Salt la conţinut

Salt la cuprins

Congresele: ocazii de bucurie pentru poporul lui Iehova

Congresele: ocazii de bucurie pentru poporul lui Iehova

„Strânge poporul, pe bărbaţi, pe femei, pe copii şi pe locuitorul străin.“ (DEUT. 31:12)

1, 2. Ce vom analiza în acest articol?

CONGRESELE de district şi internaţionale sunt o caracteristică a istoriei moderne a Martorilor lui Iehova. Mulţi dintre noi participă poate de zeci de ani la astfel de evenimente pline de bucurie.

2 Şi cu mii de ani în urmă poporul lui Dumnezeu ţinea adunări sfinte. În continuare vom analiza unele dintre aceste precedente ale congreselor din zilele noastre, vom observa asemănările dintre adunările de atunci şi congresele de azi şi vom vedea ce foloase avem participând la congrese (Ps. 44:1; Rom. 15:4).

CONGRESE MEMORABILE, ÎN TRECUT ŞI ÎN PREZENT

3. a) Ce s-a întâmplat cu ocazia primului congres consemnat în Biblie al poporului lui Iehova? b) Cum erau convocaţi israeliţii?

3 Prima mare întrunire consemnată în Biblie, la care poporul lui Dumnezeu a primit instruire spirituală, a fost cea de la poalele muntelui Sinai. Acea întrunire, pe care cei prezenţi acolo în mod sigur n-au uitat-o niciodată, a fost un eveniment memorabil în istoria închinării curate. Atunci Iehova a făcut o demonstraţie de putere şi le-a dat israeliţilor Legea (Ex. 19:2–9, 16–19). (Citeşte Exodul 20:18; Deuteronomul 4:9, 10). Evenimentul a marcat un punct de cotitură în relaţiile lui Dumnezeu cu Israelul. La scurt timp după aceea, Iehova a stabilit o modalitate prin care să fie convocat poporul. El i-a poruncit lui Moise să facă două trompete de argint, cu care să cheme „întreaga adunare . . . la intrarea cortului întâlnirii“ (Num. 10:1–4). Cât de entuziasmat trebuie să fi fost poporul când era chemat la aceste întruniri!

4, 5. De ce au fost deosebit de importante adunările organizate de Moise şi de Iosua?

4 Spre sfârşitul celor 40 de ani de peregrinare prin pustiu, Moise a organizat o altă întrunire. Era un moment crucial în istoria noii naţiuni: israeliţii urmau să intre în Ţara Promisă. Era deci cât se poate de potrivit ca Moise să le reamintească fraţilor săi tot ce făcuse şi avea să mai facă Iehova pentru ei (Deut. 29:1–15; 30:15–20; 31:30).

5 Probabil tot cu acea ocazie, Moise le-a spus israeliţilor că urmau să ţină cu regularitate o întrunire specială. În anii sabatici, în timpul Sărbătorii Colibelor, bărbaţii, femeile, copiii şi locuitorii străini din Israel trebuiau să se strângă în locul ales de Iehova. Cu ce scop? „Ca să asculte şi să înveţe, . . . să se teamă de Iehova . . . şi să aibă grijă să îndeplinească toate cuvintele legii.“ (Citeşte Deuteronomul 31:1, 10–12.) Astfel, încă din acea perioadă de început din istoria poporului lui Dumnezeu, era clar că Iehova voia ca închinătorii săi să se întrunească periodic pentru a învăţa despre cuvântul său şi despre scopurile sale. Mai târziu, după ce israeliţii au cucerit Ţara Promisă, Iosua a convocat o adunare. Întrucât trăiau încă în mijlocul unor naţiuni păgâne, el ştia că era necesar să le întărească hotărârea de a-i rămâne loiali lui Iehova. Atunci poporul a jurat să-i slujească lui Dumnezeu (Ios. 23:1, 2; 24:1, 15, 21–24).

6, 7. De ce unele congrese ţinute de poporul lui Dumnezeu în timpurile moderne au fost evenimente marcante?

