1, 2. a) De ce sunt înşelătoriile atât de răspândite? b) Ce forme de înşelătorie există în prezent? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

MINCIUNILE, escrocheriile şi înşelătoriile sunt la ordinea zilei în lumea în care trăim. Lucrul acesta n-ar trebui să ne mire. Biblia arată clar că Satan Diavolul este un maestru al înşelătoriei şi este conducătorul acestei lumi (1 Tim. 2:14; 1 Ioan 5:19). Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul actualului sistem rău, Satan este din ce în ce mai furios deoarece nu mai are decât „puţin timp“ (Rev. 12:12). Ne putem aştepta deci ca oamenii influenţaţi de Diavol să fie tot mai necinstiţi. Ei vor încerca să-i înşele în special pe cei care-i slujesc lui Iehova.

² Uneori, în mass-media se spun jumătăţi de adevăr sau chiar minciuni sfruntate despre slujitorii lui Iehova şi despre convingerile lor. În ziare, la televizor şi pe internet se răspândesc multe neadevăruri. Ca urmare, unii oameni sunt tulburaţi sau chiar se înfurie deoarece cred astfel de minciuni, fără să verifice mai întâi cum stau lucrurile.

3. Ce ne poate ajuta să contracarăm minciunile lui Satan?

³ Din fericire, putem contracara minciunile lui Satan. În acest sens, avem Cuvântul lui Dumnezeu, care este „de folos ca să . . . îndrepte lucrurile“ (2 Tim. 3:16). Din scrierile apostolului Pavel aflăm că, în secolul I, unii creştini din Tesalonic au fost înşelaţi deoarece au dat crezare unor minciuni. El i-a îndemnat ‘să nu se lase repede clătinaţi în gândire’ (2 Tes. 2:1, 2). Ce lecţii se desprind din îndemnul plin de iubire al lui Pavel şi cum le putem aplica la situaţia noastră?

4. a) Cum au fost avertizaţi creştinii din Tesalonic cu privire la venirea ‘zilei lui Iehova’? b) Cum suntem avertizaţi noi?

⁴ În prima sa scrisoare către creştinii din Tesalonic, Pavel i-a avertizat cu privire la venirea ‘zilei lui  Iehova’. El nu a vrut ca fraţii săi să fie „în întuneric“ şi nepregătiţi. De aceea, întrucât erau „fii ai luminii“, el i-a îndemnat ‘să stea treji şi să rămână lucizi’. (Citeşte 1 Tesaloniceni 5:1–6.) În prezent, noi aşteptăm distrugerea Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Acest eveniment va marca începutul zilei celei mari a lui Iehova. Din fericire, noi avem o înţelegere tot mai clară cu privire la modul în care se împlineşte scopul lui Iehova. De asemenea, prin intermediul congregaţiei primim cu regularitate aduceri-aminte oportune, care ne ajută să rămânem lucizi. Dând atenţie acestor avertismente, ne putem întări hotărârea de a-i aduce lui Dumnezeu ‘un serviciu sacru îndeplinit cu puterea raţiunii noastre’ (Rom. 12:1).

5, 6. a) Despre ce a vorbit Pavel în a doua sa scrisoare către tesaloniceni? b) Ce va face în curând Dumnezeu prin intermediul lui Isus? c) Ce ar trebui să ne întrebăm?

⁵ La scurt timp după ce le-a trimis creştinilor din Tesalonic prima scrisoare, Pavel le-a mai scris o scrisoare. El i-a avertizat cu privire la necazul ce va veni când Domnul Isus va aduce judecata divină „peste cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de vestea bună“ (2 Tes. 1:6–8). Din capitolul 2 al acestei scrisori reiese că unii membri ai congregaţiei din Tesalonic erau „tulburaţi“ în legătură cu ziua lui Iehova, ajungând chiar să creadă că venirea ei era iminentă. (Citeşte 2 Tesaloniceni 2:1, 2.) Creştinii din secolul I n-au înţeles pe deplin modul în care se împlinea scopul lui Iehova. Pavel a recunoscut acest lucru mai târziu, când a scris: „Căci cunoaştem parţial şi profeţim parţial, dar, când va veni ceea ce este complet, ceea ce este parţial va fi înlăturat“ (1 Cor. 13:9, 10). Însă avertismentele inspirate consemnate de Pavel, de apostolul Petru şi de alţi fraţi unşi fideli din timpul acela i-au ajutat pe creştini să rămână tari în credinţă.

