1. De ce era sortit eşecului complotul pus la cale de regele Siriei şi al Israelului?

LA UN moment dat între anii 762 şi 759 î.e.n., regele Israelului şi regele Siriei au declarat război regatului lui Iuda. Obiectivul lor era să invadeze Ierusalimul, să-l înlăture de pe tron pe Ahaz şi să pună ca rege un alt om, probabil unul care nu era din linia regelui David (Is. 7:5, 6). Regele Israelului ar fi trebuit să ştie că acel plan nu avea cum să reuşească. Iehova decretase că pe tronul Său va sta în permanenţă un descendent al lui David, iar cuvântul Său nu rămâne niciodată neîmplinit (Ios. 23:14; 2 Sam. 7:16).

2–4. Cum s-a împlinit Isaia 7:14, 16: a) în secolul al VIII-lea î.e.n.? b) în secolul I e.n.?

² La început, victoria părea să fie de partea Siriei şi a Israelului. Într-o singură luptă, regele Ahaz a pierdut 120 000 de războinici viteji! Mai mult, Maaseia, „fiul regelui“, a fost omorât (2 Cron. 28:6, 7). Dar Iehova veghea. El nu uitase promisiunea pe care i-o făcuse lui David. De aceea, Iehova a transmis prin profetul Isaia un mesaj foarte încurajator.

³ Isaia a spus: „Iată că tânăra va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi îi va pune numele Emanuel. . . . Înainte ca băiatul să ştie să respingă răul şi să aleagă binele, pământul celor doi regi din cauza cărora tremuri de frică va fi complet părăsit“ (Is. 7:14, 16). Adesea, prima parte a acestei profeţii este aplicată pe bună dreptate la naşterea lui Mesia (Mat. 1:23). Însă, având în vedere că cei „doi regi“, regele Siriei şi regele Israelului, nu mai constituiau o ameninţare pentru iudei în secolul I, profeţia referitoare  la Emanuel trebuie să fi avut o împlinire iniţială în zilele lui Isaia.

⁴ La scurt timp după ce Isaia a făcut acel anunţ important, soţia sa a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Numele lui a fost Maher-Şalal-Haş-Baz. Este posibil ca el să fi fost acel „Emanuel“ la care a făcut referire Isaia. * În timpurile biblice, un copil putea să primească la naştere un nume, probabil în amintirea unui eveniment deosebit, însă părinţii şi rudele i se puteau adresa pe alt nume (2 Sam. 12:24, 25). Nu există dovezi că lui Isus i s-ar fi spus vreodată Emanuel. (Citeşte Isaia 7:14; 8:3, 4.)

5. Ce decizie nesăbuită a luat regele Ahaz?

⁵ În timp ce Israelul şi Siria aveau privirile aţintite asupra lui Iuda, o altă naţiune, cu o armată puternică, intenţiona să cucerească această regiune. Este vorba de Asiria, o putere mondială în ascensiune. Potrivit cu Isaia 8:3, 4, Asiria avea să ia „bogăţiile Damascului“ şi „prada Samariei“ înainte să atace Iuda. În loc să se încreadă în cuvântul lui Dumnezeu transmis prin Isaia, Ahaz a încheiat un pact nesăbuit cu asirienii, care, în cele din urmă, i-au asuprit pe iudei (2 Regi 16:7–10). În calitate de conducător, sau păstor, al lui Iuda, Ahaz ar fi trebuit să-şi ocrotească poporul. Însă el n-a făcut lucrul acesta. De aceea, întreabă-te: Când am de luat decizii importante, îmi pun încrederea în Dumnezeu sau în oameni? (Prov. 3:5, 6)

6. Prin ce s-a deosebit Ezechia de Ahaz?

⁶ Ahaz a murit în 746 î.e.n., fiind succedat la tron de fiul său, Ezechia. Poporul era într-o stare materială şi spirituală deplorabilă. Care avea să fie prioritatea noului rege? Să consolideze economia naţiunii? Nu. Ezechia îl iubea pe Iehova şi era un păstor spiritual bun. Prima acţiune pe care a întreprins-o a fost să restabilească închinarea curată şi să ajute poporul să aibă din nou o relaţie bună cu Iehova. Înţelegând ce aştepta Iehova de la el, Ezechia a trecut imediat la acţiune. Astfel, el ne-a lăsat un exemplu excelent (2 Cron. 29:1–19).