6 Şi în istoria modernă a poporului lui Iehova au fost congrese memorabile — evenimente ce au reprezentat puncte de cotitură în activităţile teocratice şi în înţelegerea Scripturilor (Prov. 4:18). Primul mare congres ţinut de Studenţii în Biblie după Primul Război Mondial a avut loc în 1919, la Cedar Point, Ohio (SUA). La acel congres, la care au participat circa 7 000 de persoane, s-a anunţat o campanie mondială de predicare. În 1922, la un congres de nouă zile, ţinut în acelaşi loc, s-a dat un puternic impuls lucrării de predicare. Atunci Joseph Rutherford a îndemnat auditoriul: „Fiţi martori fideli şi adevăraţi pentru Domnul. Înainte la luptă, până când orice vestigiu al Babilonului va rămâne pustiu. Vestiţi mesajul în lung şi-n lat. Lumea trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeu şi că Isus Cristos este Regele regilor şi Domnul domnilor. Aceasta este ziua tuturor zilelor. Iată, Regele domneşte! Voi sunteţi agenţii săi de publicitate! Aşadar, vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi regatul său!“. Cei prezenţi şi, de fapt, slujitorii lui Dumnezeu de pretutindeni, au răspuns plini de înflăcărare acestui îndemn.

7 În 1931, la congresul de la Columbus, Ohio, Studenţii în Biblie au primit cu mult entuziasm numele de Martori ai lui Iehova. Apoi, în 1935, la congresul de la Washington, D.C., fratele Rutherford a identificat ‘marea mulţime’ din Revelaţia, descrisă ca „stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului“ (Rev. 7:9–17). În 1942, când cel de-al Doilea Război Mondial era în plină desfăşurare, Nathan Knorr a ţinut însufleţitorul discurs „Pace — Putea-va ea dura?“. El a explicat pe cine reprezenta ‘fiara de culoare stacojie’ din Revelaţia, capitolul 17, şi a arătat că după război avea să urmeze o perioadă de predicare şi mai intensă.

Congresul internaţional ţinut la New York în 1950

8, 9. De ce unele congrese au fost deosebit de emoţionante?

8 În 1946, la Adunarea teocratică „Naţiuni vesele“, de la Cleveland, Ohio, fratele Knorr a ţinut un discurs de mare interes, intitulat „Problemele reconstrucţiei şi extinderii“. Descriind entuziasmul generat de cuvântare, unul dintre Martorii prezenţi a scris: „Am avut privilegiul de a mă afla în acea seară pe scenă, în spatele vorbitorului; în timp ce el vorbea despre lucrare şi despre planurile de extindere a Betelului şi a tipografiei din Brooklyn, asistenţa a izbucnit de repetate ori în aplauze. Deşi de pe scenă nu se puteau distinge feţele celor prezenţi, se putea simţi cu uşurinţă bucuria lor“. La congresul internaţional din 1950, ţinut în oraşul New York, auditoriul a primit cu multă încântare Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi. Aceasta a fost prima parte a unei traduceri a Bibliei în engleza modernă, ce a redat numelui divin locul care i se cuvine în Sfintele Scripturi (Ier. 16:21).

9 Foarte emoţionante au fost şi congresele la care Iehova i-a strâns pe Martorii săi fideli după unele perioade de persecuţie sau de interdicţie. Un exemplu este congresul ţinut în 1955 la Nürnberg. Adolf Hitler jurase să-i distrugă pe Martorii lui Iehova din Germania, dar chiar în locul unde mai înainte se desfăşurau paradele lui militare s-au adunat 107 000 de Martori! Mulţi dintre cei prezenţi cu ocazia acelui congres au plâns de bucurie! Un alt exemplu sunt cele trei congrese „Devoţiunea sfântă“ ţinute în Polonia în 1989. Printre cei 166 518 delegaţi au fost şi mulţi Martori din Uniunea Sovietică şi din Cehoslovacia de atunci, precum şi din alte ţări din Europa de Est. Unii participau pentru prima oară la o întrunire la care erau prezente mai mult de 15–20 de persoane. Şi ce bucurie au simţit cei prezenţi la Congresul Internaţional „Învăţătura divină“ ţinut în 1993 la Kiev (Ucraina), unde s-au botezat 7 402 persoane! Acesta a fost cel mai mare număr de persoane care s-au botezat ca Martori ai lui Iehova într-o singură ocazie (Is. 60:22; Hag. 2:7).

