1. Ce sacrificii fac mulţi oameni şi de ce?

OAMENII sunt dispuşi să facă sacrificii pentru ceea ce consideră important. Părinţii îşi folosesc timpul, energia şi banii pentru binele copiilor. În timp ce tinerii de vârsta lor se joacă şi se distrează, atleţii care doresc să-şi reprezinte ţara la Jocurile Olimpice petrec multe ore pe zi antrenându-se din greu. Şi Isus a făcut sacrificii pentru lucrurile pe care le-a considerat importante. El n-a căutat să aibă o viaţă confortabilă şi nici n-a avut copii. În schimb, el a ales să se concentreze asupra predicării Regatului (Mat. 4:17; Luca 9:58). În mod asemănător, continuatorii săi au renunţat la multe lucruri pentru a susţine Regatul lui Dumnezeu. Întrucât Regatul era pe primul loc în viaţa lor, ei au făcut sacrificii pentru a-l susţine cât mai mult posibil (Mat. 4:18–22; 19:27). De aceea, să ne întrebăm: Ce lucruri sunt importante în viaţa mea?

2. a) Ce sacrificii trebuie să facă toţi creştinii adevăraţi? b) Ce sacrificii suplimentare fac unii?

² Toţi creştinii adevăraţi trebuie să facă unele sacrificii, care sunt esenţiale pentru a cultiva şi a păstra o relaţie bună cu Iehova. De exemplu, ei îşi folosesc timpul şi energia pentru rugăciune, citirea Bibliei, închinarea în familie, întruniri şi lucrarea de predicare (Ios. 1:8; Mat. 28:19, 20; Evr. 10:24, 25). * În urma eforturilor noastre şi a binecuvântării lui Iehova, lucrarea de predicare progresează şi mulţi oameni continuă să vină la „muntele casei lui Iehova“ (Is. 2:2). Pentru a susţine Regatul, mulţi fac sacrificii ca să slujească la Betel, să ajute la construirea sălilor Regatului şi a sălilor de congrese, să organizeze congrese sau să participe la acţiuni de ajutorare în urma dezastrelor naturale. Această muncă suplimentară  nu constituie o cerinţă pentru obţinerea vieţii veşnice, dar este foarte importantă pentru susţinerea Regatului.

3. a) Ce foloase avem dacă facem sacrificii pentru Regat? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

³ În prezent este nevoie mai mult ca oricând să susţinem Regatul. Ne bucurăm să vedem că mulţi fac de bunăvoie sacrificii pentru Iehova! (Citeşte Psalmul 54:6.) Un astfel de spirit generos ne aduce multă bucurie în timp ce aşteptăm venirea Regatului (Deut. 16:15; Fap. 20:35). Însă toţi ar trebui să ne analizăm cu atenţie şi să ne întrebăm: Am putea face mai multe sacrificii pentru Regat? Cum ne folosim timpul, banii, energia şi capacităţile? La ce aspecte trebuie să fim atenţi? În continuare vom analiza un model în ce priveşte sacrificiile făcute de bunăvoie. Imitând acest model, vom avea parte de mai multă bucurie.

4. Ce foloase aveau israeliţii pentru că aduceau jertfe şi ofrande?

⁴ În Israelul antic, jertfele şi ofrandele constituiau o bază pentru iertarea păcatelor. Ele erau necesare pentru ca oamenii să se bucure de favoarea lui Iehova. Unele jertfe erau obligatorii, însă altele erau aduse de bunăvoie (Lev. 23:37, 38). Ofrandele arse îi puteau fi aduse lui Iehova ca ofrande benevole, sau daruri. O ocazie în care i s-au adus multe jertfe lui Iehova a fost inaugurarea templului în zilele lui Solomon (2 Cron. 7:4–6).

