1. De ce trebuie să avem încredere deplină în Biblie?

CÂND bătrânii analizează dacă o persoană care studiază Biblia poate începe să participe la lucrarea de predicare, ei se întreabă: „Arată elevul prin ceea ce spune că recunoaşte Biblia drept Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?“. * Cei care doresc să devină vestitori ai Regatului — şi, de fapt, toţi slujitorii lui Dumnezeu — trebuie să arate că au încredere în Biblie. De ce? Deoarece având încredere deplină în Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţând să-l folosim eficient în predicare, îi vom putea ajuta pe alţii să-l cunoască pe Iehova şi să obţină viaţa veşnică.

2. De ce trebuie ‘să rămânem în lucrurile pe care le-am învăţat’?

² Apostolul Pavel a arătat cât de important este Cuvântul lui Dumnezeu. El i-a scris lui Timotei: „Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi pe care ai fost convins să le crezi“. „Lucrurile“ menţionate de Pavel erau adevărurile biblice care l-au determinat pe Timotei să creadă vestea bună. Aceste adevăruri au avut acelaşi efect şi asupra noastră. În plus, ele ne ajută să ne dovedim ‘înţelepţi pentru salvare’ (2 Tim. 3:14, 15). Probabil că suntem obişnuiţi să folosim cuvintele lui Pavel din versetul următor pentru a arăta că Biblia este o carte de la Dumnezeu. Însă există şi alte lucruri pe care le putem învăţa din 2 Timotei 3:16. (Citeşte.) Să analizăm mai îndeaproape acest verset. Astfel, ne vom convinge şi mai mult că toate învăţăturile lui Iehova sunt „drepte“ (Ps. 119:128).

3–5. a) Cum au reacţionat mulţi oameni în urma discursului ţinut de Petru cu ocazia Penticostei şi de ce? b) De ce au acceptat mulţi tesaloniceni adevărul? c) Ce i-ar putea impresiona pe unii oameni în legătură cu modul în care predicăm?

³ Isus le-a spus israeliţilor: „Iată că trimit la voi profeţi,  înţelepţi şi învăţători publici“ (Mat. 23:34). Isus se referea la discipolii săi, pe care îi învăţase să folosească Scripturile în predicare. La Penticosta din 33 e.n., apostolul Petru, unul dintre aceşti „învăţători publici“, a ţinut un discurs în faţa unei mari mulţimi adunate la Ierusalim, în care a citat câteva pasaje din Scripturile ebraice. Când au auzit cum a aplicat Petru acele pasaje, mulţi dintre cei prezenţi „au fost străpunşi în inimă“. Ei s-au căit de păcatele lor şi i-au cerut iertare lui Dumnezeu. În acea zi, aproximativ trei mii au devenit creştini (Fap. 2:37–41).

⁴ Un alt învăţător public a fost apostolul Pavel, care a predicat vestea bună în multe locuri, departe de Ierusalim. De exemplu, în oraşul macedonean Tesalonic, el le-a vorbit celor ce se închinau într-o sinagogă. Trei sabate la rând, Pavel „a discutat cu ei din Scripturi. El a explicat şi a dovedit cu citate că Cristosul trebuia să sufere şi să se scoale din morţi“. Care a fost rezultatul? „Unii dintre [iudei] au devenit credincioşi . . . şi, la fel, o mare mulţime de greci.“ (Fap. 17:1–4)

⁵ Şi în prezent, mulţi oameni sunt impresionaţi de modul în care slujitorii lui Dumnezeu folosesc Scripturile. După ce a ascultat-o pe una dintre surorile noastre citindu-i un verset, un bărbat din Elveţia a întrebat-o: „Pe cine reprezentaţi?“. Ea a răspuns: „Eu şi colega mea suntem Martore ale lui Iehova“. El a zis: „Trebuia să-mi fi dat seama. Cine, în afară de Martorii lui Iehova, ar veni la uşa mea ca să-mi citească din Biblie?“.

6, 7. a) Cum pot folosi cu eficienţă Biblia cei care ţin teme la întruniri? b) Cum putem folosi în mod eficient Scripturile la studiile biblice?

