1. De ce este important modul în care îi tratăm pe oameni în lucrarea de predicare? Daţi un exemplu. (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

ÎN URMĂ cu câţiva ani, un cuplu de Martori din Fiji participa la o campanie de invitare a oamenilor la Comemorarea morţii lui Cristos. În timp ce vorbeau cu o doamnă în faţa casei ei, a început să plouă. Fratele şi soţia lui i-au dat doamnei una dintre umbrelele lor. Cei doi au fost încântaţi s-o vadă pe această doamnă printre cei prezenţi la Comemorare. Ea a zis că nu-şi mai amintea exact ce i-au spus Martorii când au vizitat-o. Dar a fost atât de impresionată de modul în care au tratat-o, încât n-a putut să nu vină la Comemorare. Ce a contribuit la această reacţie frumoasă? Cuplul urmase ceea ce mulţi numesc Regula de aur.

2. Ce este Regula de aur şi cum o putem aplica?

² Ce este Regula de aur? Este sfatul pe care l-a dat Isus când a zis: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel” (Mat. 7:12). Cum putem aplica această regulă? În esenţă, făcând două lucruri. În primul rând, ar trebui să ne întrebăm: Dacă aş fi în locul celuilalt, cum mi-ar plăcea să fiu tratat? Apoi  trebuie să facem tot ce putem pentru a-i trata pe ceilalţi în acest fel (1 Cor. 10:24).

3, 4. a) De ce Regula de aur nu se aplică numai în relaţiile cu fraţii de credinţă? b) Ce vom analiza în acest articol?

³ Deseori, aplicăm Regula de aur în relaţiile cu fraţii noştri. Dar Isus nu a spus că ar trebui să arătăm consideraţie numai faţă de fraţii de credinţă. De fapt, el a menţionat Regula de aur când a arătat cum trebuie să-i tratăm pe oameni în general, inclusiv pe duşmanii noştri. (Citeşte Luca 6:27, 28, 31, 35.) Dacă trebuie să aplicăm Regula de aur faţă de duşmanii noştri, cu atât mai mult trebuie s-o aplicăm când le depunem mărturie oamenilor, dintre care mulţi au probabil „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică” (Fap. 13:48).

⁴ În continuare, vom analiza patru întrebări pe care ni le putem aminti când suntem în lucrarea de predicare: Pe cine abordăm? Unde îi abordăm pe oameni? Când este cel mai potrivit să-i abordăm? Şi cum ar trebui să-i abordăm? Aşa cum vom vedea, aceste întrebări ne pot ajuta să ţinem seama de sentimentele celor cărora le predicăm şi să ne adaptăm abordarea în funcţie de acestea (1 Cor. 9:19-23).

5. Ce întrebări am putea să ne punem?

⁵ În lucrarea de predicare, vorbim de obicei cu oameni care provin din medii diferite şi au probleme diferite (2 Cron. 6:29). Când vrei să prezinţi vestea bună unei persoane, întreabă-te: Dacă rolurile ar fi inversate, cum aş vrea să mă privească această persoană? Mi-ar plăcea să mă privească doar ca pe un locatar oarecare? Sau aş vrea să încerce să mă cunoască aşa cum sunt? Meditarea la astfel de întrebări ne poate aminti că trebuie să-l tratăm pe fiecare locatar ca pe o persoană individuală.

6, 7. Ce ar trebui să facem dacă un locatar pare pus pe ceartă?

⁶ Nimănui nu-i place să fie etichetat drept o persoană antipatică. Să ilustrăm: Ca slujitori ai lui Iehova, facem tot ce putem ca să aplicăm sfatul biblic de a avea ‘întotdeauna o vorbire plăcută’ (Col. 4:6). Însă, fiind imperfecţi, uneori spunem lucruri pe care mai târziu le regretăm (Iac. 3:2). Dacă se întâmplă să nu fim amabili cu o persoană, probabil pentru că am avut o zi grea, nu am dori să fim etichetaţi drept nepoliticoşi sau lipsiţi de consideraţie. Am spera ca persoana respectivă să fie înţelegătoare. Nu ar trebui să-i tratăm pe alţii în acelaşi fel?

⁷ Dacă în lucrarea de predicare întâlnim pe cineva care pare pus pe ceartă, n-ar trebui să ne străduim să înţelegem de ce se poartă astfel? Probabil că a venit stresat de la serviciu sau de la şcoală. Sau poate că se confruntă cu o problemă gravă de sănătate. De multe ori, locatarii care la început au fost supăraţi şi-au schimbat atitudinea când slujitorii lui Iehova i-au tratat cu blândeţe şi respect (Prov. 15:1; 1 Pet. 3:15).

