1, 2. a) Care este sensul termenului ebraic redat prin „glorie“? b) La ce întrebări vom răspunde în acest articol?

LA CE vă gândiţi când auziţi cuvântul „glorie“? La splendorile creaţiei lui Dumnezeu? (Ps. 19:1) La cuvintele de laudă pe care le primesc unii oameni pentru bogăţia, înţelepciunea sau realizările lor? În Biblie, termenul ebraic redat prin „glorie“ transmite ideea de „greutate“. În vechime, când banii erau făcuţi din metale preţioase, cu cât o monedă era mai grea, cu atât avea o valoare mai mare. De aceea, cuvântul folosit pentru a transmite ideea de greutate a ajuns să se refere în sens figurat la ceva preţuit, măreţ sau impresionant.

² De obicei, oamenii îi onorează pe alţii pentru puterea, poziţia sau reputaţia lor. Însă la ce se uită Dumnezeu când vrea să le acorde glorie oamenilor? Iată ce se spune în Proverbele 22:4: „Umilinţa şi teama de Iehova aduc bogăţie, glorie şi viaţă“. Iar discipolul Iacov a scris: „Umiliţi-vă înaintea lui Iehova, iar el vă va înălţa!“ (Iac. 4:10). Ce este gloria pe care le-o acordă Iehova oamenilor? Ce ne-ar putea împiedica s-o primim? Şi cum îi putem ajuta pe alţii să primească această glorie?

3–5. Cum ne dă Iehova glorie?

³ Psalmistul a fost convins că Iehova ‘îl va duce la glorie’. (Citeşte Psalmul 73:23, 24.) Cum le acordă Iehova glorie oamenilor ascultători? Iehova ‘îi duce la glorie’ pe slujitorii săi umili onorându-i în multe feluri. De exemplu, el îi ajută să înţeleagă voinţa sa (1 Cor. 2:7). De asemenea, el le acordă onoarea de a avea o prietenie strânsă cu el (Iac. 4:8).

⁴ Mai mult, Iehova îi onorează pe slujitorii săi încredinţându-le misiunea de a predica vestea bună  (2 Cor. 4:1, 7). Iar îndeplinirea acestei misiuni „duce la glorie“. Iată ce le promite Iehova celor care îl laudă şi îi ajută pe alţii efectuând lucrarea de predicare: „Pe cei ce mă onorează, îi voi onora“ (1 Sam. 2:30). Iehova îi onorează pe cei care predică dându-le un nume bun, sau aprobarea sa. În plus, alţi slujitori ai lui Dumnezeu se vor simţi probabil îndemnaţi să vorbească frumos despre ei (Prov. 11:16; 22:1).

⁵ Ce putem spune despre viitorul celor care „speră în Iehova [şi] respectă calea sa“? Biblia promite: „El [Iehova] te va înălţa ca să iei în stăpânire pământul. Vei vedea când cei răi vor fi nimiciţi“ (Ps. 37:34). Slujitorii lui Dumnezeu aşteaptă cu nerăbdare să aibă deosebita onoare de a primi viaţă veşnică (Ps. 37:29).

6, 7. De ce n-au crezut mulţi oameni că Isus era Mesia?

⁶ Ce ne-ar putea împiedica să primim glorie de la Iehova? De exemplu, am putea acorda prea multă importanţă părerii celor care nu au o relaţie bună cu Dumnezeu. Să remarcăm ce a spus apostolul Ioan despre unii oameni cu autoritate din timpul lui Isus: „Chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în [Isus], dar din cauza fariseilor nu-l mărturiseau, ca să nu fie daţi afară din sinagogă, căci au iubit gloria oamenilor mai mult decât gloria lui Dumnezeu“ (Ioan 12:42, 43). Ce bine ar fi fost dacă acei conducători n-ar fi acordat o importanţă atât de mare părerii fariseilor!

