1, 2. a) Ce foloase avem dacă ţinem cont de voinţa lui Dumnezeu? b) De ce este regele David un exemplu în acest sens?

AI FOLOSIT vreodată o hartă digitală care îţi oferă o vedere de sus a locului în care vrei să ajungi? Privind lucrurile de la înălţime, poţi alege mai uşor o rută bună. În mod asemănător, când avem de luat decizii importante, este înţelept să privim situaţia din punctul de vedere al Creatorului. Astfel, ‘vom umbla pe calea’ pe care Iehova ne îndeamnă s-o alegem (Is. 30:21).

² De-a lungul vieţii, regele David al Israelului antic s-a străduit să ţină cont de voinţa divină. Inima lui a fost întreagă pentru Iehova. Să analizăm în continuare câteva întâmplări din viaţa lui David din care desprindem lecţii valoroase (1 Regi 11:4).

3, 4. a) Ce l-a motivat pe David să-l înfrunte pe Goliat? b) Cum a considerat David numele lui Dumnezeu?

³ Să ne amintim episodul în care David a mers să lupte cu Goliat, reprezentantul filistenilor. Ce l-a motivat pe tânărul David să-l înfrunte pe acel uriaş bine înarmat, înalt de aproape 3 metri? (1 Sam. 17:4) Curajul? Credinţa în Dumnezeu? Deşi aceste calităţi au avut un rol important, principala sa motivaţie a fost respectul pentru Dumnezeu şi pentru numele său măreţ. David a întrebat cu indignare: „Cine este filisteanul acesta necircumcis ca să sfideze liniile de bătaie ale Dumnezeului celui viu?“ (1 Sam. 17:26).

⁴ David i-a spus lui Goliat: „Tu vii la mine cu sabie, cu suliţă şi cu lance, dar eu vin la tine în numele lui Iehova al armatelor, Dumnezeul liniilor de bătaie ale lui Israel, pe care l-ai sfidat“ (1 Sam. 17:45). Bizuindu-se pe adevăratul Dumnezeu, el l-a  doborât pe filistean doar cu o praştie şi cu o piatră. Însă David s-a încrezut în Iehova şi a dovedit respect faţă de numele divin nu doar în această situaţie, ci pe tot parcursul vieţii. El chiar i-a îndemnat pe israeliţi ‘să se laude cu sfântul nume’ al lui Dumnezeu. (Citeşte 1 Cronici 16:8–10.)

5. Ce situaţie din prezent s-ar putea asemăna cu cea în care Goliat l-a sfidat pe Dumnezeu?

⁵ Eşti şi tu mândru că Iehova este Dumnezeul tău? (Ier. 9:24) Cum reacţionezi când unii vecini, colegi de şcoală ori de serviciu sau unele rude îl denigrează pe Iehova şi-i batjocoresc pe Martorii săi? Iei poziţie de partea lui Dumnezeu când numele său este defăimat, fiind sigur că El te va ajuta? E adevărat, există „un timp pentru a tăcea“. Dar să nu ne fie ruşine că suntem Martori ai lui Iehova şi continuatori ai lui Isus (Ecl. 3:1, 7; Mar. 8:38). Chiar dacă trebuie să dăm dovadă de tact şi de consideraţie faţă de oamenii care nu-l respectă pe Iehova, să nu fim ca israeliţii care ‘s-au îngrozit şi au fost cuprinşi de o mare frică’ la auzirea cuvintelor sfidătoare ale lui Goliat (1 Sam. 17:11). Să fim hotărâţi să facem totul pentru a sfinţi numele lui Dumnezeu. Noi dorim să-i ajutăm pe oameni să-l cunoască pe Iehova aşa cum este el în realitate. În această privinţă, ne folosim de Biblie, arătându-le cât este de important să se apropie de Dumnezeu (Iac. 4:8).

