELE DE FIDELITATE ALE LUI ASA

Asa a devenit rege în 977 î.e.n. Trecuseră 20 de ani de la divizarea Israelului în două regate, iar Iuda se cufundase în închinarea păgână. Chiar şi la curtea regală se practica închinarea la zeii canaaniţi ai fertilităţii. Dar Asa „a făcut ce este bine şi drept în ochii lui Iehova, Dumnezeul său“. El „a îndepărtat altarele străine şi locurile înalte, a sfărâmat coloanele sacre şi a tăiat stâlpii sacri“ (2 Cron. 14:2, 3). De asemenea, a îndepărtat din regatul lui Iuda „prostituaţii sacri“, care practicau sodomia ca ritual religios. Mai mult decât atât, a îndemnat poporul „să-l caute pe Iehova, Dumnezeul strămoşilor lor, şi să împlinească legea şi porunca“ (1 Regi 15:12, 13; 2 Cron. 14:4).

Iehova a apreciat zelul lui Asa pentru închinarea adevărată şi l-a răsplătit dându-i pace în ţară mai mulţi ani. Astfel, regele a putut spune: „L-am căutat pe Iehova, Dumnezeul nostru. L-am căutat, iar el ne dă odihnă de jur împrejur“. Poporul a profitat de această perioadă de pace şi a fortificat oraşele din regatul lui Iuda. Relatarea biblică spune că locuitorii lui Iuda „au construit şi au prosperat“ (2 Cron. 14:1, 6, 7).

PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Având în vedere tot ce făcuse Asa până atunci, nu ne surprinde că el s-a rugat când a avut de înfruntat cea mai mare armată menţionată în Scripturi. Asa era convins că Dumnezeu răsplăteşte faptele de fidelitate. Plin de încredere, el l-a implorat pe Iehova să-l ajute, ştiind că, dacă avea sprijinul său, nu conta cât de mulţi sau cât de puternici erau duşmanii. Mai mult, în acest conflict era implicat numele lui Iehova. Astfel, el s-a rugat: „Ajută-ne, o, Iehova, Dumnezeul nostru, căci pe tine ne bizuim şi în numele tău am venit împotriva acestei mulţimi! O, Iehova, tu eşti Dumnezeul nostru! Să n-aibă omul muritor putere în faţa ta!“ (2 Cron. 14:11). Era ca şi cum Asa ar fi spus: „Invazia etiopienilor este un atac la adresa ta, Iehova. Nu permite ca numele tău să fie dezonorat! Nu permite ca nişte simpli oameni să înfrângă poporul care-ţi poartă numele!“. Atunci „Iehova i-a înfrânt pe etiopieni  în faţa lui Asa şi în faţa lui Iuda şi etiopienii au luat-o la fugă“ (2 Cron. 14:12).

În prezent, ca slujitori ai lui Iehova, avem de înfruntat mulţi împotrivitori puternici. Noi nu ducem o luptă fizică, ci un război spiritual. Şi suntem convinşi că Iehova le va da victorie tuturor slujitorilor săi fideli, care luptă în numele său. Bătălia noastră poate însemna să ne împotrivim spiritului tot mai răspândit de degradare morală, să luptăm cu propriile slăbiciuni sau să luptăm pentru a ne ocroti familia de influenţe corupătoare. Însă, indiferent ce bătălie am avea de dus fiecare, putem găsi multă încurajare în rugăciunea lui Asa. Victoria lui a fost victoria lui Iehova. Această rugăciune arată că toţi cei care se bizuie pe Dumnezeu pot ieşi învingători. Nimeni şi nimic nu poate sta împotriva lui Iehova!

O ÎNCURAJARE ŞI UN AVERTISMENT

Când Asa se întorcea de la luptă, i-a ieşit înainte profetul Azaria. Mesajul transmis de acesta a fost o încurajare şi, totodată, un avertisment: „Ascultaţi-mă, o, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Iehova este cu voi cât timp sunteţi cu el. Dacă-l veţi căuta, el se va lăsa găsit de voi, dar, dacă-l veţi părăsi, şi el vă va părăsi. . . . Fiţi curajoşi şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, fiindcă veţi avea o răsplată pentru faptele voastre!“ (2 Cron. 15:1, 2, 7).

Aceste cuvinte ne pot întări credinţa. Ele arată că, atât timp cât îi slujim lui Iehova cu fidelitate, el este cu noi. Când îl implorăm să ne ajute, putem fi siguri că el ne aude. Azaria a spus: „Fiţi curajoşi“. Într-adevăr, deseori e nevoie de curaj ca să facem ce este drept. Dar, cu ajutorul lui Iehova, vom reuşi.

De ce avea nevoie Asa de curaj? Bunica lui, Maaca, făcuse „un idol dezgustător pentru închinarea la stâlpul sacru“. Astfel, Asa trebuia să o înlăture din poziţia de „regină-mamă“. Deşi nu a fost deloc uşor, el a făcut lucrul acesta şi, totodată, i-a ars idolul (1 Regi 15:13). Asa a fost binecuvântat pentru hotărârea şi curajul său. Şi noi trebuie să rămânem neclintiţi lângă Iehova şi să susţinem cu fermitate normele sale drepte, indiferent că rudele noastre îi sunt loiale lui Iehova sau nu. Dacă vom face aşa, Iehova ne va răsplăti pentru fidelitatea noastră.