⁷ La începutul serviciului său pământesc, Isus a explicat clar de ce mulţi oameni nu aveau să creadă că el era Mesia. (Citeşte Ioan 5:39–44.) Naţiunea Israel aştepta de secole venirea lui Mesia. Când Isus a început să predice, unii au înţeles probabil din profeţia lui Daniel că sosise timpul ca Mesia să apară. Cu câteva luni mai înainte, când Ioan Botezătorul începuse să predice, mulţi oameni se întrebau: „Să fie el Cristosul?“ (Luca 3:15). Însă, când în cele din urmă Mesia a sosit, cei care cunoşteau bine Scripturile n-au crezut în el. De ce? Isus a arătat motivul, întrebându-i: „Cum puteţi voi să credeţi, când vreţi să primiţi glorie unii de la alţii şi nu căutaţi gloria care vine de la singurul Dumnezeu?“.

8, 9. Cum poate deveni gloria de la oameni mai importantă decât gloria de la Dumnezeu? Ilustraţi.

⁸ Putem înţelege mai bine în ce fel gloria de la oameni poate deveni mai importantă decât gloria de la Dumnezeu comparând gloria cu lumina. Universul este plin de lumină. V-amintiţi ultima oară când aţi privit cerul într-o noapte senină şi aţi putut vedea mii de stele? Cu siguranţă că aţi fost cuprinşi de admiraţie văzând „gloria stelelor“ (1 Cor. 15:40, 41). Însă ce se întâmplă dacă privim cerul înstelat dintr-un oraş cu multe lumini? Din cauza acestora, aproape că nu mai putem vedea lumina stelelor. Se întâmplă acest lucru pentru că lumina de pe străzi, stadioane şi clădiri este mai puternică şi mai frumoasă decât lumina stelelor? Nicidecum! Acest lucru se întâmplă pentru că luminile oraşului sunt mai aproape de noi şi ne împiedică să vedem bine stelele. Pentru a vedea frumuseţea cerului înstelat, trebuie să mergem undeva departe de lumina artificială a oraşului.

⁹ În mod asemănător, dacă preţuim prea mult gloria din partea oamenilor, aceasta ne-ar putea face să nu apreciem şi să nu căutăm gloria durabilă din partea lui Dumnezeu. Mulţi nu acceptă mesajul despre Regat deoarece se tem de reacţia rudelor sau a prietenilor. Însă dorinţa de a primi glorie de la oameni i-ar  putea afecta chiar şi pe slujitorii dedicaţi ai lui Dumnezeu. De exemplu, un tânăr ar putea fi repartizat să predice într-o zonă în care oamenii îl cunosc, dar nu ştiu că este Martor al lui Iehova. Ce va face? Va da înapoi din cauza fricii? Sau poate că cineva este ridiculizat pentru că vrea să urmărească unele obiective spirituale. Va permite el ca deciziile sale să fie influenţate de părerea celor care nu preţuiesc serviciul lui Iehova aşa cum ar trebui? Ori poate că un creştin a comis un păcat grav. Îşi va ascunde el păcatul de teamă că-şi va pierde responsabilităţile în congregaţie sau că îi va dezamăgi pe cei dragi? Dacă prietenia cu Iehova este cel mai important lucru pentru el, atunci ‘îi va chema la el pe bătrânii congregaţiei’ şi le va cere ajutorul. (Citeşte Iacov 5:14–16.)

10. a) Ce s-ar putea întâmpla dacă suntem prea preocupaţi de ceea ce cred alţii despre noi? b) De ce anume putem fi siguri dacă suntem umili?

¹⁰ Să presupunem că facem progrese pe calea creştină, iar un frate de credinţă ne dă unele sfaturi. Sfaturile sale sincere ne-ar putea fi de folos dacă nu avem o atitudine defensivă din cauza mândriei, dacă nu suntem prea preocupaţi de propria imagine şi dacă nu încercăm să ne căutăm scuze. Sau poate că lucrăm alături de alţi fraţi la realizarea unui proiect teocratic. Ne vom întreba mereu cine va primi laude pentru ideile noastre bune şi pentru munca noastră sârguincioasă? Vom permite ca acest lucru să ne influenţeze colaborarea? Dacă te afli sau te vei afla vreodată în una dintre aceste situaţii, nu uita ce spune Biblia: „Cine are un spirit umil primeşte glorie“ (Prov. 29:23).