5. Ce a prevăzut Iehova pentru cei cu posibilităţi limitate?

⁵ Întrucât ştia că nu toţi puteau oferi la fel de mult, Iehova a cerut în mod iubitor ca fiecare să ofere în funcţie de propriile posibilităţi. Legea lui Iehova prevedea ca sângele animalelor jertfite să fie vărsat. Aceste jertfe erau „o umbră a lucrurilor bune viitoare“ care aveau să vină prin intermediul Fiului său, Isus (Evr. 10:1–4). Însă Iehova nu era rigid în ce priveşte tipul de animal care trebuia jertfit. De exemplu, dacă o persoană nu-şi putea permite să ofere un animal din turmă sau din cireadă, Dumnezeu accepta o ofrandă de turturele. Astfel, chiar şi cei săraci îi puteau aduce jertfe lui Iehova cu bucurie (Lev. 1:3, 10, 14; 5:7). Deşi animalele oferite  ca jertfă puteau fi diferite, fiecare persoană care aducea ofrande benevole trebuia să respecte două cerinţe importante.

6. a) Ce se cerea din partea unei persoane care aducea jertfe şi ofrande? b) Cât de important era ca ea să respecte aceste cerinţe?

⁶ În primul rând, persoana trebuia să ofere ce avea mai bun. Iehova le-a spus israeliţilor că, pentru ‘a fi aprobaţi’, animalul adus ca jertfă trebuia să fie fără defect (Lev. 22:18–20). Dacă animalul avea vreun defect, Iehova nu accepta acea jertfă. În al doilea rând, persoana care aducea jertfa trebuia să fie curată şi neîntinată. Dacă nu era curată înaintea lui Dumnezeu, persoana trebuia să aducă o ofrandă pentru păcat sau o ofrandă pentru vină ca să fie din nou aprobată de Iehova. Abia apoi putea să ofere o ofrandă benevolă (Lev. 5:5, 6, 15). Aceasta era o chestiune serioasă. Potrivit legii lui Iehova, dacă o persoană necurată mânca dintr-o jertfă de comuniune, care putea fi o ofrandă benevolă, trebuia nimicită din poporul lui Dumnezeu (Lev. 7:20, 21). În schimb, dacă era într-o stare aprobată de Iehova, iar ofranda ei era fără defect, persoana care o aducea se putea bucura mult. (Citeşte 1 Cronici 29:9.)

7, 8. a) Ce simt cei care fac sacrificii pentru Regat? b) De ce resurse dispunem fiecare?

⁷ Şi în prezent, mulţi se pun la dispoziţie în serviciul lui Iehova, iar Iehova îşi găseşte plăcerea în aceasta. Când facem eforturi pentru a-i ajuta pe fraţii noştri, avem parte de multe satisfacţii. Un frate care participă la construirea de săli ale Regatului şi la ajutarea celor afectaţi de dezastre naturale a spus că îi este greu să descrie bucuria pe care o simte slujind în felul acesta. El a zis: „Când vezi fericirea şi aprecierea fraţilor pentru noua lor sală a Regatului sau pentru ajutorul primit în urma unui dezastru natural, te simţi răsplătit pentru toate eforturile pe care le-ai făcut!“.

⁸ Slujitorii lui Iehova au căutat dintotdeauna modalităţi de a susţine lucrarea Sa. În 1904, fratele Russell a scris: „Fiecare trebuie să se considere ca fiind numit de Domnul administrator al timpului său, al influenţei sale, al banilor săi etc. şi fiecare trebuie să caute să utilizeze  aceste talente cât mai bine posibil, spre gloria Stăpânului“. Deşi avem parte de multe binecuvântări, faptul de a face sacrificii pentru Iehova presupune şi unele eforturi (2 Sam. 24:21–24). Să ne întrebăm: Am putea folosi mai bine resursele de care dispunem?