8. De ce n-ar trebui să ne reţinem să predicăm mesajul despre Regat la „oameni de orice fel”?

⁸ Mesajul nostru ajunge la persoane din toate mediile sociale. De exemplu, în ultimii câţiva ani, în Turnul de veghe, la rubrica „Biblia schimbă viaţa oamenilor”, au fost publicate peste 60 de relatări ale diferitor oameni. Unii dintre ei au fost înainte hoţi, beţivi, membri ai unor bande sau consumatori de droguri. Alţii au fost politicieni, conducători religioşi sau oameni preocupaţi de propria carieră. Unii au dus o viaţă imorală. Dar toţi au auzit vestea bună, au acceptat un studiu biblic, au făcut schimbări şi au venit la adevăr. Aşadar, n-ar trebui să considerăm că anumiţi oameni nu vor accepta niciodată mesajul despre Regat. (Citeşte  1 Corinteni 6:9-11.) Dimpotrivă, noi ştim că la vestea bună pot reacţiona favorabil „oameni de orice fel” (1 Cor. 9:22).

9. De ce ar trebui să manifestăm respect faţă de locuinţa altora?

⁹ Când predicăm, unde îi abordăm pe oameni? De multe ori facem acest lucru la ei acasă (Mat. 10:11-13). Nu-i aşa că apreciem când alţii manifestă respect faţă de locuinţa şi de proprietatea noastră? În fond, locuinţa noastră este importantă pentru noi. Dorim ca ea să fie un loc în care să avem intimitate şi siguranţă. Ar trebui să arătăm acelaşi respect şi faţă de semenii noştri. Prin urmare, când participăm la lucrarea din casă-n casă, trebuie să fim atenţi să manifestăm respect faţă de locuinţa lor (Fap. 5:42).

10. Ce am putea face pentru a nu-i deranja pe oamenii din teritoriu?

¹⁰ Întrucât trăim într-o lume plină de infractori, mulţi locatari sunt suspicioşi faţă de străini (2 Tim. 3:1-5). Trebuie să fim atenţi să nu-i facem să fie şi mai suspicioşi. De exemplu, să presupunem că ne apropiem de o casă şi batem sau sunăm la poartă. Dacă nu răspunde nimeni, am putea fi tentaţi să intrăm în curte şi să ne uităm pe fereastră sau să mergem în jurul casei, încercând să vedem dacă locatarul este acasă. În zona în care locuieşti, i-ar deranja acest lucru pe locatari? Ce ar putea crede vecinii? E adevărat, trebuie să ne lucrăm temeinic teritoriul (Fap. 10:42). Suntem dornici să le împărtăşim oamenilor un mesaj încurajator, iar motivaţia noastră este bună (Rom. 1:14, 15). Totuşi, este înţelept să nu-i deranjăm în mod inutil pe oameni. Apostolul Pavel a scris: „Noi nu dăm în niciun fel vreun motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru să nu fie criticat” (2 Cor. 6:3). Când manifestăm respect faţă de locuinţa şi de proprietatea oamenilor din teritoriu, conduita noastră i-ar putea atrage pe unii la adevăr. (Citeşte 1 Petru 2:12.)

11. De ce ne bucurăm când alţii manifestă respect faţă de timpul nostru?

¹¹ Ca slujitori ai lui Iehova, majoritatea dintre noi avem un program foarte încărcat. Pentru a ne putea achita de responsabilităţile noastre, ne stabilim priorităţi şi ne planificăm atent activităţile (Ef. 5:16; Filip. 1:10). Nu ne place să fim întrerupţi din ceea ce facem. De aceea, ne bucurăm când alţii manifestă respect faţă de timpul nostru fiind plini de consideraţie când ne abordează şi străduindu-se să nu ne reţină prea mult. Păstrând în minte Regula de aur, cum putem arăta respect faţă de cei cărora le predicăm?

12. Cum ne putem da seama care este cel mai potrivit moment pentru a-i aborda pe oamenii din teritoriu?

¹² Ar trebui să ne gândim care este cel mai potrivit moment pentru a-i aborda pe locatari. Când sunt oamenii din teritoriu, de obicei, acasă? Când ar putea fi mai receptivi? Ar fi bine să încercăm să ne modificăm programul în funcţie de locatari. În unele părţi ale lumii, mulţi oameni sunt mai uşor de găsit acasă spre sfârşitul după-amiezii sau la lăsarea serii. Dacă acest lucru este valabil şi în zona în care predici, ţi-ai putea planifica activităţile pentru a merge din casă-n casă şi la aceste ore ale zilei? (Citeşte 1 Corinteni 10:24.) Putem fi siguri că Iehova va binecuvânta sacrificiile pe care le facem pentru a merge în predicare când este cel mai bine pentru oamenii din teritoriu.

13. Cum putem manifesta respect faţă de un locatar?

¹³ Cum mai putem manifesta respect  faţă de oameni? Când găsim o persoană receptivă, ar trebui să-i depunem o mărturie temeinică, însă n-ar trebui să stăm prea mult la ea. S-ar putea ca locatarul să-şi fi rezervat acel timp pentru o activitate pe care o consideră importantă. Dacă spune că este ocupat, putem menţiona că vom fi concişi şi ar trebui să ne ţinem de cuvânt (Mat. 5:37). Înainte să plecăm, ar fi bine să întrebăm persoana când crede că am putea continua discuţia. Unii vestitori au constatat că este bine să spună: „M-aş bucura să mai stăm de vorbă. Ar fi mai bine dacă v-aş suna sau v-aş trimite un mesaj înainte să vin?”. Când ne adaptăm la programul celor din teritoriu, urmăm exemplul lui Pavel, care ‘nu căuta propriul folos, ci pe al multora, ca să fie salvaţi’ (1 Cor. 10:33).