⁶ Pentru a îndrepta lucrurile, Pavel a explicat sub inspiraţie că, înainte de ziua lui Iehova, avea să vină o mare apostazie şi să apară „omul nelegiuirii“. * Apoi, la timpul stabilit, Domnul Isus urma  ‘să-i reducă la nimic’ pe toţi cei care fuseseră înşelaţi. Apostolul a arătat că motivul pentru care aveau să fie judecaţi era acela „că n-au primit iubirea adevărului“ (2 Tes. 2:3, 8–10). Ar fi bine să ne întrebăm: Cât de mult iubesc adevărul? Sunt la zi cu înţelegerea învăţăturilor biblice prezentate în această revistă şi în alte publicaţii bazate pe Biblie, puse la dispoziţia slujitorilor lui Dumnezeu de pretutindeni?

7, 8. a) Cu ce pericole s-au confruntat creştinii din secolul I? b) Ce pericol deosebit îi pândeşte pe adevăraţii creştini din prezent?

⁷ Însă, în afară de apostaţi şi învăţăturile lor, creştinii aveau să se confrunte şi cu alte pericole. Pavel i-a scris lui Timotei că „iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele“. Apostolul a arătat că „unii, râvnind la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“ (1 Tim. 6:10). Şi „lucrările cărnii“ aveau să constituie în permanenţă un pericol (Gal. 5:19–21).

⁸ Pavel i-a avertizat cât se poate de clar pe tesaloniceni cu privire la unii oameni pe care, cu altă ocazie, i-a numit „apostoli falşi“. Aceştia ‘vorbeau lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei’ (2 Cor. 11:4, 13; Fap. 20:30). Mai târziu, Isus i-a lăudat pe membrii congregaţiei din Efes pentru că nu-i puteau „suporta pe oamenii răi“. Acei efeseni ‘i-au pus la încercare’ pe cei ce, în realitate, erau apostoli falşi, adică nişte mincinoşi (Rev. 2:2). Este interesant că, în a doua sa scrisoare către tesaloniceni, Pavel a spus: „Vă poruncim deci, fraţilor, în numele Domnului Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de orice frate care umblă dezordonat“. Apoi, el a făcut referire în mod concret la creştinii care ‘nu voiau să lucreze’ (2 Tes. 3:6, 10). Dar, dacă aceştia trebuiau evitaţi, cu atât mai mult trebuiau evitaţi cei care începuseră să se comporte ca nişte apostaţi! Într-adevăr, prietenia cu astfel de persoane era cât se poate de periculoasă şi trebuia evitată. Lucrul acesta este valabil şi în prezent (Prov. 13:20).

9. De ce ar trebui să fim foarte atenţi dacă cineva începe să facă speculaţii sau să vorbească în mod critic?

⁹ Izbucnirea necazului celui mare şi sfârşitul acestui sistem rău sunt tot mai aproape. De aceea, avertismentele inspirate care le-au fost date creştinilor din secolul I sunt şi mai importante în prezent. În mod sigur, noi nu dorim ‘să ratăm scopul’ bunătăţii nemeritate a lui Iehova şi să pierdem perspectiva vieţii veşnice, fie în cer, fie pe pământ (2 Cor. 6:1). De aceea, ar trebui să fim foarte atenţi dacă cineva care asistă la întruniri încearcă să ne atragă în discuţii în care se fac speculaţii cu privire la lucruri ce nu sunt explicate în Biblie sau în care li se aduc critici bătrânilor şi altor slujitori ai lui Iehova (2 Tes. 3:13–15).

