1. Ce subiecte analizăm cu regularitate şi cum ne ajută acest lucru?

ÎN TIMP ce te pregăteai pentru studiul Turnului de veghe, ţi s-a întâmplat vreodată să te întrebi: N-am mai studiat subiectul acesta şi în trecut? Dacă eşti un membru al congregaţiei creştine de mai mult timp, ai observat probabil că unele subiecte precum Regatul lui Dumnezeu, răscumpărarea, lucrarea de predicare şi anumite calităţi, cum ar fi iubirea şi credinţa, se reiau de multe ori. Ele fac parte din programul nostru de hrănire spirituală. Reanalizarea lor ne ajută să rămânem tari în credinţă şi să devenim „împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători“ (Iac. 1:22).

2. a) La ce se referă adesea aducerile-aminte ale lui Dumnezeu? b) Cum se deosebesc aducerile-aminte ale lui Dumnezeu de legile omeneşti?

² Termenul ebraic redat prin „aduceri-aminte“ se referă adesea la legile, poruncile şi dispoziţiile pe care Dumnezeu le dă slujitorilor săi. Spre deosebire de legile omeneşti, care de multe ori trebuie modificate sau actualizate, legile şi dispoziţiile lui Iehova sunt întotdeauna demne de încredere. E adevărat că Dumnezeu a dat în trecut unele legi pe care slujitorii săi din prezent nu trebuie să le mai respecte. Însă aceasta nu înseamnă că ele au fost greşite. Psalmistul a spus: „Dreptatea aducerilor tale aminte este veşnică“ (Ps. 119:144).

3, 4. a) Ce includ uneori aducerile-aminte ale lui Iehova? b) Ce foloase ar fi avut israeliţii dacă le-ar fi dat atenţie?

³ Aţi observat probabil că aducerile-aminte ale lui Iehova includ uneori mesaje de avertizare. Naţiunea Israel primea cu regularitate avertismente prin intermediul profeţilor lui Dumnezeu. De exemplu, cu puţin timp înainte ca israeliţii să intre în Ţara Promisă, Moise i-a avertizat: „Aveţi grijă să nu vă fie ademenită inima şi să vă abateţi, închinându-vă altor dumnezei  şi plecându-vă înaintea lor, iar Iehova să se aprindă de mânie împotriva voastră“ (Deut. 11:16, 17). Biblia arată că Dumnezeu i-a dat poporului său multe aduceri-aminte utile.

⁴ În alte ocazii, Iehova i-a îndemnat pe israeliţi să se teamă de el, să asculte de glasul său şi să-i sfinţească numele (Deut. 4:29–31; 5:28, 29). Dacă dădeau atenţie acestor aduceri-aminte, ei puteau fi siguri că aveau să primească multe binecuvântări (Lev. 26:3–6; Deut. 28:1–4).

5. De ce a luptat Iehova pentru regele Ezechia?

⁵ De-a lungul istoriei tumultuoase a Israelului, Dumnezeu şi-a respectat întotdeauna promisiunile. De exemplu, când regele asirian Sanherib a invadat Iuda, ameninţând că-l va detrona pe Ezechia, Iehova a trimis un înger pentru a-şi salva poporul. Într-o singură noapte, îngerul lui Dumnezeu i-a ucis „pe toţi bărbaţii puternici şi viteji“ din armata asiriană, astfel că Sanherib a fost obligat să se întoarcă acasă umilit (2 Regi 19:35; 2 Cron. 32:21). De ce a luptat Dumnezeu pentru regele Ezechia? Deoarece Ezechia „s-a alipit de Iehova. N-a încetat să-l urmeze, ci a respectat mereu poruncile pe care Iehova i le dăduse lui Moise“ (2 Regi 18:1, 5, 6).

6. Cum a arătat regele Iosia că avea încredere în Iehova?

⁶ O altă persoană care a ascultat de poruncile lui Iehova este regele Iosia. Încă de când avea opt ani, „el a făcut ce este drept în ochii lui Iehova . . . nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cron. 34:1, 2). Iosia şi-a demonstrat încrederea în Iehova curăţând ţara de idoli şi restabilind închinarea adevărată. Lucrul acesta i-a adus multe binecuvântări atât lui, cât şi întregii naţiuni. (Citeşte 2 Cronici 34:31–33.)

