1, 2. Cum îi consideră Iehova pe slujitorii săi de pe pământ?

CÂND îi privesc pe copiii lor jucându-se, părinţii sunt deseori uimiţi de aptitudinile pe care le au. Dacă eşti părinte, probabil că şi tu poţi confirma acest lucru. Un copil poate fi bun la sport, în timp ce altuia îi place să deseneze sau este foarte îndemânatic. Indiferent de talentele copiilor, părinţii se bucură să le descopere potenţialul şi să-i ajute să şi-l valorifice.

² În mod asemănător, Iehova manifestă mult interes faţă de copiii săi pământeşti. El îi consideră pe slujitorii săi din zilele noastre „comorile preţioase ale tuturor naţiunilor” (Hag. 2:7). Ei sunt preţioşi în special datorită credinţei şi devoţiunii lor. Probabil şi tu ai observat că fraţii şi surorile de credinţă sunt talentaţi în multe domenii. Unii fraţi sunt oratori foarte buni, în timp ce alţii sunt buni organizatori. Multe surori învaţă uşor limbi străine şi le folosesc în predicare, iar altele îi ajută în mod exemplar pe cei bolnavi sau pe cei care au nevoie de încurajare (Rom. 16:1, 12). Ne bucurăm foarte mult să avem astfel de fraţi şi de surori în congregaţie!

3. La ce întrebări vom găsi răspuns în acest articol?

 ³ Cu toate acestea, unii fraţi, în special cei tineri sau cei botezaţi de curând, par să nu-şi fi găsit încă locul în congregaţie. Cum i-am putea ajuta să-şi valorifice la maximum potenţialul? De ce ar trebui să ne străduim să vedem ce este bun în ei, imitându-l astfel pe Iehova?

4, 5. Cum arată relatarea despre Ghedeon că Iehova vede potenţialul slujitorilor săi?

⁴ Biblia conţine mai multe relatări care arată clar că Iehova vede nu doar calităţile slujitorilor săi, ci şi potenţialul lor. De exemplu, Iehova l-a ales pe Ghedeon ca să-i elibereze pe israeliţi de sub asuprirea madianiţilor. El a trimis la Ghedeon un înger, care i-a spus: „Iehova este cu tine, bărbat puternic şi viteaz!”. Ghedeon a fost surprins la auzul acestor cuvinte. Pe atunci, el nu se simţea nici pe departe „puternic şi viteaz”. El se considera un om neînsemnat şi nu credea că putea să-i elibereze pe israeliţi. Însă Iehova avea o părere mult mai bună despre Ghedeon. (Citeşte Judecătorii 6:11-16.)

⁵ Iehova avea încredere că Ghedeon putea să-i elibereze pe israeliţi deoarece îi observase potenţialul. De exemplu, Iehova a văzut că Ghedeon treiera grâul cu toată puterea lui. Dar mai era un lucru demn de remarcat la Ghedeon. Pe atunci, agricultorii treierau de obicei grâul în aer liber, pentru ca vântul să sufle pleava. Însă Ghedeon treiera grâul într-un loc ferit, într-un teasc, ca să-l poată ascunde de madianiţi. Iehova a văzut că Ghedeon nu era doar un agricultor precaut. El era un om inteligent, care lua decizii înţelepte. Într-adevăr, Iehova a văzut potenţialul lui Ghedeon şi l-a ajutat să şi-l valorifice.

6, 7. a) Cum s-a deosebit părerea lui Iehova despre Amos de părerea unora dintre israeliţi? b) De unde reiese că Amos nu era un om neinstruit?

⁶ În mod asemănător, Iehova a văzut potenţialul profetului Amos, chiar dacă alţii îl considerau probabil un om retras şi neînsemnat. Amos a spus despre sine că era „păzitor de animale şi înţepător de smochine de sicomor”, un soi de smochine pe care le mâncau mai mult oamenii săraci. De aceea, când Iehova l-a trimis pe Amos să condamne cele zece triburi idolatre ale Israelului, unii israeliţi s-ar fi putut gândi că Iehova nu făcuse cea mai bună alegere. (Citeşte Amos 7:14, 15.)