7. De ce era important ca noul rege să-i asigure pe leviţi de sprijinul său?

⁷ Leviţii aveau să joace un rol esenţial în restabilirea închinării curate. De aceea, Ezechia s-a întâlnit cu ei pentru a-i asigura de sprijinul său. Să ni-i imaginăm pe leviţii fideli care au fost prezenţi la acea întrunire; probabil că au plâns de bucurie când regele le-a spus: „Pe voi v-a ales Iehova să staţi înaintea lui ca să-i slujiţi“ (2 Cron. 29:11). Da, leviţii primiseră responsabilitatea de a promova închinarea curată!

8. Ce a mai făcut Ezechia pentru a întări spiritualitatea poporului şi cu ce rezultat?

⁸ Ezechia a invitat tot poporul din Iuda şi din Israel să sărbătorească Paştele. După aceea, poporul a ţinut Sărbătoarea Turtelor Nedospite, care dura şapte zile. Bucuria iudeilor a fost atât de mare încât au hotărât să ţină sărbătoarea încă şapte zile. Biblia spune: „Şi a fost mare bucurie în Ierusalim, căci aşa ceva nu mai fusese în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel“ (2 Cron. 30:25, 26). Cât de încurajaţi trebuie să fi fost iudeii în urma acelui ospăţ spiritual! În 2 Cronici 31:1 citim: „Când s-au terminat toate acestea, . . . au sfărâmat coloanele sacre, au tăiat stâlpii sacri şi au dărâmat locurile înalte şi altarele“. Astfel, iudeii au  început să se întoarcă la Iehova. Această restabilire spirituală i-a ajutat să fie pregătiţi pentru momentele grele care aveau să vină.

9. a) Cum au fost zădărnicite planurile Israelului? b) Ce victorii a repurtat la început Sanherib în Iuda?

⁹ Aşa cum profeţise Isaia, asirienii au cucerit regatul lui Israel şi au dus poporul în exil, zădărnicind astfel planurile Israelului de a pune un uzurpator pe tronul lui David. Însă următorul obiectiv al asirienilor era să cucerească Iuda. „În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib, regele Asiriei, a urcat împotriva tuturor oraşelor fortificate ale lui Iuda şi le-a luat în stăpânire.“ Se pare că Sanherib a cucerit 46 de oraşe din Iuda. Gândeşte-te cum te-ai fi simţit dacă ai fi locuit în Ierusalim! Armata asiriană se apropia tot mai mult cucerind oraş după oraş! (2 Regi 18:13)

10. De ce trebuie să-l fi încurajat pe Ezechia profeţia lui Mica?

¹⁰ Cu siguranţă, Ezechia era conştient de pericolul ce se apropia. Însă, în loc să caute cu disperare ajutor la o naţiune păgână, cum făcuse tatăl său, infidelul rege Ahaz, Ezechia şi-a pus încrederea în Iehova (2 Cron. 28:20, 21). El şi-a adus probabil aminte de cuvintele lui Mica, un profet contemporan, care a prezis: „Când asirianul va veni . . ., vom ridica împotriva lui şapte păstori, da, opt prinţi dintre oameni. Ei vor păstori ţara Asiriei cu sabia“ (Mica 5:5, 6). Aceste cuvinte inspirate trebuie să-l fi încurajat pe Ezechia. Ele arătau că o armată cu totul neobişnuită avea să se ridice împotriva asirienilor, care, în cele din urmă, aveau să fie înfrânţi.