7. Care au fost consecinţele când israeliţii au desconsiderat aducerile-aminte ale lui Iehova?

⁷ Din nefericire însă, israeliţii n-au avut întotdeauna o încredere deplină în aducerile-aminte ale lui Iehova. De-a lungul secolelor, ei au oscilat între ascultare şi neascultare. Când le-a slăbit credinţa, israeliţii au fost, ca să folosim cuvintele lui Pavel, „purtaţi încoace şi-ncolo de orice vânt de învăţătură“ (Ef. 4:13, 14). Şi, aşa cum s-a profeţit, când nu şi-au pus încrederea în aducerile-aminte ale lui Iehova, consecinţele au fost amare (Lev. 26:23–25; Ier. 5:23–25).

8. Ce putem învăţa din exemplul israeliţilor?

⁸ Ce învăţăminte putem trage din exemplul israeliţilor? La fel ca ei, slujitorii lui  Dumnezeu din zilele noastre primesc sfaturi şi disciplinare (2 Pet. 1:12). Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu ne poate servi drept aducere-aminte de fiecare dată când citim din el. Întrucât am fost înzestraţi cu liber-arbitru, putem alege să ascultăm de îndrumările lui Iehova sau putem face ceea ce ni se pare nouă drept (Prov. 14:12). Să analizăm câteva motive pentru care ne putem pune încrederea în aducerile-aminte ale lui Iehova şi să vedem ce foloase avem dacă le dăm atenţie.

9. Cum a arătat Iehova că era alături de israeliţi în pustiu?

⁹ Când israeliţii şi-au început peregrinarea de 40 de ani printr-un pustiu „mare şi înfricoşător“, Iehova nu le-a dat dinainte detalii concrete cu privire la modul în care avea să-i conducă, să-i ocrotească şi să le poarte de grijă. Totuşi, el le-a demonstrat de repetate ori că se puteau încrede în el şi în instrucţiunile sale. Folosind ziua un stâlp de nor, iar noaptea un stâlp de foc, Iehova le-a amintit israeliţilor că era alături de ei în timp ce îi conducea prin acel ţinut neospitalier (Deut. 1:19; Ex. 40:36–38). De asemenea, el s-a îngrijit de necesităţile lor. „Veşmintele nu li s-au uzat şi picioarele nu li s-au umflat.“ Într-adevăr, „nu le-a lipsit nimic“ (Neem. 9:19–21).

10. Cum îşi conduce Iehova poporul în prezent?

¹⁰ Slujitorii din prezent ai lui Dumnezeu sunt pe punctul de a intra într-o lume nouă şi dreaptă. Avem noi încredere că Iehova se va îngriji de tot ce ne trebuie pentru a supravieţui ‘necazului celui mare’? (Mat. 24:21, 22; Ps. 119:40, 41) E adevărat, Iehova nu foloseşte un stâlp de nor sau unul de foc pentru a ne conduce spre lumea nouă. Însă el se foloseşte de organizaţia sa pentru a ne ajuta să rămânem vigilenţi. De exemplu, aceasta pune un accent tot mai mare pe faptul de a ne întări spiritualitatea prin citirea individuală a Bibliei, închinarea în familie şi participarea cu regularitate la întruniri şi la lucrarea de predicare. Am făcut schimbări pentru a urma aceste instrucţiuni? Respectarea lor ne va întări credinţa şi ne va ajuta să rămânem în viaţă şi să intrăm în lumea nouă.