6. Care este cel mai important motiv pentru care David l-a înfruntat pe Goliat, şi care ar trebui să fie principala noastră preocupare?

⁶ Din acest episod, desprindem încă o lecţie valoroasă. După ce a venit în fugă pe câmpul de luptă, David a întrebat: „Ce i se va face omului care-l va omorî pe filisteanul acesta şi care va îndepărta batjocura de pe Israel?“. Atunci poporul i-a răspuns: „Pe bărbatul care-l va omorî [pe Goliat], regele îl va copleşi cu mari bogăţii [şi] i-o va da pe fiica lui de soţie“ (1 Sam. 17:25–27). Însă pe David nu l-au interesat în primul rând recompensele. Obiectivul său era acela de a-l glorifica pe adevăratul Dumnezeu. (Citeşte 1 Samuel 17:46, 47.) Dar ce putem spune despre noi? Suntem preocupaţi doar de propriul renume? Încercăm să strângem cât mai mulţi bani şi să devenim persoane importante în această lume? Fără îndoială, noi vrem să-l imităm pe David, care a spus: „Preamăriţi-l pe Iehova împreună cu mine, să-i înălţăm cu toţii numele!“ (Ps. 34:3). Aşadar, să ne încredem în Dumnezeu, punând numele său mai presus de reputaţia noastră (Mat. 6:9).

7. Cum ne putem întări credinţa pentru a persevera în lucrarea de predicare în pofida reacţiilor negative ale oamenilor?

⁷ Curajul cu care David l-a înfruntat pe Goliat a presupus o încredere deplină în Iehova. Ca păstor, David a învăţat să se bizuie pe Dumnezeu, ajungând să aibă o credinţă puternică (1 Sam. 17:34–37). Şi noi avem nevoie de o astfel de credinţă pentru a persevera în lucrarea de predicare, îndeosebi când întâlnim oameni care nu sunt dispuşi să asculte mesajul nostru. Cum ne putem întări credinţa? Bazându-ne pe Dumnezeu în fiecare zi. De exemplu, când suntem într-un mijloc de transport în comun, am putea începe o conversaţie pe marginea Bibliei cu cineva care stă lângă noi. Sau am putea vorbi cu oamenii pe care îi întâlnim pe stradă în timp ce mergem spre teritoriu (Fap. 20:20, 21).

8, 9. Cum a arătat David că a ţinut cont de voinţa lui Dumnezeu când viaţa i-a fost pusă în pericol de Saul?

⁸ David şi-a demonstrat încrederea în  Iehova şi prin atitudinea sa faţă de Saul, primul rege al Israelului. Măcinat de invidie, Saul a încercat de trei ori să-l ţintuiască pe David cu o suliţă, dar acesta s-a ferit de fiecare dată. El n-a căutat să se răzbune, iar mai târziu, chiar a fugit de Saul (1 Sam. 18:7–11; 19:10). Apoi regele a luat din tot Israelul 3 000 de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David în pustiu (1 Sam. 24:2). Într-o zi, Saul a intrat fără să-şi dea seama chiar în peştera unde se aflau David şi oamenii săi. David ar fi putut profita de ocazie pentru a-l ucide pe rege, care-i dorea moartea. În fond, Dumnezeu îi spusese că el urma să-i succeadă lui Saul la tronul Israelului (1 Sam. 16:1, 13). Deşi oamenii săi l-au îndemnat să-l ucidă pe Saul, David le-a spus: „Judecând din punctul de vedere al lui Iehova, departe de mine gândul să-i fac aşa ceva domnului meu, unsul lui Iehova“. (Citeşte 1 Samuel 24:4–7.) Întrucât Saul era regele uns, iar Iehova nu-l înlăturase încă, David nu a vrut să uzurpe tronul. Tăind poala mantiei lui Saul, el a dovedit că nu intenţiona să-i facă vreun rău (1 Sam. 24:11).