⁶ Cum poţi folosi în mod eficient Biblia când îi înveţi pe alţii? Dacă ai privilegiul de a ţine teme la întruniri, foloseşte versete concrete din Biblie. În loc să parafrazezi un verset sau să-l citeşti de pe o hârtie scoasă la imprimantă ori de pe un dispozitiv electronic, deschide Biblia şi citeşte-l din ea şi îndeamnă-i pe cei din auditoriu să facă la fel. De asemenea, fă aplicări care să-i ajute să se apropie mai mult de Iehova. În loc să faci ilustrări complicate sau să relatezi experienţe care doar îi amuză pe cei din auditoriu, foloseşte timpul pentru a explica mai bine Cuvântul lui Dumnezeu.

⁷ Ce trebuie să avem în vedere când conducem studii biblice? Când studiem cu cineva dintr-o publicaţie, trebuie să fim atenţi să nu trecem cu vederea referinţele biblice. Ar trebui să-l îndemnăm pe elev să citească versetele menţionate când se pregăteşte pentru studiu şi să-l ajutăm să înţeleagă semnificaţia lor. Cum anume? Nu trebuie să dăm explicaţii lungi, care transformă studiul într-o serie de prelegeri, ci să-l îndemnăm pe elev să-şi exprime părerea. În loc să-i spunem ce să creadă sau cum să acţioneze, îi putem pune întrebări bine gândite care să-l ajute să tragă singur concluzia corectă. *

8. Ce luptă interioară a avut de dus Pavel?

⁸ De obicei, termenul „mustrare“ ne duce cu gândul la una dintre sarcinile bătrânilor de congregaţie. Este adevărat, supraveghetorii creştini au responsabilitatea de ‘a-i mustra pe cei care practică păcatul’ (1 Tim. 5:20; Tit 1:13). Însă este important şi să ne mustrăm noi înşine. Pavel a fost un creştin exemplar, care avea o conştiinţă curată (2 Tim. 1:3). Cu toate acestea, iată ce a scris el: „Văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi mă ţine captiv sub legea păcatului“. Studiind contextul acestor cuvinte, vom înţelege mai bine ce luptă a avut de dus Pavel pentru a-şi ţine sub control propriile slăbiciuni. (Citeşte Romani 7:21–25.)

9, 10. a) Cu ce slăbiciuni s-a luptat probabil Pavel? b) Cum a continuat Pavel să lupte împotriva păcatului?

 ⁹ Cu ce slăbiciuni a trebuit să lupte Pavel? Deşi nu le-a menţionat în mod concret, el i-a scris lui Timotei că fusese „un batjocoritor“ (1 Tim. 1:13). Înainte să se convertească, Pavel a avut resentimente puternice faţă de creştini. El a spus că era „foarte furios pe ei“ (Fap. 26:11). Însă Pavel a învăţat să manifeste stăpânire de sine, chiar dacă uneori a trebuit probabil să lupte pentru a-şi ţine sub control sentimentele şi cuvintele (Fap. 15:36–39). Ce l-a ajutat să reuşească?

¹⁰ Când le-a scris creştinilor din Corint, Pavel le-a spus ce făcea pentru a se mustra pe sine. (Citeşte 1 Corinteni 9:26, 27.) El a luat măsuri ferme pentru a-şi învinge slăbiciunile. Fără îndoială, Pavel a căutat sfaturi în Scripturi, l-a rugat pe Iehova să-l ajute să le aplice şi s-a străduit din răsputeri să facă progrese. * Exemplul său ne este de folos deoarece şi noi trebuie să luptăm împotriva înclinaţiilor păcătoase.

11. Cum putem ‘să ne verificăm mereu’ pentru a ne asigura că umblăm pe calea adevărului?

¹¹ N-ar trebui să devenim niciodată mulţumiţi de sine, crezând că nu mai e nevoie să luptăm împotriva propriilor slăbiciuni. Dimpotrivă, trebuie ‘să ne verificăm mereu’ pentru a ne asigura că umblăm realmente pe calea adevărului (2 Cor. 13:5). Când citim versete precum Coloseni 3:5–10, ne-am putea întreba: „Mă străduiesc din răsputeri să-mi înving slăbiciunile sau au început să-mi placă unele lucruri pe care Iehova le condamnă? De exemplu, dacă apare un site imoral când navighez pe internet, îl închid imediat? Sau caut pe internet site-uri nepotrivite?“. Dacă ne gândim cum putem aplica sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu în propria viaţă, vom putea „să stăm treji şi să rămânem lucizi“ (1 Tes. 5:6–8).