11. Care sunt unele modalităţi prin care Dumnezeu arată că este preocupat de binele nostru?

¹¹ Pe lângă faptul că ne ajută să stăm treji din punct de vedere spiritual, îndrumările pe care le primim ne ajută şi să facem faţă problemelor de zi cu zi. De exemplu, suntem îndemnaţi să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale şi să ne păstrăm ochiul simplu pentru a avea mai puţine îngrijorări. De asemenea, primim îndrumări în legătură cu îmbrăcămintea şi aspectul personal, alegerea unor divertismente sănătoase şi luarea unor decizii corecte în ce priveşte instruirea. Apoi să ne gândim şi la aducerile-aminte referitoare la siguranţa locuinţei, a automobilului şi a sălii Regatului sau la pregătirea pentru situaţii de urgenţă. Aceste sfaturi arată că Dumnezeu se preocupă de binele nostru.

12. a) Despre ce le-a vorbit Isus de repetate ori discipolilor săi? b) Ce act de umilinţă a lăsat o impresie de neşters asupra lui Petru? c) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră exemplul de umilinţă al lui Isus?

¹² În secolul I, slujitorii lui Dumnezeu au primit cu regularitate aduceri-aminte. Isus le-a vorbit de repetate ori discipolilor săi despre necesitatea de a cultiva umilinţă. Însă el nu doar le-a spus ce însemna să fie umili; el le-a şi arătat acest lucru. În ultima sa zi de viaţă ca om pe pământ, Isus i-a adunat pe apostoli pentru a sărbători Paştele. În timp ce ei mâncau, Isus  s-a ridicat de la masă şi le-a spălat picioarele, lucru pe care îl făcea, de obicei, un servitor (Ioan 13:1–17). Acest act de umilinţă a lăsat o impresie de neşters asupra lor. După aproximativ 30 de ani, apostolul Petru, care fusese prezent cu acea ocazie, i-a sfătuit pe fraţii săi de credinţă să fie umili (1 Pet. 5:5). Exemplul lui Isus ar trebui să ne îndemne pe toţi să manifestăm umilinţă în relaţiile cu alţii (Filip. 2:5–8).

13. Ce calitate esenţială le-a spus Isus discipolilor săi că trebuiau să cultive?

¹³ Un alt subiect despre care Isus a discutat adesea cu discipolii săi a fost necesitatea de a avea o credinţă puternică. După ce au încercat fără succes să scoată un demon dintr-un băiat, discipolii l-au întrebat pe Isus: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“. El le-a zis: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Căci adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, . . . nimic nu vă va fi imposibil“ (Mat. 17:14–20). Pe tot parcursul serviciului său, Isus le-a spus discipolilor că era esenţial să aibă credinţă. (Citeşte Matei 21:18–22.) De aceea, să ne întrebăm: Ne întărim noi credinţa cu ajutorul instruirii ziditoare primite la întruniri şi la congrese? Acestea nu doar ne produc bucurie, ci ne şi dau posibilitatea de a ne demonstra încrederea în Iehova.

14. De ce este important să cultivăm o iubire plină de sacrificiu?

¹⁴ Scripturile greceşti creştine conţin multe aduceri-aminte care ne îndeamnă să arătăm iubire unii faţă de alţii. Isus a spus că a doua dintre cele mai mari porunci este: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Mat. 22:39). În mod asemănător, Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a spus că iubirea este „legea regală“ (Iac. 2:8). Iar apostolul Ioan a scris: „Iubiţii mei fraţi, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început“ (1 Ioan 2:7, 8). La ce s-a referit Ioan prin expresia „o poruncă veche“? El s-a referit la porunca de a manifesta iubire. Această poruncă era „veche“ în sensul că Isus o dăduse „de la început“, cu decenii în urmă. Dar ea era şi „o poruncă nouă“ în sensul că presupunea o iubire plină de sacrificiu, calitate de care discipolii aveau nevoie când se confruntau cu situaţii noi. Ca discipoli ai lui Cristos, noi apreciem foarte mult avertismentele care ne ajută să evităm spiritul egoist al acestei lumi, spirit ce ne poate slăbi iubirea de aproapele!