11. Ce ar trebui să gândim şi să simţim când alţii ne laudă şi de ce?

¹¹ Supraveghetorii creştini şi fraţii care „aspiră“ la această sarcină trebuie să fie atenţi să nu caute „glorie de la oameni“ (1 Tim. 3:1; 1 Tes. 2:6). Cum ar trebui să reacţioneze un frate când este lăudat pentru un lucru bine făcut? Bineînţeles, el nu-şi ‘va ridica un monument’, aşa cum a făcut regele Saul (1 Sam. 15:12). Dar recunoaşte el că a reuşit să facă acel lucru numai pentru că Iehova l-a ajutat şi că va avea succes şi în viitor numai dacă Dumnezeu va continua să-l ajute şi să-l binecuvânteze? (1 Pet. 4:11) Ceea ce gândim şi simţim când alţii ne laudă arată ce fel de glorie vrem cu adevărat (Prov. 27:21).

12. Ce i-a împiedicat pe unii iudei să asculte mesajul lui Isus?

¹² Un alt lucru care ne-ar putea împiedica să primim glorie de la Dumnezeu sunt dorinţele noastre. Din cauza dorinţelor greşite, am putea ajunge să nu vrem să auzim adevărul. (Citeşte Ioan 8:43–47.) Isus le-a spus anumitor iudei că nu ascultau mesajul său pentru că ‘voiau să împlinească dorinţele tatălui lor, Diavolul’.

13, 14. a) Ce arată cercetările despre modul în care ne concentrăm când auzim mai multe persoane vorbind? b) Ce anume ne determină să ascultăm pe cineva?

¹³ Dorinţele noastre influenţează modul în care auzim, în sensul că uneori auzim numai ce vrem să auzim (2 Pet. 3:5). Iehova ne-a creat cu capacitatea uimitoare de a ignora zgomotele pe care nu dorim să le auzim. Opriţi-vă pentru o clipă şi gândiţi-vă la diferitele sunete pe care le auziţi în acest moment. Probabil că până acum n-aţi fost conştienţi de multe dintre ele. De ce? Deoarece sistemul limbic al creierului ne ajută să ne concentrăm la un singur lucru în timp ce auzim o mulţime de alte sunete. Însă cercetările arată că este mult mai greu să ne concentrăm atunci când auzim simultan mai multe persoane vorbind. Aceasta înseamnă că, dacă două persoane vorbesc în  acelaşi timp, trebuie să alegem cui îi vom acorda atenţie. Aşadar, depinde pe cine vrem să ascultăm. Iudeii care voiau să împlinească dorinţele tatălui lor, Diavolul, nu l-au ascultat pe Isus.

¹⁴ Biblia arată că, într-un anumit sens, atât ‘înţelepciunea’, cât şi ‘prostia’ încearcă să ne facă să le ascultăm (Prov. 9:1–5, 13–17). De aceea, trebuie să alegem: Pe cine vom asculta? Depinde pe cine vrem să ascultăm, sau cui vrem să-i fim plăcuţi. Oile lui Isus ascultă glasul său şi îl urmează (Ioan 10:16, 27). Ele sunt „de partea adevărului“ (Ioan 18:37). Ele „nu cunosc glasul străinilor“ (Ioan 10:5). Cei care îl urmează cu umilinţă pe Isus vor primi glorie de la Dumnezeu (Prov. 3:13, 16; 8:1, 18).

15. În ce sens necazurile lui Pavel le-au adus ‘glorie’ altora?

¹⁵ Cum îi putem ajuta pe alţii să primească glorie de la Dumnezeu? O modalitate ar fi exemplul nostru de perseverenţă. Pavel le-a scris creştinilor din Efes: „Vă cer deci să nu renunţaţi din cauza necazurilor mele pentru voi, fiindcă acestea sunt gloria voastră“ (Ef. 3:13). În ce sens le-au adus necazurile lui Pavel ‘glorie’ efesenilor? Slujindu-le fraţilor săi în pofida dificultăţilor, Pavel le-a arătat că serviciul sacru ar trebui să fie cel mai important lucru pentru un creştin. Dacă Pavel ar fi renunţat când s-a confruntat cu necazuri, fraţii săi ar fi putut trage concluzia că relaţia cu Iehova, lucrarea de predicare şi speranţa lor nu erau importante. Prin perseverenţa sa, Pavel a arătat că merită să faci orice sacrificiu pentru a fi un discipol al lui Cristos.

