1, 2. a) Ce fel de Dumnezeu s-a dovedit Iehova pentru naţiunea Israel? b) La ce întrebare vom găsi răspuns în acest articol?

ÎN ZILELE lui Neemia, câţiva leviţi au recunoscut într-o rugăciune rostită în public că strămoşii lor „n-au vrut să asculte“ de poruncile lui Iehova, răzvrătindu-se în repetate rânduri. Totuşi, Iehova s-a dovedit de fiecare dată „un Dumnezeu al iertării, binevoitor şi îndurător, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare“. El a continuat să arate bunătate faţă de evreii întorşi din exilul babilonian (Neem. 9:16, 17).

² Fiecare dintre noi ar fi bine să se întrebe: Ce înseamnă pentru mine dispoziţia lui Iehova de a ierta? Vom găsi răspunsul la această întrebare importantă analizând relatările biblice despre David şi Manase, doi regi care au păcătuit şi au fost iertaţi de Iehova.

3–5. Cum a ajuns David să păcătuiască grav?

³ Deşi era un om cu teamă de Dumnezeu, David a comis păcate grave. Două dintre ele i-au implicat pe Urie şi pe Bat-Şeba, un cuplu căsătorit. Consecinţele acestor păcate au fost dezastruoase pentru toţi trei. Din modul în care l-a corectat Iehova pe David putem învăţa multe despre dispoziţia Sa de-a ierta. Să vedem ce s-a întâmplat.

⁴ David şi-a trimis armata să asedieze Raba, capitala Amonului. Această cetate era situată la aproximativ 80 de kilometri est de Ierusalim, dincolo de râul Iordan. Într-o seară, în timp ce se afla pe acoperişul palatului său din Ierusalim, David a văzut-o pe Bat-Şeba îmbăindu-se. Soţul ei era plecat la luptă. David s-a simţit foarte atras de Bat-Şeba, a  poruncit să fie adusă la palat şi a comis adulter cu ea (2 Sam. 11:1–4).

⁵ Când a aflat că Bat-Şeba a rămas însărcinată, David a poruncit ca soţul ei, Urie, să se întoarcă la Ierusalim, sperând că acesta va avea relaţii sexuale cu ea. Urie a venit la Ierusalim, dar nu a mers acasă, la soţia lui, deşi David a încercat să-l convingă să facă acest lucru. Atunci regele i-a trimis o scrisoare comandantului armatei prin care îi cerea să-l pună pe Urie „în locul cel mai greu al luptei“ şi să le ordone celorlalţi soldaţi să se retragă şi să-l lase singur. Urie a murit în luptă, aşa cum plănuise David (2 Sam. 11:12–17). Astfel, după ce a comis adulter, David n-a făcut decât să-şi înrăutăţească situaţia punând la cale uciderea unui om nevinovat.

6. Ce a făcut Dumnezeu după ce David a păcătuit, şi ce învăţăm despre El din acest episod biblic?

⁶ Iehova a văzut tot ce s-a întâmplat. Nimic nu scapă privirii sale atente (Prov. 15:3). Deşi David s-a căsătorit ulterior cu Bat-Şeba, „lucrul pe care îl făcuse . . . a fost rău în ochii lui Iehova“ (2 Sam. 11:27). Cum a reacţionat Dumnezeu după ce regele a comis acele păcate grave? L-a trimis la el pe profetul Natan. Fiind iertător, Iehova a dorit, probabil, să vadă dacă existau motive să-i arate îndurare lui David. Cât de încurajator este felul în care a procedat Iehova! El nu l-a forţat pe David să-şi mărturisească păcatele, ci l-a trimis pe Natan să-i spună o ilustrare ce scotea în evidenţă gravitatea faptelor sale. (Citeşte 2 Samuel 12:1–4.) Fără îndoială, modul în care a acţionat Iehova în această situaţie delicată a fost foarte eficient.

7. Cum a reacţionat David când a auzit ilustrarea lui Natan?

⁷ Prin ilustrarea sa, Natan a trezit în David simţul dreptăţii. David s-a aprins de mânie împotriva omului bogat din ilustrare şi i-a spus profetului: „Viu este Iehova că omul care a făcut aceasta merită să moară!“. De asemenea, el a declarat că victima acelei nedreptăţi trebuia să fie despăgubită. Atunci Natan i-a spus crudul adevăr: „Tu eşti omul acela!“. Care aveau să fie consecinţele acţiunilor lui David? Profetul i-a zis că „sabia“ nu avea să se îndepărteze de casa lui, iar nenorocirea urma să se abată asupra familiei sale. Mai mult, David avea să fie umilit în public din cauza păcatelor comise. Regele a înţeles cât de grave erau faptele sale şi, plin de căinţă, a recunoscut: „Am păcătuit împotriva lui Iehova“ (2 Sam. 12:5–14).

8, 9. Cum dezvăluie Psalmul 51 gândurile cele mai profunde ale lui David, şi ce învăţăm despre Iehova din acest psalm?