10. Ce congrese au avut o semnificaţie deosebită pentru tine, şi de ce?

10 Poate că unele congrese de district sau internaţionale au avut o semnificaţie deosebită pentru tine. Cu siguranţă, îţi este şi azi viu în minte primul congres la care ai participat sau cel la care te-ai botezat. Acestea au fost evenimente spirituale importante în viaţa ta. Nu-i aşa că preţuieşti amintirea lor? (Ps. 42:4)

OCAZII DE BUCURIE

11. La ce sărbători le-a poruncit Dumnezeu israeliţilor să participe în fiecare an?

11 Iehova le-a cerut israeliţilor să se adune la Ierusalim în fiecare an cu ocazia a trei sărbători: Sărbătoarea Turtelor Nedospite, Sărbătoarea Săptămânilor (numită mai târziu Penticosta) şi Sărbătoarea Colibelor. El le-a poruncit: „De trei ori pe an, toţi bărbaţii tăi să se prezinte înaintea feţei adevăratului Domn, Iehova“ (Ex. 23:14–17). Conştienţi de valoarea spirituală a acestor sărbători, mulţi capi de familie participau la ele cu toată familia (1 Sam. 1:1–7; Luca 2:41, 42).

12, 13. Ce însemna pentru mulţi israeliţi participarea la sărbătorile anuale?

12 Să ne imaginăm ce însemna pentru o familie israelită o asemenea călătorie. De exemplu, Iosif şi Maria aveau de parcurs circa 100 km de la Nazaret la Ierusalim. Cât timp crezi că ţi-ar fi luat să parcurgi acest drum pe jos, având cu tine copii mici? Din relatarea despre călătoria pe care au făcut-o ei la Ierusalim când Isus era copil înţelegem că uneori rudele şi cunoştinţele călătoreau împreună. Fără îndoială, nu era deloc uşor să călătoreşti în grup, să pregăteşti masa pentru atâtea persoane şi să găseşti locuri de dormit pentru fiecare. Totuşi, se călătorea în siguranţă, de vreme ce unui copil de 12 ani, cum era Isus, i s-a dat o oarecare libertate. Într-adevăr, sărbătorile anuale trebuie să fi fost ocazii de neuitat, îndeosebi pentru cei mici! (Luca 2:44–46)

13 Israeliţii care locuiau în afara graniţelor ţării natale veneau de la mare distanţă pentru a participa la sărbători. La Penticosta din 33 e.n., mulţi iudei şi prozeliţi plini de apreciere au venit la Ierusalim din locuri precum Italia, Libia, Creta, Asia Mică şi Mesopotamia (Fap. 2:5–11; 20:16).

14. Ce efect aveau sărbătorile anuale asupra participanţilor?

14 Pentru israeliţii fideli, aspectul cel mai important al acestor călătorii era cel spiritual: să-i aducă închinare lui Iehova împreună cu miile de participanţi plini de apreciere. Care urma să fie efectul acestor sărbători asupra celor prezenţi? Răspunsul îl găsim în instrucţiunile pe care Iehova le-a dat poporului său cu privire la Sărbătoarea Colibelor: „Să te bucuri în timpul sărbătorii tale, tu, fiul tău şi fiica ta, sclavul tău şi sclava ta, levitul, locuitorul străin, orfanul de tată şi văduva, care sunt înăuntrul porţilor tale. Şapte zile vei ţine sărbătoarea pentru Iehova, Dumnezeul tău, în locul pe care îl va alege Iehova, fiindcă Iehova, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate roadele tale şi în toată munca mâinilor tale, iar tu să fii bucuros“ (Deut. 16:14, 15). (Citeşte Matei 5:3).

DE CE SĂ PREŢUIM CONGRESELE?