9. Cum ne poate ajuta principiul din Luca 10:2–4 să ne folosim bine timpul?

⁹ Timpul nostru. Traducerea şi tipărirea publicaţiilor noastre, construirea locurilor de închinare, organizarea congreselor, acţiunile de ajutorare în urma dezastrelor şi alte activităţi necesare pretind mult timp şi multe eforturi. În fiecare zi avem la dispoziţie un număr fix de ore. Însă Isus a enunţat un principiu care ne poate ajuta. Când şi-a trimis discipolii să predice, Isus le-a spus ‘să nu îmbrăţişeze pe nimeni în semn de salut’ (Luca 10:2–4). De ce a dat Isus aceste instrucţiuni? Un biblist spune: „La orientali, saluturile nu constau într-o uşoară înclinare a capului sau în strângerea mâinii, ca la noi, ci în multe îmbrăţişări, plecăciuni şi chiar prosternări. Toate acestea pretindeau mult timp“. Isus nu şi-a încurajat discipolii să fie nepoliticoşi. Mai degrabă, el i-a ajutat să înţeleagă că timpul de care dispuneau era limitat şi că trebuiau să-l folosească pentru lucrurile mai importante (Ef. 5:16). Am putea aplica şi noi acest principiu, astfel încât să avem mai mult timp pentru susţinerea Regatului?

10, 11. a) Ce activităţi susţinem prin donaţiile pe care le facem? b) Cum ne poate fi de folos principiul din 1 Corinteni 16:1, 2?

¹⁰ Banii noştri. Este nevoie de sume mari de bani pentru susţinerea activităţilor care au legătură cu Regatul. În fiecare an se folosesc zeci de milioane de dolari pentru a acoperi cheltuielile supraveghetorilor itineranţi, ale pionierilor speciali şi ale misionarilor. Începând din 1999 s-au construit peste 24 500 de săli ale Regatului în ţări cu resurse limitate. Însă mai este nevoie de aproape 6 400 de săli. În fiecare lună se tipăresc aproximativ 100 de milioane de exemplare ale revistelor Turnul de veghe şi Treziţi-vă!. Toate acestea sunt posibile datorită donaţiilor fiecăruia dintre noi.

¹¹ Apostolul Pavel a enunţat un principiu pe care-l putem urma în privinţa donaţiilor. (Citeşte 1 Corinteni 16:1, 2.) Sub inspiraţie, el i-a încurajat pe fraţii săi din Corint să nu aştepte până la sfârşitul săptămânii pentru a vedea ce le-a mai rămas, ci, mai degrabă, să pună deoparte o sumă de bani la începutul săptămânii, în funcţie de posibilităţile lor. La fel ca în secolul I, fraţii şi surorile din prezent îşi fac din timp planuri pentru a putea oferi cu generozitate, potrivit situaţiei lor (Luca 21:1–4; Fap. 4:32–35). Iehova preţuieşte generozitatea slujitorilor săi.

12, 13. a) Ce i-ar putea face pe unii să se reţină să-şi folosească energia şi capacităţile? b) Cum ne poate ajuta Iehova?

¹² Energia şi capacităţile noastre. Iehova ne susţine în timp ce ne folosim energia şi capacităţile pentru Regat. El a promis că ne va ajuta când vom fi istoviţi (Is. 40:29–31). Simţim cumva că nu avem calităţile necesare pentru a participa la lucrarea sa? Ne gândim că alţii sunt mai capabili decât noi? Să nu uităm: Iehova ne poate ajuta să ne folosim mai bine capacităţile, aşa cum a făcut în cazul lui Beţaleel şi al lui Oholiab (Ex. 31:1–6). (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹³ Iehova ne îndeamnă să facem fără reţinere tot ce putem (Prov. 3:27). În timpul reconstruirii templului său, Iehova le-a spus iudeilor din Ierusalim să mediteze  la ceea ce făceau pentru a susţine lucrarea de construire (Hag. 1:2–5). Ei se lăsaseră distraşi şi nu se mai concentrau la ceea ce trebuiau să facă. Ar fi bine ca şi noi să vedem dacă priorităţile noastre corespund cu priorităţile lui Iehova. Ne-am putea oare ‘îndrepta inima spre căile noastre’ pentru a susţine şi mai mult Regatul în aceste zile din urmă?