O răsplată de care s-a bucurat Asa a fost faptul că mulţi israeliţi, văzând că Iehova era cu el, au venit din regatul apostat de nord în Iuda. Aceştia preţuiau atât de mult închinarea curată, încât şi-au lăsat casele pentru a locui în mijlocul slujitorilor lui Iehova. Apoi, Asa şi tot Iuda au făcut cu mare bucurie un „legământ că-l vor căuta pe Iehova . . . cu toată inima şi cu tot sufletul lor“. Care a fost rezultatul? Dumnezeu „s-a lăsat găsit de ei. Şi Iehova a continuat să le dea odihnă de jur împrejur“ (2 Cron. 15:9–15). Cât de mult ne bucurăm şi noi când oamenii care iubesc dreptatea vin la închinarea curată a lui Iehova!

Însă cuvintele profetului Azaria includeau şi un avertisment: „Dacă-l veţi părăsi [pe Iehova], şi el vă va părăsi“. Fie ca niciodată să nu ajungem în această situaţie, deoarece consecinţele pot fi tragice! (2 Pet. 2:20–22) Scripturile nu  spun de ce Iehova i-a dat lui Asa acest avertisment. Ştim însă că regele nu a ţinut cont de el.

„AI LUCRAT NEBUNEŞTE“

În al 36-lea an de domnie al lui Asa, regele Baeşa al Israelului a întreprins unele acţiuni ostile împotriva lui Iuda. Probabil pentru a-i împiedica pe supuşii lui să manifeste loialitate faţă de Asa şi de închinarea curată, Baeşa a început să fortifice oraşul de graniţă Rama, aflat la 8 kilometri nord de Ierusalim. În loc să caute ajutor la Dumnezeu, aşa cum făcuse când se confruntase cu pericolul etiopian, Asa a căutat ajutor la oameni. El i-a trimis un dar regelui Siriei, cerându-i să atace regatul nordic al lui Israel. Sirienii au atacat câteva oraşe din Israel, iar Baeşa s-a retras din Rama (2 Cron. 16:1–5).

Iehova nu a aprobat modul de acţiune al lui Asa şi l-a trimis pe profetul Hanani să-i spună acest lucru. Asa văzuse intervenţia lui Dumnezeu în cazul etiopienilor şi ar fi trebuit să ştie că „ochii lui Iehova străbat tot pământul ca să-şi arate puterea pentru cei a căror inimă este întreagă faţă de el“. Poate că regele a fost sfătuit greşit. Sau poate a considerat că Baeşa şi armata lui nu constituiau o ameninţare prea mare şi că va rezolva el însuşi situaţia. Oricum, Asa a acţionat potrivit înţelepciunii umane şi nu s-a bizuit pe Iehova. Hanani i-a spus: „Ai lucrat nebuneşte în privinţa aceasta. De-acum înainte vei avea războaie“ (2 Cron. 16:7–9).

Cum a reacţionat Asa? Furios, el l-a pus pe Hanani în butuci (2 Cron. 16:10). Să se fi gândit oare Asa că nu se cuvenea să fie mustrat după ce slujise cu fidelitate atâţia ani? Să nu mai fi judecat el clar lucrurile din cauza vârstei înaintate? Biblia nu spune.

În al 39-lea an de domnie, Asa s-a îmbolnăvit grav de picioare. Dar „nici chiar în timpul bolii nu l-a căutat pe Iehova, ci pe vindecători“, spune relatarea biblică. Se pare că în acea perioadă Asa nu se mai îngrijea de spiritualitatea lui ca înainte. Şi probabil că aşa au stat lucrurile până la moartea lui, în al 41-lea an de domnie (2 Cron. 16:12–14).

Totuşi, calităţile lui Asa şi zelul său pentru închinarea curată se pare că au cântărit mai mult decât greşelile lui. El a fost tot timpul un slujitor al lui Iehova (1 Regi 15:14). Aşadar, ce învăţăm din relatarea despre Asa? Înţelegem că trebuie să medităm la modul în care Iehova ne-a ajutat în trecut, deoarece astfel ne vom simţi îndemnaţi să-i cerem ajutorul în rugăciune când ne confruntăm cu noi încercări. De asemenea, să nu considerăm că, dacă i-am slujit lui Dumnezeu în mod fidel ani de zile, nu mai avem nevoie de sfaturi biblice. Indiferent de cât timp suntem la adevăr, Iehova ne va mustra dacă greşim. Pentru a trage foloase din corectare, să o acceptăm cu umilinţă. Şi să nu uităm cea mai importantă lecţie: Tatăl nostru ceresc este cu noi atât timp cât îi slujim cu fidelitate. Ochii lui Iehova străbat tot pământul pentru a-i găsi pe toţi cei ce îi sunt fideli. El îi răsplăteşte, folosindu-şi puterea pentru a-i sprijini. Iehova l-a sprijinit pe Asa şi ne va sprijini şi pe noi.

[Text generic pe pagina 9]

Iehova îi răsplăteşte pe slujitorii săi fideli

[Text generic pe pagina 10]

Este nevoie de curaj ca să facem ce este drept în ochii lui Iehova