ESTE dimineaţă devreme. Ieşind din casă, o femeie găseşte un pachet în pragul uşii. Îl ridică şi se uită în jur, dar nu vede pe nimeni pe stradă; cineva trebuie să-l fi lăsat acolo în timpul nopţii. Îl desface doar cât să vadă ce este înăuntru, apoi intră repede în casă şi închide uşa — o reacţie cât se poate de firească, având în vedere că pachetul conţine literatură biblică interzisă. Femeia strânge pachetul la piept şi îi mulţumeşte în gând lui Iehova pentru hrana spirituală preţioasă.

Astfel de scene aveau loc în Germania anilor ’30 ai secolului trecut. După 1933, când partidul nazist a preluat puterea în Germania, lucrarea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în aproape toată ţara. „Eram convinşi că lucrarea lui Iehova, prin care era proclamat numele său, nu putea fi oprită de o lege dată de om“, spune Richard Rudolph, acum în vârstă de peste 100 de ani. * „Literatura biblică era vitală pentru studiul personal şi pentru predicare. Dar, odată cu interdicţia, publicaţiile biblice nu se mai găseau atât de uşor. Ne întrebam cum avea să continue lucrarea.“ Nu după mult timp, Richard a aflat că putea şi el să contribuie într-un mod neobişnuit la satisfacerea acestei necesităţi. Totul avea să se petreacă în umbrele munţilor (Jud. 9:36).

Dacă mergeţi de-a lungul fluviului Elba (sau Labe) spre cursul lui superior, veţi ajunge, în cele din urmă, în munţii Krkonoše, aflaţi la graniţa dintre Republica Cehă şi Polonia. Deşi nu depăşesc altitudinea de 1 600 de metri, munţii au fost numiţi insula arctică din inima Europei. Aproximativ şase luni pe an, crestele sunt acoperite de un strat de zăpadă de până la trei metri. Cei care nu ţin cont de vremea capricioasă pot fi surprinşi de o ceaţă densă care învăluie dintr-odată vârfurile munţilor.

De-a lungul secolelor, acest lanţ muntos a fost o graniţă naturală între provincii, regate şi state. Din cauza reliefului accidentat, zona nu putea fi bine supravegheată, motiv pentru care, în trecut, mulţi  furau bunuri şi le duceau de partea cealaltă a munţilor. Între anii 1933 şi 1936, când munţii Krkonoše despărţeau Cehoslovacia de Germania, Martori ai lui Iehova curajoşi au început să folosească potecile bătătorite cândva de tâlhari. În ce scop? Pentru a transporta literatură biblică valoroasă din zone în care aceasta era mai uşor de procurat. Tânărul Richard era unul dintre acei Martori.

Richard îşi aminteşte: „La sfârşit de săptămână, mergeam în munţi în grupuri de aproximativ şapte fraţi tineri, echipaţi de drumeţie. Din partea germană, ne lua cam trei ore să trecem munţii şi să ajungem în Špindlerův Mlýn“, o staţiune turistică, situată la aproape 17 kilometri depărtare în partea cehă. În zona aceea locuiau mulţi germani. Unul dintre ei era un fermier care a acceptat să colaboreze cu fraţii. Cu o căruţă trasă de cai, pe care o folosea de obicei pentru transportarea turiştilor, fermierul mergea într-un orăşel din apropiere şi încărca cutiile cu literatură trimise cu trenul din Praga. El le aducea la ferma sa şi le ascundea în podul cu fân. De acolo, literatura urma să fie luată de curieri, care o duceau în partea germană.

Richard continuă: „După ce ajungeam la fermă, ne încărcam rucsacurile, special făcute pentru a căra pachetele grele de literatură. Fiecare dintre noi ducea în spate aproximativ 50 de kilograme“. Pentru a nu fi descoperiţi, fraţii făceau acest traseu la adăpostul întunericului, plecând la drum la asfinţit şi ajungând acasă înainte de ivirea zorilor. Ernst Wiesner, care, la acea vreme, era supraveghetor de circumscripţie în Germania, a descris unele măsuri de siguranţă: „Doi fraţi mergeau înainte şi, când întâlneau pe cineva, dădeau imediat semnale cu lanterna. Astfel, fraţii care purtau în spate rucsacurile grele şi care se aflau în urmă cu aproape 100 de metri ştiau că trebuiau să se ascundă în tufişuri până când cei doi fraţi din faţă se întorceau şi spuneau o parolă, care se schimba în fiecare săptămână“. Însă poliţiştii germani în uniforme albastre nu erau singurul pericol care îi pândea pe fraţi.