10. Ce tradiţii au fost îndemnaţi să respecte creştinii din Tesalonic?

¹⁰ Pavel i-a îndemnat pe fraţii săi din Tesalonic ‘să rămână neclintiţi’ şi ataşaţi de lucrurile pe care le învăţaseră. (Citeşte 2 Tesaloniceni 2:15.) Ce erau „tradiţiile“ în care fuseseră învăţaţi? Cu siguranţă, nu era vorba de tradiţiile pe care religia falsă le respectă şi le promovează ca şi cum ar fi la fel de importante ca învăţăturile din Scripturi. Dimpotrivă, Pavel se referea la învăţăturile pe care el şi alţii le primiseră de la Isus şi la cele pe care Dumnezeu l-a inspirat să le transmită,  multe dintre ele ajungând să facă parte din Scripturi. Pavel le-a scris fraţilor săi din Corint: „Vă laud pentru că vă amintiţi de mine în toate şi ţineţi cu tărie la tradiţii, aşa cum vi le-am transmis“ (1 Cor. 11:2). Aceste învăţături proveneau dintr-o sursă sigură şi erau cu adevărat demne de încredere.

11. Cum ar putea ajunge cineva să fie înşelat?

¹¹ Când le-a scris evreilor, Pavel a îndreptat atenţia spre două modalităţi prin care un slujitor al lui Iehova ar putea să-şi piardă credinţa şi să nu rămână loial. (Citeşte Evrei 2:1; 3:12.) El a vorbit despre faptul de ‘a merge în derivă’ şi de ‘a ne îndepărta de Dumnezeu’. Când o barcă merge în derivă, acest lucru aproape că nici nu se observă la început. Treptat însă, ea se îndepărtează tot mai mult de ţărm. În schimb, omul care îşi conduce barca departe de ţărm face aceasta în mod voit. Ambele exemple arată ce se poate întâmpla dacă o persoană se lasă înşelată, permiţând ca încrederea sa în adevărul biblic să slăbească.

12. Ce activităţi ne-ar putea afecta spiritualitatea?

¹² Unii creştini din Tesalonic s-au lăsat probabil înşelaţi. Dar ce se poate spune despre zilele noastre? În prezent există multe activităţi care consumă timp. Să ne gândim cât timp petrec unii pe reţelele de socializare, citind şi răspunzând la e-mailuri, lăsându-se absorbiţi de hobby-uri sau căutând să fie mereu la curent cu evenimentele sportive. Oricare dintre aceste activităţi l-ar putea distrage pe un slujitor al lui Iehova şi i-ar putea slăbi zelul. Astfel, s-ar putea ca el să nu mai dedice la fel de mult timp rugăciunii, studierii Bibliei, întrunirilor şi predicării veştii bune. Ce putem face pentru ‘a nu ne lăsa repede clătinaţi în gândire’?

13. a) Aşa cum s-a prezis, care este atitudinea multor oameni? b) Ce ne va ajuta să ne păstrăm credinţa puternică?

¹³ Este foarte important să fim mereu conştienţi de perioada în care trăim şi de efectele pe care le poate avea asupra noastră faptul de a alege să petrecem timp cu cei care nu vor să creadă că trăim în „zilele din urmă“. Referitor la această perioadă, apostolul Petru a scris: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla după dorinţele lor şi care vor zice: «Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei»“ (2 Pet. 3:3, 4). Citirea Bibliei în fiecare zi şi studierea ei cu regularitate ne vor ajuta să nu uităm că trăim în „zilele din urmă“. Apostazia prezisă în Biblie a apărut de mult şi este evidentă şi în zilele noastre. „Omul nelegiuirii“ există şi în prezent şi se împotriveşte în continuare slujitorilor lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să rămânem treji şi să nu uităm că ziua lui Iehova este aproape (Ţef. 1:7).