⁸ Psalmul 51, pe care regele David l-a compus ulterior, dezvăluie că el regreta sincer păcatele comise. Din cuvintele emoţionante pe care i le-a adresat lui Iehova reiese că el a făcut mai mult decât să-şi recunoască greşelile. David s-a căit. El a fost preocupat în primul rând de relaţia sa cu Dumnezeu. „Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit“, a mărturisit David. Apoi l-a implorat pe Iehova: „Creează în mine o inimă curată, o, Dumnezeule, şi pune înăuntrul meu un spirit nou, statornic! . . . Dă-mi înapoi bucuria salvării tale şi sprijină-mă cu un spirit de bunăvoinţă!“ (Ps. 51:1–4, 7–12). Eşti şi tu la fel de sincer când îi vorbeşti lui Iehova despre greşelile tale?

⁹ Iehova nu l-a scutit pe David de consecinţele  dureroase ale păcatelor sale. Acestea l-au urmărit tot restul vieţii. Însă Iehova l-a iertat deoarece a văzut că David se căia, că avea „o inimă frântă şi zdrobită“ (Ps. 51:17). (Citeşte Psalmul 32:5.) Dumnezeul Atotputernic cunoaşte starea inimii şi motivaţia celui care a păcătuit. Iehova n-a permis ca David şi Bat-Şeba să fie condamnaţi la moarte de judecători umani, aşa cum prevedea Legea mozaică, ci, plin de îndurare, a judecat el însuşi acest caz (Lev. 20:10). Dumnezeu chiar a decis ca Solomon, fiul lui David şi al Bat-Şebei, să fie următorul rege al Israelului (1 Cron. 22:9, 10).

10. a) Ce alt motiv trebuie să fi avut Iehova pentru a-l ierta pe David? b) Ce factori îl determină pe Iehova să ierte?

¹⁰ Un alt factor care l-a determinat pe Iehova să-l ierte pe David a fost, probabil, îndurarea pe care acesta i-a arătat-o lui Saul (1 Sam. 24:4–7). Potrivit cuvintelor lui Isus, Iehova ne tratează aşa cum îi tratăm noi pe alţii. „Nu mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“, ne-a avertizat Isus (Mat. 7:1, 2). Câtă uşurare ne aduce gândul că Iehova este dispus să ne ierte păcatele, chiar şi păcatele grave, precum adulterul şi crima! Condiţia este să fim şi noi iertători, să-i mărturisim păcatele şi să ne schimbăm atitudinea. Când ne căim în mod sincer, Iehova ne dă „timpuri de înviorare“, adică ne ajută să avem o conştiinţă curată. (Citeşte  Faptele 3:19.)

11. Ce lucruri rele în ochii lui Iehova a făcut regele Manase?

¹¹ Să analizăm alt episod biblic din care reiese cât de iertător este Iehova. La aproximativ 360 de ani după ce David a început să domnească, Manase a devenit rege în Iuda. De-a lungul celor 55 de ani de domnie, el a făcut multe lucruri rele şi s-a implicat în practici detestabile, atrăgându-şi condamnarea divină. De pildă, a ridicat altare pentru Baal, „s-a plecat în faţa întregii armate a cerurilor“, şi-a trecut fiii prin foc şi a promovat spiritismul. Într-adevăr, Manase „a făcut mult rău în ochii lui Iehova“ (2 Cron. 33:1–6).

12. Cum s-a întors Manase la Iehova?

¹² În cele din urmă, Manase a fost înlăturat de la tron şi aruncat într-o închisoare babiloniană. Poate că acolo şi-a amintit cuvintele adresate de Moise Israelului: „Când vei fi în mare strâmtorare şi te vor ajunge toate cuvintele  acestea, la sfârşitul zilelor, atunci să te întorci la Iehova, Dumnezeul tău, şi să asculţi de glasul lui“ (Deut. 4:30). Şi Manase chiar aşa a făcut: s-a întors la Iehova. „S-a umilit mult“ înaintea lui Dumnezeu şi „i s-a rugat“ (2 Cron. 33:12, 13). (Vezi imaginea de la pagina 21.) Biblia nu menţionează cuvintele pe care le-a rostit Manase în rugăciunile sale. Totuşi, putem presupune că ele s-au asemănat întrucâtva cu cele consemnate de regele David în Psalmul 51. Ceea ce ştim sigur este că starea inimii lui Manase s-a schimbat radical.

13. De ce l-a iertat Iehova pe Manase?

¹³ Cum i-a răspuns Iehova lui Manase la rugăciuni? „El a ascultat implorările lui, a auzit rugămintea lui pentru favoare.“ La fel ca David, Manase a recunoscut gravitatea păcatelor sale şi s-a căit cu adevărat. Acesta a fost motivul pentru care Iehova l-a iertat şi i-a redat domnia. Atunci, „Manase a înţeles că Iehova este adevăratul Dumnezeu“ (2 Cron. 33:13). Cât de încurajator este acest episod biblic! El confirmă o dată în plus că Dumnezeul nostru îndurător îi iartă pe cei care se căiesc în mod sincer.