14, 15. a) Cum ne încurajează exemplul fraţilor cu posibilităţi limitate? b) Care ar trebui să fie dorinţa noastră?

¹⁴ Mulţi trăiesc în zone sărace, unde viaţa este foarte grea. Organizaţia noastră se străduieşte „să compenseze“ ceea ce le lipseşte fraţilor din aceste zone (2 Cor. 8:14). Însă chiar şi fraţii cu posibilităţi limitate apreciază privilegiul de a dărui. Iehova este încântat când cei săraci se simt îndemnaţi să dea cu bucurie (2 Cor. 9:7).

¹⁵ Într-o ţară foarte săracă din Africa, unii fraţi delimitează o mică porţiune din grădina lor şi folosesc banii obţinuţi din vânzarea produselor de pe parcela respectivă pentru a susţine Regatul. În acea ţară s-a planificat construirea unei săli a Regatului, de care era mare nevoie. Fraţii locali au dorit să-şi ofere ajutorul. Însă construcţia urma să fie realizată în perioada în care ei trebuiau să-şi semene ogoarele. Hotărâţi să susţină această lucrare, ei au participat la construirea sălii ziua, iar seara şi-au semănat ogoarele. Ce minunat spirit de sacrificiu! Acest lucru ne aminteşte de fraţii din secolul I care trăiau în Macedonia. Deşi erau foarte săraci, ei ‘au cerut, cu multe implorări, privilegiul de a da’ (2 Cor. 8:1–4). Fie ca şi noi să dăruim ‘potrivit cu binecuvântarea pe care ne-a dat-o Iehova’. (Citeşte Deuteronomul 16:17.)

16. Ce putem face pentru a ne asigura că sacrificiile noastre îi sunt plăcute lui Iehova?

¹⁶ Însă există unele aspecte la care trebuie să fim atenţi. La fel ca israeliţii din vechime, trebuie să ne asigurăm că ofrandele noastre benevole vor fi acceptate de Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm echilibrul, astfel încât să ne achităm de principalele noastre responsabilităţi, care au legătură cu familia şi cu închinarea la Iehova. Trebuie să fim atenţi ca nu cumva folosindu-ne timpul şi resursele pentru a-i ajuta pe alţii, să ajungem să neglijăm necesităţile spirituale sau fizice ale familiei noastre. Altfel, ar fi ca şi cum am dărui ceea ce nu avem. (Citeşte 2 Corinteni 8:12.) În plus, ar trebui să avem grijă de propria spiritualitate (1 Cor. 9:26, 27). Totuşi, atât timp cât trăim în armonie cu normele Bibliei, putem fi siguri că sacrificiile pe care le facem ne vor aduce multă bucurie şi satisfacţie şi că ele îi sunt ‘foarte plăcute’ lui Iehova.

17, 18. a) Ce simţim faţă de fraţii care fac sacrificii pentru Regat? b) Ce ar trebui să analizăm cu toţii?

¹⁷ Mulţi dintre fraţii noştri ‘se toarnă ca ofrandă de băutură’ prin eforturile pe care le fac pentru a susţine activităţile care au legătură cu Regatul (Filip. 2:17). Îi apreciem sincer pe cei care manifestă acest spirit de dăruire. Soţiile şi copiii fraţilor care sunt în fruntea lucrării Regatului sunt şi ei demni de laudă pentru generozitatea şi spiritul lor de sacrificiu.

¹⁸ Pentru a susţine Regatul, este nevoie de multe eforturi. Fie ca toţi să analizăm sub rugăciune modul în care am putea participa cât mai mult la această lucrare. Putem fi siguri că vom avea multe binecuvântări în prezent, dar şi mai multe „în sistemul viitor“ (Mar. 10:28–30).