⁹ David a arătat respect faţă de unsul lui Iehova şi atunci când l-a văzut ultima oară pe rege. Cu acea ocazie, David şi Abişai au sosit la locul unde Saul îşi aşezase tabăra şi l-au găsit dormind. Abişai a crezut că Dumnezeu îl dăduse pe Saul în mâinile lui David şi s-a oferit să-l ţintuiască la pământ cu o suliţă, dar David nu a fost de acord (1 Sam. 26:8–11). Continuând să caute îndrumarea lui Iehova, el a fost ferm hotărât să acţioneze în armonie cu voinţa divină, în pofida îndemnului primit de la Abişai.

10. Cu ce situaţie dificilă ne-am putea confrunta, şi ce ne va ajuta să facem mereu voinţa lui Iehova?

¹⁰ Şi noi am putea trece printr-o situaţie asemănătoare. Unii ar putea încerca să ne determine să facem ceea ce consideră ei că este bine, în loc să ne încurajeze să înfăptuim voinţa lui Iehova. La fel ca Abişai, alţii chiar ne-ar putea îndemna să luăm o decizie înainte de a analiza cum priveşte Iehova situaţia respectivă. Pentru a nu ceda unor astfel de influenţe, trebuie să avem clar în minte punctul de vedere al lui Iehova şi să fim hotărâţi să facem ceea ce doreşte el.

11. Cum te ajută exemplul lui David să ţii cont în primul rând de voinţa lui Dumnezeu?

¹¹ David i-a spus lui Iehova într-o rugăciune: „Învaţă-mă să fac voia ta“. (Citeşte Psalmul 143:5, 8, 10.) În loc să se  bazeze pe propriile idei sau să urmeze îndemnurile altora, David a fost dispus să se lase învăţat de Dumnezeu. „M-am gândit la toate faptele tale, am meditat profund la lucrarea mâinilor tale“, a zis el. Şi noi vom înţelege voinţa lui Dumnezeu dacă ne vom adânci în studiul Scripturilor şi vom medita la numeroasele relatări biblice din care reiese cum i-a îndrumat Iehova pe oameni în trecut.

12, 13. De ce a vărsat David apa pe care i-au adus-o cei trei bărbaţi?

¹² David este un exemplu pentru noi şi în alt sens. El a preţuit principiile reflectate de Legea mozaică şi s-a străduit să trăiască la înălţimea lor. Odată, David şi-a dorit ‘să bea apă din rezervorul care era la poarta Betleemului’. Trei dintre oamenii lui şi-au croit drum până în oraş, aflat sub ocupaţia filistenilor, şi i-au adus apă. „Dar David n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea lui Iehova“. De ce? El a explicat: „Departe de mine gândul să fac lucrul acesta, căci îl respect pe Dumnezeul meu! Să beau eu sângele acestor bărbaţi, care şi-au pus sufletul în pericol? Căci au adus-o punându-şi sufletul în pericol“ (1 Cron. 11:15–19).

¹³ David cunoştea din Lege că sângele nu trebuia mâncat, ci vărsat înaintea lui Iehova. El a înţeles şi motivul pentru care a fost dată această lege. David ştia că „sufletul cărnii este în sânge“. Totuşi, în situaţia de faţă nu era vorba despre sânge, ci despre apă. Atunci de ce a refuzat David s-o bea? El a înţeles principiul care se desprindea din această cerinţă a Legii. Pentru David, apa respectivă era la fel de preţioasă ca sângele celor trei bărbaţi şi era de neconceput s-o bea. Prin urmare, a decis s-o verse pe pământ (Lev. 17:11; Deut. 12:23, 24).