14. Cu ce condiţie iartă Iehova păcatele?

¹⁴ Puţini dintre slujitorii lui Iehova din prezent vor trebui să-i ceară iertare din cauza unor păcate la fel de grave precum cele comise de David şi de Manase. Totuşi, întrucât Iehova i-a iertat pe aceşti doi regi, înţelegem că el este dispus să ierte chiar şi păcate grave dacă cel care le-a comis dovedeşte căinţă sinceră.

15. De unde ştim că Iehova nu ne iartă în mod necondiţionat?

¹⁵ Aşadar, Iehova nu iartă în mod necondiţionat păcatele oamenilor. Să comparăm atitudinea lui David şi a lui Manase cu cea a locuitorilor răzvrătiţi din Israel şi din Iuda. Dumnezeu l-a trimis  pe Natan la David ca să-l mustre şi să-i dea posibilitatea să-şi schimbe atitudinea. Cum a reacţionat David? Plin de recunoştinţă, el a acceptat corectarea. Manase, când a ajuns la strâmtorare, a dat dovadă şi el de căinţă sinceră. De multe ori însă, locuitorii lui Israel şi ai lui Iuda nu s-au căit. Drept urmare, Iehova nu i-a iertat, ci şi-a trimis profeţii în repetate rânduri să-i condamne pentru conduita lor răzvrătită. (Citeşte Neemia 9:30.) Chiar şi după ce iudeii s-au întors din exilul babilonian, Iehova a continuat să-şi trimită mesagerii, printre aceştia numărându-se preotul Ezra şi profetul Maleahi. Când acţiona în armonie cu voinţa lui Iehova, poporul se bucura mult (Neem. 12:43–47).

16. a) Ce consecinţe a trebuit să suporte naţiunea Israel, ca întreg, pentru că nu s-a căit? b) Ce posibilitate au, la nivel individual, descendenţii israeliţilor din vechime?

¹⁶ După ce şi-a trimis Fiul pe pământ pentru a oferi jertfa perfectă de răscumpărare, Iehova nu a mai acceptat jertfele de animale pe care trebuiau să le aducă israeliţii (1 Ioan 4:9, 10). Următoarele cuvinte ale lui Isus dovedesc că el privea lucrurile la fel ca Tatăl său: „Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, cum îşi adună cloşca puii sub aripi! Dar voi n-aţi vrut!“. Prin urmare, Isus a declarat: „Iată! Casa vă este părăsită şi lăsată vouă“ (Mat. 23:37, 38). Astfel, această naţiune care a păcătuit şi nu s-a căit a fost înlocuită de Israelul spiritual (Mat. 21:43; Gal. 6:16). Dar ce putem spune despre membrii naţiunii Israel, luaţi individual? Iehova le acordă şi lor iertare şi îndurare dacă exercită credinţă în el şi în jertfa lui Isus Cristos. Printre cei care vor avea această posibilitate se vor număra şi oameni care au murit fără să se căiască de păcate, dar care vor fi înviaţi pe un pământ curăţat de tot ce este rău (Ioan 5:28, 29; Fap. 24:15).

17, 18. Ce trebuie să facem pentru ca Iehova să ne ierte?

¹⁷ Ce ar trebui să facem având în vedere că Iehova este dispus să ne ierte? Este bine să procedăm la fel ca David şi Manase. Să recunoaştem că suntem păcătoşi, să ne căim, să-l implorăm pe Iehova să ne ierte şi să-l rugăm să creeze în noi o inimă curată (Ps. 51:10). De asemenea, dacă am comis un păcat grav, să le cerem bătrânilor ajutor spiritual (Iac. 5:14, 15). Indiferent de gravitatea păcatelor noastre, ne simţim încurajaţi ştiind că Iehova este aşa cum s-a descris el însuşi: „Un Dumnezeu îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi adevăr, care păstrează bunătatea iubitoare pentru mii, care iartă nelegiuirea, fărădelegile şi păcatul“. Iehova nu s-a schimbat! (Ex. 34:6, 7)

¹⁸ Folosind o comparaţie sugestivă, Iehova le-a promis israeliţilor care se căiau că urma să înlăture complet pata lăsată de păcatele lor, făcându-le „albe ca zăpada“, chiar dacă au fost „ca stacojiul“. (Citeşte Isaia 1:18.) Aşadar, cum ne iartă Iehova? El ne şterge complet păcatele şi greşelile dacă apreciem dispoziţia sa de a ne ierta şi dacă ne căim.

19. Despre ce vom discuta în următorul articol?

¹⁹ Cum putem fi şi noi iertători, la fel ca Iehova? Suntem dispuşi să-i iertăm pe cei care comit păcate grave, dar care se căiesc? Următorul articol ne va ajuta să ne examinăm inima, astfel încât să ne asemănăm tot mai mult cu Iehova, Tatăl nostru, care este ‘bun şi gata să ierte’ (Ps. 86:5).