Vă amintiţi?
Aţi citit cu atenţie ultimele numere ale Turnului de veghe? Răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce este bibliomanţia şi cum ar trebui s-o considere creştinii?
Bibliomanţia este practica de a deschide la întâmplare Biblia şi a citi primul verset pe care îl vezi cu convingerea că îţi va oferi ajutorul de care ai nevoie. Adevăraţii creştini nu caută semne prevestitoare. Dimpotrivă, ei studiază Biblia pentru a obţine cunoştinţă exactă şi îndrumare de la Dumnezeu (15/12, pag. 3).
La ce se referă „lumea“ care va trece?
„Lumea“ care va trece se referă la toţi oamenii care nu trăiesc în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (1 Ioan 2:17). Pământul şi oamenii fideli vor supravieţui (1/1, pag. 5–7).
Cum ne vorbeşte Abel, chiar dacă a murit? (Evr. 11:4)
El ne vorbeşte prin credinţa sa. Putem învăţa din exemplul său de credinţă şi ne putem strădui să-l imităm. Exemplul său este încă viu (1/1, pag. 12).
Care sunt unele lucruri la care trebuie să fim atenţi pentru a nu ne îndepărta de Iehova?
Iată câteva dintre ele: serviciul laic sau cariera, destinderea şi divertismentele, relaţia cu o rudă exclusă, folosirea tehnologiei moderne, îngrijorarea din cauza sănătăţii, un punct de vedere greşit referitor la bani şi faptul de a pune prea mare accent pe părerea sau pe poziţia noastră (15/1, pag. 12–21).
Ce putem învăţa din exemplul de umilinţă lăsat de Moise?
Autoritatea pe care o avea nu l-a făcut pe Moise să se îngâmfe. El s-a bazat pe Dumnezeu, nu pe propriile forţe. Nu am vrea niciodată să permitem ca autoritatea sau propriile capacităţi să ne facă să ne îngâmfăm. Dimpotrivă, dorim să ne încredem în Iehova (Prov. 3:5, 6). (1/2, pag. 5)
Unde vor trăi cei care vor fi înviaţi?
Un număr limitat de oameni — 144 000 — vor trăi în cer. Însă cei mai mulţi vor fi readuşi la viaţă pe pământ şi vor avea perspectiva de a trăi veşnic aici (1/3, pag. 6).
Ce însemna faptul că israeliţii aveau „inima necircumcisă“? (Ier. 9:26)
Ei erau încăpăţânaţi şi răzvrătiţi şi trebuiau să renunţe la lucrurile care îi făceau să aibă o inimă nereceptivă, adică la gândurile, dorinţele şi motivaţiile care nu erau în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Ier. 5:23, 24). (15/3, pag. 9, 10)
De ce a avut Isus o viaţă plină de sens?
Isus a avut un scop în viaţă: să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. El l-a iubit mult pe Tatăl său şi i-a iubit şi pe oameni. Prin urmare, Isus ştia că Tatăl său îl iubea şi îl aproba. Putem avea o viaţă plină de sens dacă urmăm exemplul lui Isus (1/4, pag. 4, 5).
Din cine este alcătuită partea pământească a organizaţiei lui Iehova?
Ea este alcătuită din Corpul de Guvernare, comitete de filială, supraveghetori itineranţi, corpuri de bătrâni, congregaţii şi vestitori (15/4, pag. 29).
De ce se poate spune că sentinţele divine n-au fost o dovadă de cruzime?
Dumnezeu ‘nu-şi găseşte plăcerea în moartea celui rău’ (Ezec. 33:11). Modul în care a acţionat Iehova în trecut arată că, motivat de iubire, el îi avertizează pe oameni înainte de a executa o sentinţă. Acest lucru ne dă speranţa că putem supravieţui sentinţelor sale viitoare (1/5, pag. 5, 6).
Îi executau israeliţii pe răufăcători atârnându-i pe stâlp?
Nu. Alte naţiuni din Antichitate făceau acest lucru. În Israel însă, cel puţin în perioada în care au fost scrise Scripturile ebraice, răufăcătorii erau mai întâi omorâţi, de exemplu prin lapidare (Lev. 20:2, 27). Apoi, corpul lor era uneori atârnat pe un stâlp sau de un copac, servind drept exemplu-avertisment pentru ceilalţi (15/5, pag. 13).
De ce este pacea mondială un obiectiv atât de greu de realizat?
Deşi de-a lungul timpului au realizat lucruri extraordinare, oamenii n-au fost înzestraţi cu capacitatea de a-şi conduce singuri paşii (Ier. 10:23). Întrucât Satan este conducătorul acestei lumi, oamenii nu pot să realizeze pacea (1 Ioan 5:19). (1/6, pag. 16)