14. Cum ne ocroteşte faptul de a fi ocupaţi în serviciul lui Dumnezeu?

¹⁴ Un alt lucru care ne poate ajuta să rămânem vigilenţi şi să nu ne lăsăm clătinaţi în gândire este participarea cu regularitate la predicarea veştii bune despre Regat. Astfel, când Isus Cristos, Capul congregaţiei, le-a poruncit continuatorilor săi să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, învăţându-i să respecte învăţăturile sale, el a dat o poruncă ce avea să-i ocrotească (Mat. 28:19, 20). Pentru a asculta de această poruncă, trebuie să fim zeloşi în lucrarea de predicare. Credeţi că fraţii noştri din Tesalonic s-au mulţumit să predice şi să-i înveţe pe alţii în mod superficial şi fără entuziasm,  ca şi cum s-ar fi achitat de o simplă obligaţie? Să ne amintim ce le-a scris Pavel: „Nu stingeţi focul spiritului! Nu dispreţuiţi cuvintele profetice!“ (1 Tes. 5:19, 20). Nu-i aşa că profeţiile pe care le studiem şi despre care le vorbim altora sunt cu adevărat impresionante?

15. Ce lucruri utile aţi putea analiza cu ocazia închinării în familie?

¹⁵ Toţi dorim să-i ajutăm pe membrii familiei noastre să devină predicatori eficienţi ai veştii bune. În acest scop, mulţi fraţi folosesc o parte din timpul dedicat închinării în familie ca să se pregătească pentru lucrarea de predicare. Ar putea fi util să discutaţi despre modul în care membrii familiei voastre pot cultiva interesul persoanelor întâlnite în predicare. Ce vor spune la următoarea vizită? Ce subiecte ar putea păstra viu interesul celor pe care-i vizitează? Care este cel mai potrivit moment pentru a efectua vizitele? Tot cu ocazia închinării în familie, mulţi folosesc o parte din timp ca să se pregătească pentru întrunirile congregaţiei. Ar putea şi familia voastră să se pregătească mai bine pentru a participa cu răspunsuri? Lucrul acesta vă va întări credinţa şi vă va ajuta să nu vă lăsaţi clătinaţi în gândire (Ps. 35:18). Într-adevăr, închinarea în familie ne ocroteşte de speculaţii şi de îndoieli.

16. Ce îi impulsionează pe creştinii unşi să nu se lase clătinaţi în gândire?

¹⁶ Când medităm la modul în care Iehova şi-a binecuvântat poporul de-a lungul anilor, ajutându-l să înţeleagă tot mai bine profeţiile Bibliei, suntem convinşi că ne aşteaptă o răsplată minunată. Creştinii unşi au perspectiva de a fi împreună cu Cristos în cer. Cât de mult îi impulsionează această speranţă să nu se lase clătinaţi în gândire! Fără îndoială, putem aplica în cazul lor cuvintele pe care Pavel le-a scris tesalonicenilor: „Suntem datori să-i mulţumim neîncetat lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Iehova, fiindcă Dumnezeu v-a ales . . . prin sfinţirea voastră cu spirit şi prin credinţa voastră în adevăr“ (2 Tes. 2:13).

17. Cum te încurajează cuvintele din 2 Tesaloniceni 3:1–5?

¹⁷ Şi cei care speră să primească viaţă veşnică pe pământ ar trebui să facă tot ce pot pentru ‘a nu se lăsa repede clătinaţi în gândire’. Dacă ai această speranţă, ţine cont de îndemnul plin de iubire pe care li l-a dat Pavel fraţilor săi unşi din Tesalonic. (Citeşte 2 Tesaloniceni 3:1–5.) Toţi ar trebui să fim profund recunoscători pentru aceste cuvinte pline de iubire. Într-adevăr, scrisorile către tesaloniceni ne dau avertismente vitale cu privire la speculaţii şi idei discutabile. Având în vedere că sfârşitul este atât de aproape, noi apreciem foarte mult aceste avertismente.