11. Când va avea loc principala împlinire a profeţiei despre cei şapte păstori şi opt prinţi?

¹¹ Însă principala împlinire a profeţiei despre cei şapte păstori şi opt prinţi urma să aibă loc la mult timp după naşterea lui Isus, ‘cel ce avea să fie conducător  în Israel, a cărui origine este din vremuri străvechi’. (Citeşte Mica 5:1, 2.) De fapt, acest lucru se va întâmpla în viitor, când însăşi existenţa slujitorilor lui Iehova va fi ameninţată de un „asirian“, sau un duşman, din zilele noastre. Pentru a înfrunta acest duşman, Iehova va folosi o armată condusă de Fiul său. Vom vedea mai târziu despre ce armată este vorba. Dar să vedem mai întâi ce putem învăţa din modul în care a acţionat Ezechia în faţa ameninţării asiriene.

12. Ce au făcut Ezechia şi cei care erau cu el pentru a ocroti poporul lui Dumnezeu?

¹² Când nu ştim cum să rezolvăm o problemă, Iehova este gata să ne ajute. Dar el se aşteaptă ca noi să ne facem partea, adică să facem tot ce putem pentru a o rezolva. Ezechia s-a consultat „cu prinţii şi cu vitejii lui“ şi, împreună, au hotărât „să astupe izvoarele de apă din afara oraşului . . . El şi-a făcut curaj şi a construit tot zidul dărâmat, a ridicat turnuri pe el şi un alt zid în afară . . . şi a făcut o mulţime de suliţe şi scuturi“ (2 Cron. 32:3–5). Cu acea ocazie, Iehova şi-a ocrotit şi şi-a păstorit poporul prin intermediul unor bărbaţi viteji, şi anume Ezechia, prinţii acestuia şi profeţii fideli.

13. a) Care a fost cel mai important lucru pe care l-a făcut Ezechia pentru a pregăti poporul în vederea atacului asirienilor? b) Ce efect au avut cuvintele lui Ezechia asupra poporului?

¹³ Însă ceea ce a făcut Ezechia în continuare a fost şi mai important decât astuparea izvoarelor de apă sau fortificarea zidurilor oraşului. Fiind un păstor grijuliu, Ezechia a adunat poporul şi l-a încurajat astfel: „Nu vă fie frică şi nu vă îngroziţi din cauza regelui Asiriei . . ., căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Iehova, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să lupte pentru noi“. Ce aducere-aminte încurajatoare: Iehova avea să lupte pentru poporul său! Într-adevăr, „poporul a prins curaj auzind cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda“. Să observăm că poporul s-a încurajat datorită ‘cuvintelor lui Ezechia’. El, prinţii săi şi vitejii săi, precum şi profeţii Mica şi Isaia s-au dovedit păstori buni, aşa cum prezisese Iehova (2 Cron. 32:7, 8). (Citeşte Mica 5:5, 6.)

14. Ce a spus purtătorul de cuvânt al regelui Asiriei şi cum a reacţionat poporul?

¹⁴ Regele Asiriei şi-a aşezat tabăra la Lachis, la sud-vest de Ierusalim. De acolo, el a trimis la Ierusalim trei mesageri ca să spună poporului să se predea. Purtătorul său de cuvânt, al cărui titlu oficial era rabşache, a folosit mai multe tactici. El a vorbit în ebraică, îndemnându-i pe iudei să nu asculte de Ezechia şi să se supună asirienilor. Minţind, el le-a promis că îi va duce într-o ţară unde aveau să se bucure de o viaţă îmbelşugată. (Citeşte 2 Regi 18:31, 32.) Apoi, el a spus că, aşa cum dumnezeii naţiunilor nu şi-au putut ocroti închinătorii, tot aşa nici Iehova nu-şi va putea elibera poporul din mâinile asirienilor. În mod înţelept, poporul n-a răspuns la aceste minciuni şi acuzaţii false. Deseori, slujitorii lui Iehova din prezent procedează la fel. (Citeşte 2 Regi 18:35, 36.)

15. a) Ce au trebuit să facă locuitorii Ierusalimului? b) Cum a salvat Iehova oraşul?