12, 13. a) Ce obiectiv trebuie să urmărim când vrem ‘să îndreptăm lucrurile’ şi cum îl putem imita pe Isus în acest sens? b) Ce fel de vorbire trebuie să evităm când ‘îndreptăm lucrurile’ cu alţii?

¹² Termenul grecesc tradus prin „a îndrepta lucrurile“ înseamnă „a îmbunătăţi, a corecta, a aduce într-o stare potrivită, dreaptă“. Uneori, trebuie ‘să îndreptăm lucrurile’ când cineva înţelege greşit ceva ce am spus sau am făcut. De exemplu, când conducătorii religioşi iudei l-au criticat pe Isus pentru că era amabil „cu încasatorii de impozite şi cu păcătoşii“, Isus i-a corectat spunând: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfă!»“ (Mat. 9:11–13). De asemenea, el a corectat punctul de vedere al oamenilor despre Dumnezeu. Plin de răbdare şi de bunătate, el i-a învăţat pe oameni că Iehova este „un Dumnezeu îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi adevăr“ (Ex. 34:6). Ca urmare a eforturilor lui Isus de ‘a îndrepta lucrurile’, mulţi oameni au crezut vestea bună.

¹³ Din exemplul lui Isus învăţăm cum ar trebui să-i ajutăm pe alţii. Când cineva este supărat, ar putea spune pe un ton dur: „Vreau să îndreptăm lucrurile între noi“. Însă o astfel de abordare nu este în armonie cu 2 Timotei 3:16. Scripturile nu ne permit să le vorbim altora într-un mod lipsit de consideraţie. „Ca străpungerea unei săbii“, criticile aspre cauzează deseori multă durere şi, de obicei, nu dau rezultate (Prov. 12:18).

14–16. a) Cum pot bătrânii ‘să îndrepte lucrurile’ în aşa fel încât să-i ajute pe alţii să-şi rezolve problemele? b) De ce este important ca părinţii să folosească Scripturile pentru ‘a îndrepta lucrurile’ cu copiii lor?

¹⁴ Cum putem să dăm dovadă de răbdare  şi de bunătate când ‘îndreptăm lucrurile’? Să presupunem că un soţ şi o soţie se ceartă des şi îi cer ajutor unui bătrân de congregaţie. Ce va face bătrânul? El nu va lua partea nimănui şi nici nu-şi va exprima părerile personale în legătură cu problema lor. Dimpotrivă, el va folosi principiile biblice, poate chiar pe cele analizate în capitolul 3 din cartea Secretul unei familii fericite. Pe măsură ce bătrânul discută cu ei aceste principii, s-ar putea ca soţul şi soţia să înţeleagă ce schimbări trebuie să facă fiecare. După un timp, bătrânul îi poate întreba pe cei doi dacă situaţia s-a îmbunătăţit şi, dacă este nevoie, le poate oferi ajutor suplimentar.

 ¹⁵ Cum pot părinţii ‘să îndrepte lucrurile’ cu copiii lor într-un mod care să-i ajute să progreseze pe plan spiritual? Să presupunem că vrei să-ţi ajuţi fiica adolescentă să evite o prietenie nepotrivită. Pentru început, trebuie să afli mai multe despre persoana respectivă. Apoi, dacă ai motive de îngrijorare, poţi vorbi cu fiica ta, probabil folosind unele idei din cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, volumul II. În zilele care urmează, ai putea petrece mai mult timp cu fiica ta. De asemenea, ai putea observa atitudinea ei când participă la lucrarea de predicare sau la activităţile recreative ale familiei. Dacă manifeşti răbdare şi bunătate, fiica ta va înţelege c-o iubeşti şi că te preocupă binele ei. Şi, foarte probabil, se va simţi îndemnată să aplice sfaturile tale şi să nu ia decizii greşite în viaţă.

¹⁶ În mod asemănător, cu răbdare şi bunătate, îi putem ajuta pe cei care sunt îngrijoraţi din cauza problemelor de sănătate, pe cei care sunt descurajaţi pentru că şi-au pierdut locul de muncă sau pe cei care nu înţeleg bine unele învăţături biblice. Când folosim Cuvântul lui Dumnezeu pentru ‘a îndrepta lucrurile’, cu toţii avem parte de multe foloase.