⁷ Chiar dacă venea dintr-un sat izolat, Amos nu era ignorant. El cunoştea multe lucruri despre obiceiurile şi despre conducătorii vremii. Probabil că Amos ştia multe despre situaţia din Israel şi despre naţiunile învecinate de la negustorii care treceau prin satul lui (Am. 1:6, 9, 11, 13; 2:8; 6:4-6). Unii erudiţi din zilele noastre consideră că Amos a fost şi un scriitor bun. El a folosit cu iscusinţă nu doar cuvinte simple şi pătrunzătoare, ci şi comparaţii şi jocuri de cuvinte. Răspunsul plin de curaj pe care i l-a dat Amos preotului infidel Amaţia a arătat că Iehova alesese persoana potrivită pentru a transmite mesajul său. Într-adevăr, Iehova a văzut la Amos calităţi pe care alţii, probabil, nu le-au văzut (Am. 7:12, 13, 16, 17).

8. a) Ce asigurare i-a dat Iehova lui David? b) Cum îi încurajează cuvintele din Psalmul 32:8 pe cei care nu au încredere în propriile capacităţi?

⁸ Da, Iehova vede potenţialul fiecăruia dintre slujitorii săi. El l-a asigurat pe regele David că urma să-l îndrume mereu şi să-i dea sfaturile de care avea nevoie. (Citeşte Psalmul 32:8.) Cum ne încurajează această idee? Chiar dacă nu avem  încredere în propriile capacităţi, Iehova ne poate ajuta să depăşim limitele pe care credem că le avem şi să atingem obiective la care, probabil, nici nu ne-am gândit. Aşa cum un instructor de alpinism îl supraveghează atent pe un căţărător fără experienţă pentru a-l ajuta să găsească cele mai bune prize, tot aşa Iehova este gata să ne îndrume pe măsură ce progresăm pe plan spiritual. De asemenea, Iehova ne poate ajuta să ne valorificăm la maximum potenţialul prin intermediul fraţilor de credinţă. Cum anume?

9. Cum putem urma îndemnul lui Pavel de ‘a arăta interes’ faţă de alţii?

⁹ Pavel i-a îndemnat pe toţi creştinii ‘să arate interes’ faţă de fraţii şi surorile lor. (Citeşte Filipeni 2:3, 4.) Aceasta înseamnă că ar trebui să observăm calităţile şi aptitudinile celorlalţi şi să-i lăudăm pentru ele. Cum ne simţim când cineva remarcă progresele pe care le facem? Nu-i aşa că ne simţim îndemnaţi să facem în continuare progrese şi să dăm tot ce avem mai bun? Tot aşa, când îi lăudăm pe fraţii noştri pentru eforturile lor, ei se simt îndemnaţi să progreseze pe plan spiritual şi să facă tot ce pot în serviciul lui Iehova.

10. Cine are nevoie în mod deosebit de atenţie?

¹⁰ Cine are nevoie în mod deosebit de atenţie? Bineînţeles, din când în când, toţi avem nevoie să ni se acorde atenţie. Totuşi, fraţii tineri sau cei botezaţi de curând au în mod special nevoie să simtă că sunt implicaţi în activităţile congregaţiei. Acest lucru îi va ajuta să simtă că au un loc în poporul lui Iehova. Biblia îi îndeamnă pe fraţi să aspire la responsabilităţi în congregaţie (1 Tim. 3:1). Însă, dacă nu se simt apreciaţi, s-ar putea ca ei să se descurajeze şi să nu-şi mai dorească să facă mai mult în serviciul lui Iehova.

11. a) Cum l-a ajutat un bătrân pe un frate tânăr să-şi învingă timiditatea? b) Ce putem învăţa din acest exemplu?