14-16. a) De ce ar trebui să-i spunem clar locatarului care este scopul vizitei noastre? Ilustraţi. b) Ce abordare a constatat un supraveghetor itinerant că este eficientă?

¹⁴ Să presupunem că într-o zi primim un telefon, însă nu recunoaştem vocea persoanei care ne sună. Este un necunoscut care ne întreabă ce ne place să mâncăm. Ne întrebăm cine este şi ce vrea de fapt de la noi. Din politeţe, poate că schimbăm câteva cuvinte, dar apoi îi dăm probabil de înţeles că nu vrem să continuăm conversaţia. Dar să presupunem că respectivul se prezintă, menţionează că lucrează în domeniul nutriţiei şi, în mod amabil, ne spune că vrea să ne împărtăşească unele informaţii utile. Probabil că  vom fi mai receptivi. La urma urmei, ne place când oamenii sunt direcţi şi totuşi plini de tact. Cum am putea proceda în mod asemănător cu cei pe care-i întâlnim în lucrarea de predicare?

¹⁵ În multe teritorii, trebuie să le spunem clar oamenilor care este scopul vizitei noastre. E adevărat, noi avem unele informaţii valoroase pe care locatarul nu le are. Dar să presupunem că nu ne prezentăm, ci pur şi simplu începem conversaţia cu o întrebare de genul: „Dacă aţi putea rezolva una dintre problemele lumii, pe care aţi alege-o?”. Evident, scopul unei astfel de întrebări este să aflăm ce gândeşte locatarul şi apoi să-i îndreptăm atenţia spre Biblie. Totuşi, el s-ar putea întreba: „Cine este această persoană şi de ce-mi pune această întrebare? Ce vrea de fapt?”. De aceea, ar trebui să încercăm să-i risipim temerile (Filip. 2:3, 4). Cum putem face lucrul acesta?

¹⁶ Un supraveghetor itinerant a constatat că următoarea abordare este foarte eficientă. După ce îl salută pe locatar şi se prezintă, el îi dă pliantul Aţi dori să aflaţi adevărul?, iar apoi îi spune: „Le oferim acest pliant tuturor oamenilor din zonă. El răspunde la şase întrebări pe care şi le pun mulţi. Acesta este exemplarul dumneavoastră”. Fratele spune că majoritatea oamenilor par să fie mai relaxaţi când află de ce îi vizităm. Din acest moment, îi este mai uşor să continue conversaţia. Apoi, supraveghetorul îl întreabă pe locatar: „V-aţi pus vreodată vreuna dintre aceste întrebări?”. Dacă locatarul alege o întrebare, fratele deschide pliantul şi analizează răspunsul Bibliei la acea întrebare. Sau, dacă locatarul nu se exprimă, alege el o întrebare şi continuă discuţia fără să-l pună într-o situaţie stânjenitoare. Desigur, există multe modalităţi de a începe o conversaţie. În unele zone, locatarii sunt probabil obişnuiţi să stea mai mult de vorbă înainte să le explicăm scopul vizitei. Aşadar, trebuie să ne adaptăm prezentarea la modul în care oamenii din zona noastră se aşteaptă probabil să fie abordaţi.

17. Care sunt câteva modalităţi prin care putem urma Regula de aur?

¹⁷ Aşadar, care sunt câteva modalităţi prin care putem urma Regula de aur când suntem în lucrarea de predicare? Noi îl tratăm pe fiecare locatar ca pe o persoană individuală. Arătăm respect faţă de locuinţa şi de proprietatea lui. Ne străduim să participăm la predicare când este cel mai probabil ca oamenii să fie acasă şi să fie receptivi. Şi ne prezentăm mesajul într-un mod care este potrivit pentru cei din zona respectivă.

18. Care sunt rezultatele când îi tratăm pe oamenii din teritoriu aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi?

¹⁸ Dacă îi tratăm pe oamenii din teritoriu aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi, rezultatele vor fi foarte frumoase. Fiind amabili şi plini de consideraţie, noi lăsăm ‘să strălucească lumina noastră’, scoatem în evidenţă valoarea principiilor biblice şi îi dăm glorie Tatălui nostru ceresc (Mat. 5:16). Folosind o abordare potrivită, putem atrage mai mulţi oameni la adevăr (1 Tim. 4:16). Indiferent că oamenii cărora le predicăm acceptă sau nu mesajul despre Regat, ne bucurăm să ştim că facem tot ce putem pentru ‘a ne înfăptui serviciul’ (2 Tim. 4:5). Fie ca toţi să-l imităm pe apostolul Pavel, care a scris: „Fac toate lucrurile de dragul veştii bune, ca să am parte de ea împreună cu alţii” (1 Cor. 9:23). Cu acest obiectiv în minte, să urmăm întotdeauna Regula de aur în lucrarea de predicare!