15. Care a fost principala preocupare a lui Isus când a fost pe pământ?

¹⁵ Isus a arătat interes faţă de oameni. Grija sa iubitoare reiese din faptul că i-a vindecat pe bolnavi şi pe infirmi şi a înviat  morţi. Însă principala preocupare a lui Isus nu a fost aceea de a-i vindeca pe oameni din punct de vedere fizic. Lucrarea de predicare şi de instruire desfăşurată de Isus a avut un efect mult mai durabil asupra oamenilor. În ce sens? Oamenii pe care Isus i-a vindecat sau i-a înviat au îmbătrânit şi au murit în cele din urmă, dar oamenii care au reacţionat favorabil la mesajul său au dobândit speranţa vieţii veşnice (Ioan 11:25, 26).

16. Cât de amplă este lucrarea de predicare şi de facere de discipoli în prezent?

¹⁶ Lucrarea de predicare pe care a început-o Isus în secolul I se efectuează la o scară mult mai mare în prezent. Isus le-a poruncit discipolilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor“ (Mat. 28:19). Ei au făcut ce le-a spus Isus şi la fel facem şi noi! Peste şapte milioane de Martori ai lui Iehova proclamă cu zel Regatul lui Dumnezeu în peste 230 de ţări şi teritorii şi studiază Biblia cu milioane de oameni. Lucrarea de predicare din prezent constituie o dovadă că trăim în zilele din urmă.

17. Ce sfaturi le-au dat Pavel şi Petru fraţilor de credinţă?

¹⁷ Cu siguranţă, aducerile-aminte i-au ajutat pe primii creştini să rămână fermi în credinţă. Să ne imaginăm cât de încurajat trebuie să se fi simţit Timotei când apostolul Pavel, care pe atunci era întemniţat la Roma, i-a spus: „Păstrează modelul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine“! (2 Tim. 1:13) După ce i-a îndemnat pe fraţii săi de credinţă să cultive calităţi precum perseverenţa, afecţiunea frăţească şi stăpânirea de sine, apostolul Petru a spus: „Voi fi întotdeauna gata să vă reamintesc aceste lucruri, deşi le cunoaşteţi şi sunteţi ferm stabiliţi în adevărul care este în voi“ (2 Pet. 1:5–8, 12).

18. Cum au considerat creştinii din secolul I aducerile-aminte?

¹⁸ Da, Pavel şi Petru au amintit în scrisorile lor „cuvintele rostite mai înainte de profeţii sfinţi“ (2 Pet. 3:2). Au respins creştinii din secolul I aceste aduceri-aminte? Nu, deoarece ele erau o expresie a iubirii lui Dumnezeu. Mai mult, acestea i-au ajutat ‘să crească în bunătatea nemeritată şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos’ (2 Pet. 3:18).

19, 20. De ce ar trebui să ne punem încrederea în aducerile-aminte ale lui Iehova şi ce foloase avem dacă procedăm astfel?

¹⁹ În prezent, avem multe motive să ne punem încrederea în aducerile-aminte ale lui Iehova consemnate în Cuvântul său, care este întotdeauna demn de încredere. (Citeşte Iosua 23:14.) Din paginile Bibliei am aflat cum a tratat Dumnezeu cu omenirea imperfectă pe parcursul a mii de ani. Această relatare istorică a fost scrisă în folosul nostru (Rom. 15:4; 1 Cor. 10:11). De asemenea, am văzut cum s-au împlinit profeţiile biblice. Ele ar putea fi considerate aduceri-aminte rostite în avans. De exemplu, milioane de oameni au venit la închinarea adevărată, aşa cum s-a profeţit că avea să se întâmple în „zilele din urmă“ (Is. 2:2, 3). Înrăutăţirea condiţiilor din lume constituie şi ea o împlinire a profeţiilor biblice. Şi, aşa cum am spus, campania mondială de predicare este o împlinire a cuvintelor lui Isus (Mat. 24:14).

²⁰ De-a lungul timpului, Creatorul nostru a demonstrat că este demn de încredere. De aceea, trebuie să avem încredere în aducerile sale aminte. Aşa a făcut o soră pe nume Rosellen. Ea spune: „Pe măsură ce mi-am pus tot mai mult încrederea în Iehova, am început să văd mai clar cum mâna sa iubitoare mă susţine şi mă întăreşte“. Şi noi vom avea parte de binecuvântări dacă dăm atenţie aducerilor-aminte ale lui Iehova!