14. Ce l-a ajutat pe David să-şi însuşească punctul de vedere al lui Iehova?

¹⁴ David s-a lăsat absorbit de legea lui Iehova. El a spus într-un psalm: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei  tale, o, Dumnezeul meu, şi legea ta este înăuntrul meu!“ (Ps. 40:8). David a studiat legea lui Dumnezeu şi a meditat profund la ea. El a fost convins că era spre binele lui să ţină cont de poruncile divine. De aceea, şi-a dorit cu ardoare să respecte nu doar litera Legii, ci şi spiritul ei. În mod asemănător, când studiem Biblia, este înţelept să medităm la cele citite. Astfel, vom păstra în inimă principiile lui Iehova şi vom şti cum doreşte el să acţionăm într-o anumită situaţie.

15. Cum a dovedit Solomon că nu mai respecta Legea lui Dumnezeu?

¹⁵ Iehova l-a binecuvântat mult pe Solomon, fiul lui David. Totuşi, după un timp, Solomon nu a mai respectat Legea lui Dumnezeu. Nu a ascultat porunca divină potrivit căreia regele nu trebuia ‘să-şi înmulţească soţiile’ (Deut. 17:17). De fapt, el şi-a luat multe soţii străine. „Când Solomon a îmbătrânit, soţiile i-au abătut inima ca să urmeze alţi dumnezei.“ Indiferent de scuzele invocate pentru a nu respecta Legea, „Solomon a început să facă ce este rău în ochii lui Iehova şi nu l-a urmat întru totul pe Iehova, ca tatăl său, David“ (1 Regi 11:1–6). Cât de important este deci să ţinem cont de legile şi de principiile din Cuvântul lui Dumnezeu!

16. Ce foloase avem dacă înţelegem spiritul poruncii de ‘a ne căsători numai în Domnul’?

¹⁶ Un domeniu în care trebuie să respectăm legile şi principiile divine este alegerea partenerului conjugal. Cum vei reacţiona dacă o persoană care nu este Martoră doreşte să înceapă o relaţie romantică cu tine? Vei demonstra că ţi-ai însuşit gândirea lui David sau a lui Solomon? Biblia le spune închinătorilor adevăraţi să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Cor. 7:39). Astfel, creştinul care doreşte să se căsătorească trebuie să-şi aleagă drept partener de viaţă un frate sau o soră de credinţă. Iar, dacă înţelege spiritul acestei porunci, nici măcar nu-i va permite unei persoane care nu este Martoră să-i facă avansuri.

17. Ce ne poate ajuta să nu cădem în capcana pornografiei?

¹⁷ De asemenea, exemplul lui David, care a căutat cu sinceritate îndrumarea lui Iehova, ne poate ajuta să ne împotrivim tentaţiei de a privi imagini pornografice. Vă îndemnăm să citiţi versetele următoare, să meditaţi la principiile ce se desprind din ele şi să încercaţi să înţelegeţi cum consideră Iehova pornografia. (Citeşte Psalmul 119:37; Matei 5:28, 29; Coloseni 3:5.) Dacă vom medita la aceste norme morale înalte, vom reuşi să ne ferim de capcana pornografiei.

18, 19. a) Ce l-a ajutat pe David să continue să se bucure de favoarea lui Iehova în pofida imperfecţiunii? b) Ce eşti hotărât să faci?

¹⁸ Deşi a fost exemplar în multe privinţe, David a comis păcate grave (2 Sam. 11:2–4, 14, 15, 22–27; 1 Cron. 21:1, 7). Însă el s-a căit de fiecare dată. David a umblat înaintea lui Dumnezeu „în integritatea inimii“ (1 Regi 9:4). De ce putem spune acest lucru? Pentru că s-a străduit să acţioneze în armonie cu voinţa lui Iehova.

¹⁹ Aşadar, ne putem bucura de favoarea lui Iehova, chiar dacă suntem imperfecţi. În acest sens, să continuăm să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm la cele citite şi să fim prompţi în a aplica principiile divine, pe care le avem în inimă. Astfel, ne vom face ecoul cuvintelor psalmistului, care a spus cu umilinţă: „Învaţă-mă să fac voia ta!“.