17. De ce ar trebui să acceptăm cu recunoştinţă disciplinarea?

¹⁷ Biblia spune că „nicio disciplinare nu pare pe moment un motiv de bucurie, ci de mâhnire, dar mai târziu produce în cei care au fost instruiţi prin ea un rod paşnic, adică dreptatea“ (Evr. 12:11). Majoritatea creştinilor adulţi recunosc că disciplinarea pe care au primit-o în copilărie de la părinţii lor le-a fost de folos. În mod asemănător, acceptarea disciplinării pe care Iehova ne-o oferă prin bătrânii de congregaţie ne ajută să rămânem pe calea care duce la viaţă (Prov. 4:13).

18, 19. a) De ce este important să aplicăm sfatul din Proverbele 18:13 pentru a-i disciplina pe alţii „în dreptate“? b) Care ar putea fi rezultatul dacă un bătrân arată blândeţe şi iubire faţă de cineva care a păcătuit?

¹⁸ Avem nevoie de pricepere pentru a disciplina într-un mod eficient. Iehova le-a spus creştinilor că trebuie să disciplineze „în dreptate“ (2 Tim. 3:16). Aşadar, trebuie să ne lăsăm îndrumaţi de principiile Bibliei când îi disciplinăm pe alţii. Un astfel de principiu este cel din Proverbele 18:13: „Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie şi o umilire pentru el“. De aceea, când este necesar să stea de vorbă cu o persoană acuzată de un păcat grav, bătrânii trebuie să cerceteze în mod amănunţit lucrurile pentru a se asigura că ştiu toate aspectele problemei (Deut. 13:14). Numai apoi vor putea să disciplineze „în dreptate“.

¹⁹ De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe bătrâni să-i disciplineze pe alţii „cu blândeţe“. (Citeşte 2 Timotei 2:24–26.) Este adevărat, s-ar putea ca, prin acţiunile sale, o persoană să-l dezonoreze pe Iehova şi să le facă rău altora. Cu toate acestea, dacă se înfurie când sfătuieşte o astfel de persoană, un bătrân nu va reuşi s-o ajute. Însă, dacă bătrânul îl imită pe Dumnezeu şi vorbeşte cu bunătate, cel care a păcătuit s-ar putea simţi îndemnat să se căiască (Rom. 2:4).

20. Ce principii trebuie să aplice părinţii când îşi disciplinează copiii?

²⁰ Pentru a-şi creşte copiii „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“, părinţii trebuie să aplice principiile Bibliei (Ef. 6:4). De exemplu, un tată nu trebuie să-şi pedepsească fiul doar pentru că cineva i-a spus că acesta s-a comportat rău. El trebuie să se asigure mai întâi că ştie exact ce s-a întâmplat. Accesele de furie n-au ce căuta într-o familie creştină. Biblia spune că „Iehova este plin de tandră afecţiune şi îndurător“ (Iac. 5:11). De aceea, părinţii trebuie să se străduiască să imite aceste calităţi când îşi disciplinează copiii.

21, 22. Ce expresie din Psalmul 119:97–104 descrie cel mai bine sentimentele tale faţă de Cuvântul lui Iehova?

²¹ Un slujitor al lui Dumnezeu a spus cu o anumită ocazie de ce iubea legea lui Iehova. (Citeşte Psalmul 119:97–104.) Studiind-o, el a dobândit înţelepciune, perspicacitate şi pricepere. Aplicarea sfaturilor divine l-a ajutat să evite ‘căile rele’ pe care le urmau alţi oameni. Pentru el, studierea Scripturilor era o sursă de plăcere şi de satisfacţii. El era hotărât să asculte de Dumnezeu, ale cărui sfaturi îi aduseseră atâtea foloase!

²² Preţuieşti Biblia? Ea te va ajuta să ai o credinţă de neclintit că Dumnezeu îşi va realiza scopul. Sfaturile ei inspirate te vor ocroti de efectele dezastruoase ale unei conduite greşite. Folosind-o cu eficienţă, îi poţi ajuta şi pe alţii să umble şi să rămână pe calea care duce la viaţă. Aşadar, să folosim din plin „toată Scriptura“ în timp ce îi slujim lui Iehova, Dumnezeul nostru înţelept şi iubitor!