Richard relatează: „Într-o seară a trebuit să lucrez mai mult, aşa că am plecat spre partea cehă  mai târziu decât ceilalţi fraţi. Era întuneric, ceaţă şi tremuram în timp ce mergeam prin ploaia rece. M-am rătăcit în zona cu jnepeni şi, preţ de câteva ore, am căutat în zadar o cale de ieşire. Mulţi drumeţi şi-au găsit sfârşitul în aceste hăţişuri. M-am întâlnit cu fraţii doar dimineaţă devreme, când se întorceau din partea cehă“.

Aproximativ trei ani, micul grup de fraţi curajoşi a trecut munţii în fiecare săptămână. Iarna traversau munţii pe schiuri, ducând încărcătura preţioasă în rucsacuri. Uneori, grupuri de până la 20 de fraţi treceau frontiera ziua, folosind trasee montane marcate. Pentru a lăsa impresia că sunt doar un grup de drumeţi, ei erau însoţiţi de câteva surori. Unele mergeau în fruntea grupului şi îşi aruncau pălăriile în aer când bănuiau că exista un pericol.

După ce curierii ajungeau acasă din drumeţiile lor nocturne, totul era organizat pentru ca literatura să fie distribuită imediat. Publicaţiile erau împachetate, astfel încât să pară un transport de săpun şi erau duse la gara din Hirschberg. Pachetele erau trimise în diferite părţi ale Germaniei, unde, aşa cum s-a arătat la începutul articolului, fraţii şi surorile le distribuiau cu discreţie colaboratorilor lor. Această reţea clandestină de distribuţie era atât de complexă, încât descoperirea oricărui element al ei ar fi avut urmări grave. Într-o zi, a avut loc chiar un astfel de incident.

În 1936, un depozit de literatură din apropierea Berlinului a fost descoperit. Printre lucrurile găsite erau şi trei pachete de la un expeditor necunoscut din Hirschberg. Folosind metoda de analizare a scrisului de mână, poliţia l-a identificat pe unul dintre cei mai importanţi membri ai grupului care transporta literatură pe ascuns şi l-a arestat. La scurt timp după aceea, au mai fost arestaţi doi suspecţi, printre care şi Richard Rudolph. Deoarece fraţii au recunoscut toate acuzaţiile aduse, alţii au putut continua să facă un timp acele călătorii din ce în ce mai periculoase.

Transportarea publicaţiilor în rucsacuri peste munţii Krkonoše a reprezentat principala modalitate prin care fraţii germani au primit literatură biblică. Însă munţii Krkonoše nu au fost singura rută folosită. Până în 1939, când forţele militare germane au ocupat Cehoslovacia, au fost folosite rute similare de-a lungul frontierei cu această ţară. Martori din alte ţări învecinate cu Germania, precum Franţa, Olanda şi Elveţia, dar şi Martori din Germania şi-au asumat riscuri mari pentru a le asigura hrană spirituală fraţilor lor care erau persecutaţi.

În prezent, cei mai mulţi dintre noi pot avea literatură biblică în cantitatea dorită şi în diferite formate. Fie că iei o publicaţie nouă de la sala Regatului, fie că o descarci de pe site-ul www.pr418.com, gândeşte-te la toate eforturile făcute ca tu să poţi obţine acea publicaţie. Poate că acum producerea şi distribuirea literaturii nu implică ceva atât de impresionant precum trecerea unor culmi de munte înzăpezite în miezul nopţii, dar cu siguranţă că pretind muncă asiduă din partea multor colaboratori ai tăi care îţi slujesc cu altruism.