16. Cu ce necazuri s-a confruntat Pavel în Listra?

¹⁶ Să ne gândim la efectul pe care l-au avut zelul şi perseverenţa lui Pavel asupra altora. În Faptele 14:19, 20 citim ce s-a întâmplat când Pavel a ajuns în Listra: „Au sosit nişte iudei din Antiohia şi din Iconium şi, convingând mulţimile, au aruncat cu pietre în Pavel şi l-au târât afară din oraş, crezând că este mort. Totuşi, când discipolii l-au înconjurat, el s-a ridicat şi a intrat în oraş. A doua zi a plecat cu Barnaba la Derbe“. Să ne imaginăm cât de greu trebuie să-i fi fost lui Pavel să meargă pe jos 100 de kilometri după ce, cu o zi înainte, iudeii aruncaseră cu pietre în el, lăsându-l aproape mort!

17, 18. a) De unde a ştiut probabil Timotei despre suferinţele lui Pavel în Listra? b) Ce efect a avut perseverenţa lui Pavel asupra lui Timotei?

¹⁷ S-a numărat şi Timotei printre „discipolii“ care au sărit în ajutorul lui Pavel? Relatarea din cartea Faptele nu ne spune,  însă Timotei ştia ce se întâmplase cu acea ocazie. Iată ce a scris Pavel în a doua scrisoare pe care i-a trimis-o lui Timotei: „Tu ai urmat îndeaproape învăţătura mea, modul meu de viaţă, . . . ceea ce mi s-a întâmplat în Antiohia [a fost alungat din oraş], în Iconium [oamenii au încercat să-l omoare cu pietre], în Listra [a fost lovit cu pietre], persecuţiile pe care le-am suportat, dar Domnul m-a eliberat din toate“ (2 Tim. 3:10, 11; Fap. 13:50; 14:5, 19).

¹⁸ Timotei ştia că Pavel a perseverat în toate aceste situaţii. Iar exemplul lui Pavel a avut un efect puternic asupra sa. Când a vizitat Listra, Pavel a aflat că Timotei era un creştin exemplar şi că „avea o bună mărturie din partea fraţilor din Listra şi din Iconium“ (Fap. 16:1, 2). În timp, Timotei a cultivat calităţile necesare pentru a primi responsabilităţi mai mari (Filip. 2:19, 20; 1 Tim. 1:3).

19. Ce efect poate avea perseverenţa noastră asupra altora?

¹⁹ Perseverenţa noastră în serviciul lui Dumnezeu poate avea un efect similar asupra altora, mai ales asupra tinerilor, dintre care mulţi vor ajunge slujitori preţioşi ai lui Dumnezeu. Tinerii nu numai că ne observă şi învaţă de la noi cum să vorbească în lucrarea de predicare, dar ei văd şi cum reacţionăm când ne confruntăm cu situaţii dificile în viaţă. Pavel ‘a continuat să suporte toate lucrurile’ pentru ca toţi cei care rămân fideli ‘să primească salvarea, împreună cu gloria veşnică’ (2 Tim. 2:10).

20. De ce trebuie să continuăm să căutăm gloria care vine de la Dumnezeu?

²⁰ Avem deci toate motivele să continuăm să căutăm „gloria care vine de la singurul Dumnezeu“ (Ioan 5:44; 7:18). Iehova le va da „viaţă veşnică celor ce caută glorie“. (Citeşte Romani 2:6, 7.) În plus, ‘prin perseverenţa noastră într-o lucrare bună’, îi putem ajuta şi pe alţii să rămână fideli şi să primească viaţă veşnică. De aceea, să nu permitem niciunui lucru să ne împiedice să primim gloria pe care o dă Dumnezeu!