¹⁵ Fără îndoială, Ezechia a fost tulburat. Însă el nu s-a îndreptat spre o putere străină pentru ajutor, ci a trimis după profetul Isaia. Acesta i-a spus cu privire la Sanherib: „Nu va intra în oraşul acesta, nici nu va trage vreo săgeată în el“ (2 Regi 19:32). Tot ce se cerea din partea locuitorilor Ierusalimului  era să-şi păstreze calmul şi să fie curajoşi. Iehova avea să lupte pentru Iuda. Şi, într-adevăr, a luptat! „În noaptea aceea, îngerul lui Iehova a ieşit şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni din tabăra asirienilor“ (2 Regi 19:35). Salvarea nu s-a datorat acţiunilor prin care Ezechia a încercat să apere oraşul, ci intervenţiei divine.

16. Pe cine reprezintă: a) locuitorii Ierusalimului? b) „asirianul“? c) cei şapte păstori şi opt prinţi?

¹⁶ Profeţia despre cei şapte păstori şi opt prinţi îşi are principala împlinire în zilele noastre. Locuitorii anticului Ierusalim au fost atacaţi de asirieni. În viitorul apropiat, poporul lui Iehova, care pare lipsit de apărare, va fi atacat de un „asirian“, sau un duşman, a cărui intenţie va fi să-l şteargă din existenţă. Scripturile vorbesc despre acest atac, precum şi despre atacul lui ‘Gog din Magog’, atacul ‘regelui nordului’ şi atacul ‘regilor pământului’ (Ezec. 38:2, 10–13; Dan. 11:40, 44, 45; Rev. 17:14; 19:19). Sunt acestea atacuri diferite? Nu ştim. Este posibil ca Biblia să folosească diferite denumiri pentru acelaşi atac. Conform profeţiei lui Mica, ce armată va folosi Iehova pentru a-l înfrunta pe „asirian“, acest duşman nemilos? Una cu totul neobişnuită: „şapte păstori, da, opt prinţi“! (Mica 5:5) Păstorii şi prinţii din această armată sunt bătrânii de congregaţie (1 Pet. 5:2). În prezent există mulţi bărbaţi spirituali pe care Iehova îi foloseşte pentru a-şi păstori şi a-şi întări preţioasa turmă în vederea atacului din partea „asirianului“. * Profeţia lui Mica spune că aceştia „vor păstori ţara Asiriei cu sabia“ (Mica 5:6). Da, printre ‘armele războiului lor’ se numără şi „sabia spiritului“, Cuvântul lui Dumnezeu (2 Cor. 10:4; Ef. 6:17).

17. Ce învăţăminte pot trage bătrânii din relatarea pe care am analizat-o?

¹⁷ Bătrânii de congregaţie pot trage câteva învăţăminte utile din relatarea pe care am analizat-o: 1) Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ne pregăti în vederea atacului „asirianului“ este să ne întărim credinţa în Dumnezeu şi să-i ajutăm pe fraţii noştri să facă la fel. 2) Când „asirianul“ va ataca, bătrânii trebuie să fie pe deplin convinşi că Iehova ne va salva. 3) În acel moment, s-ar putea ca îndrumarea pe care o vom primi de la organizaţia lui Iehova să nu ni se pară practică. Însă, pentru a fi salvaţi, toţi trebuie să fim dispuşi să respectăm orice instrucţiune pe care o vom primi, indiferent că suntem sau nu de acord cu ea. 4) Acum este momentul ca oricine îşi pune probabil încrederea în instruirea laică, în lucrurile materiale sau în instituţiile umane să-şi schimbe modul de gândire. Bătrânii de congregaţie trebuie să fie gata să-i ajute pe cei care probabil nu se încred în mod deplin în Iehova.

18. Cum ne-ar putea ajuta în viitor meditarea la această relatare?

¹⁸ Va veni timpul când slujitorii lui Dumnezeu vor părea la fel de lipsiţi de apărare ca locuitorii anticului Ierusalim. În acele momente, meditarea la cuvintele lui Ezechia ne va ajuta să ne păstrăm credinţa puternică. Să nu uităm: Cu duşmanii noştri „este un braţ de carne, dar cu noi este Iehova, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să lupte pentru noi“! (2 Cron. 32:8)