¹¹ Ludovic, un bătrân de congregaţie care a fost ajutat să progreseze când era mai tânăr, spune: „Când arăt interes sincer faţă de un frate, el progresează mai repede”. El a remarcat că un tânăr pe nume Julien încerca să facă mai mult în congregaţie. Însă, fiind timid, uneori era stângaci şi nu se comporta tocmai firesc. Ludovic spune: „Am observat totuşi că era foarte blând şi îşi dorea cu adevărat să-i ajute pe cei din congregaţie. De aceea, în loc să-i pun la îndoială motivaţiile, m-am concentrat asupra calităţilor lui şi am încercat să-l încurajez”. Cu timpul, Julien a progresat, iar în prezent este slujitor auxiliar şi pionier regular.

12. De ce calitate avem nevoie pentru a-i ajuta pe fraţii noştri să progreseze? Daţi un exemplu.

¹² Este clar deci că, dacă vrem să-i ajutăm pe alţii să-şi valorifice la maximum potenţialul, trebuie să manifestăm discernământ. După cum am văzut, ar trebui să privim dincolo de punctele slabe ale fraţilor noştri şi să vedem calităţile şi aptitudinile pe care le-ar putea valorifica. Aşa a procedat Isus în cazul lui Petru, care uneori părea nestatornic. Acesta se numise înainte Simon. Însă Isus i-a schimbat numele în Chifa, sau Petru, care înseamnă „piatră”, prezicând astfel că avea să fie de neclintit (Ioan 1:42).

13, 14. a) Cum l-a ajutat Barnaba pe tânărul Marcu? b) Cum a fost ajutat un frate tânăr să progreseze? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹³ Imitându-l pe Isus, Barnaba l-a ajutat pe Ioan, zis şi Marcu (Fap. 12:25). În timpul călătoriei misionare pe care Pavel  a făcut-o împreună cu Barnaba, Marcu a avut rolul de a se îngriji de necesităţile lor. Însă, când au ajuns la Pamfilia, Marcu i-a părăsit, iar ei au trebuit să călătorească singuri printr-o regiune periculoasă (Fap. 13:5, 13). Se pare însă că Barnaba a privit dincolo de slăbiciunile lui Marcu şi, mai târziu, l-a ajutat să facă progrese (Fap. 15:37-39). Astfel, Marcu a devenit un creştin matur. Este demn de remarcat că, după un timp, când Pavel era întemniţat la Roma, Marcu era alături de el. Când le-a scris creştinilor din Colose, Pavel a vorbit frumos despre Marcu (Col. 4:10). Să ne imaginăm cât de mult s-a bucurat, probabil, Barnaba când Pavel chiar a solicitat ajutorul lui Marcu (2 Tim. 4:11).

¹⁴ Un bătrân de congregaţie pe nume Alexandre îşi aminteşte cum l-a ajutat un frate: „Când eram mai tânăr, îmi era foarte greu să rostesc rugăciuni în public. Însă un bătrân mi-a arătat cum să mă pregătesc şi să fiu mai relaxat. În loc să nu mă mai numească să rostesc rugăciuni, el mi-a dat multe ocazii să mă rog la întrunirile pentru serviciul de teren. Cu timpul, am căpătat mai multă încredere”.

15. Cum a arătat Pavel că îi aprecia pe fraţii săi?

¹⁵ Când remarcăm o calitate deosebită la un frate de credinţă, ne exprimăm aprecierea pentru modul în care o manifestă? În Romani, capitolul 16, Pavel a menţionat mai bine de 20 de fraţi şi surori şi a vorbit despre calităţile pe care le aprecia la ei (Rom. 16:3-7, 13). De exemplu, Pavel a spus că Andronic şi Iunias îi slujeau lui Cristos de mai mult timp decât el, lăudându-i astfel pentru perseverenţa lor. De asemenea, Pavel a vorbit cu căldură despre mama lui Ruf, fiind, probabil, recunoscător pentru grija iubitoare pe care o manifestase faţă de el.