15, 16. a) Ce sacrificii a trebuit să faci pentru a participa la congrese? b) De ce a meritat efortul?

15 Sărbătorile ce se ţineau la Ierusalim sunt un precedent din care poporul lui Dumnezeu de azi are multe de învăţat. Congresele din prezent se aseamănă în multe privinţe cu acele adunări sfinte. La fel ca slujitorii lui Dumnezeu din trecut, mulţi dintre noi fac sacrificii pentru a fi prezenţi la congrese. Totuşi, merită efortul. Aceste adunări au fost şi sunt evenimente spirituale deosebit de importante. La congrese primim cunoştinţa şi înţelegerea de care avem nevoie ca să păstrăm o prietenie strânsă cu Dumnezeu. Congresele ne motivează să aplicăm ceea ce învăţăm, ne ajută să evităm problemele şi ne încurajează să rămânem concentraţi asupra lucrurilor care ne înviorează, nu asupra celor care ne împovărează (Ps. 122:1–4).

Coreea de Sud

16 Congresele au fost întotdeauna ocazii de bucurie. Într-un raport despre un mare congres din 1946 se spunea: „Era impresionant să vezi adunaţi laolaltă mii de Martori, toţi radiind de fericire. Şi ce emoţionant era să auzi acordurile unei mari orchestre unite cu miile de voci, care făceau să răsune tribunele de cântări de laudă la adresa lui Iehova!“. În raport se mai spunea că mulţi delegaţi s-au oferit să lucreze ca voluntari în diferite departamente, bucuroşi că le puteau sluji fraţilor lor. Ai simţit şi tu o astfel de bucurie la congresele de district sau internaţionale? (Ps. 110:3; Is. 42:10–12)

17. Ce schimbări au survenit în modul de organizare a congreselor?

17 Cu timpul, în modul de organizare a congreselor au survenit unele schimbări. De exemplu, unii slujitori ai lui Dumnezeu îşi amintesc de vremea când congresele durau chiar şi opt zile! Se ţineau sesiuni de dimineaţă, de după-amiază şi de seară. Uneori programul începea la nouă dimineaţa şi ţinea până la nouă seara. În program era inclus şi serviciul de teren. În plus, voluntarii lucrau mult şi din greu să pregătească micul dejun, prânzul şi cina pentru delegaţi. Astăzi, congresele durează mai puţin, iar fiecare îşi aduce o gustare de acasă. Astfel, toţi se pot concentra mai bine asupra programului de hrănire spirituală.

Mozambic

18, 19. Ce părţi ale congreselor aştepţi cu nerăbdare, şi de ce?

18 Unele părţi ce există de mult timp în programul congreselor sunt aşteptate cu mare nerăbdare. ‘Hrana spirituală la timpul potrivit’, care ne ajută să înţelegem mai bine profeţiile şi învăţăturile biblice, ne este oferită nu doar prin cuvântări, ci şi prin noile publicaţii lansate (Mat. 24:45). Multe dintre acestea îi ajută pe cei sinceri să înţeleagă adevărurile biblice. Dramele bazate pe Biblie ne încurajează pe toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă, să ne analizăm motivaţiile şi să ne păzim de modul de gândire al lumii. Cuvântarea de botez ne ajută pe fiecare să ne reexaminăm priorităţile în viaţă. Cu această ocazie, ne bucurăm să-i vedem pe cei ce-şi simbolizează dedicarea la Iehova prin botez.

19 Într-adevăr, congresele fac parte de mii de ani din închinarea curată. Ele ne ajută să-i slujim lui Iehova cu bucurie şi să-i rămânem fideli în timpuri dificile. Congresele ne stimulează să facem mai mult în serviciul lui Iehova, ne dau ocazia să legăm noi prietenii şi să simţim că facem parte dintr-o familie mondială. Ele sunt un mijloc important prin care Iehova îşi binecuvântează poporul şi îi poartă de grijă. Cu siguranţă, fiecare dintre noi îşi va organiza activităţile pentru a putea participa la fiecare sesiune a fiecărui congres (Prov. 10:22).