16. Care ar putea fi rezultatul când îi lăudăm pe tineri?

¹⁶ Când îi lăudăm sincer pe fraţii noştri, rezultatele pot fi foarte frumoase. Să ne gândim la exemplul lui Rico, un băieţel din Franţa. El era descurajat pentru că tatăl său, care nu este Martor, nu era de acord ca el să se boteze. Rico se temea că va trebui să aştepte până când va fi major pentru a-i putea sluji lui Iehova în mod deplin. În plus, el era trist deoarece colegii râdeau de el din cauza convingerilor sale. Frédéric, un bătrân de congregaţie care a fost rugat să studieze cu Rico, spune: „L-am lăudat spunându-i că împotrivirea celorlalţi arăta că fusese suficient de curajos ca să vorbească despre credinţa lui”. În urma acestei discuţii, Rico a fost şi mai hotărât să continue să facă progrese şi să aibă o relaţie mai bună cu tatăl său. Rico s-a botezat când avea 12 ani.

17. a) Cum îi putem ajuta pe fraţii noştri să progreseze? b) Cum i-a ajutat un misionar pe unii fraţi tineri şi cu ce rezultat?

¹⁷ De fiecare dată când îi lăudăm pe fraţii noştri pentru o temă bine pregătită  sau pentru eforturile lor, ei se simt îndemnaţi să-i slujească şi mai mult lui Iehova. Sylvie, * care slujeşte de mulţi ani la Betelul din Franţa, a spus că şi surorile îi pot lăuda pe fraţi. Ea a observat că femeile remarcă unele detalii care bărbaţilor le scapă. Astfel, „încurajările lor se îmbină frumos cu laudele fraţilor cu mai multă experienţă”. Ea a adăugat: „Pentru mine, a-i lăuda pe alţii este o datorie” (Prov. 3:27). Jérôme, care este misionar în Guyana Franceză, a ajutat mulţi fraţi tineri să progreseze pentru a deveni misionari. El spune: „Am observat că atunci când îi laud în mod concret pe fraţi pentru ceea ce fac în predicare sau pentru răspunsurile lor bine gândite, ei capătă mai multă încredere şi îşi dezvoltă şi mai mult calităţile”.

18. De ce este util să colaborăm cu fraţii mai tineri?

¹⁸ De asemenea, îi putem ajuta pe fraţi să progreseze pe plan spiritual colaborând cu ei. De exemplu, un bătrân l-ar putea ruga pe un tânăr care se pricepe la calculatoare să tipărească de pe site-ul nostru, jw.org, unele informaţii care i-ar putea încuraja pe fraţii în vârstă care nu au calculator. Sau, dacă trebuie făcute unele lucrări la sala Regatului, l-ar putea invita pe un frate tânăr să-l ajute. Când iei iniţiativa în acest fel, ai ocazia să observi calităţile celor tineri, să-i lauzi şi să vezi rezultatele (Prov. 15:23).

19, 20. De ce ar trebui să-i ajutăm pe alţii să progreseze?

¹⁹ Când l-a numit pe Iosua în fruntea israeliţilor, Iehova i-a spus lui Moise ‘să-l încurajeze şi să-l întărească’. (Citeşte Deuteronomul 3:28.) În prezent, tot mai mulţi oameni ni se alătură în închinarea adusă lui Iehova. De aceea, toţi membrii congregaţiei, nu doar bătrânii, trebuie să-i ajute pe fraţii tineri şi pe cei noi să-şi valorifice la maximum potenţialul. Astfel, tot mai mulţi fraţi şi surori vor începe serviciul cu timp integral şi tot mai mulţi fraţi „vor fi calificaţi să-i înveţe pe alţii” (2 Tim. 2:2).

²⁰ Indiferent că facem parte dintr-o congregaţie mare sau dintr-o grupă care se străduieşte să devină congregaţie, să construim pentru viitor ajutându-i pe alţii să progreseze. Pentru a reuşi acest lucru, este esenţial să-l imităm pe Iehova şi să căutăm întotdeauna ce este bun în alţii.