Probabil, cunoşti persoane care sunt divorţate, şi aceasta deoarece divorţul este foarte răspândit. De exemplu, potrivit unui studiu desfăşurat în Polonia, există o mare probabilitate ca persoanele de 30 de ani care sunt căsătorite de trei până la şase ani să divorţeze. Dar divorţul nu se limitează la această categorie de vârstă.

De fapt, „statisticile arată că [în Europa] jumătate dintre cei care se căsătoresc vor divorţa”, precizează Institutul pentru Politici Familiale, din Spania. Situaţia este similară şi în alte ţări dezvoltate.

Ce aduce cu sine divorţul? Un consilier matrimonial cu experienţă din Europa de Est a făcut următoarea remarcă: „Divorţul oficializează ceea ce deja a avut loc: ruperea unei relaţii şi apoi separarea, care produce multă durere”. Ea a mai spus că divorţul este urmat deseori de „o avalanşă de sentimente foarte puternice: furie, regret, dezamăgire, deznădejde şi ruşine”. Uneori apar şi gânduri de sinucidere. „După ce divorţul este pronunţat în instanţă, începe o altă etapă. Măcinat de un sentiment de gol şi de singurătate, cel divorţat se poate gândi: «Acum, că am divorţat, cine sunt de fapt? Care este scopul vieţii mele?».”

Amintindu-şi cum s-a simţit cu câţiva ani în urmă, Ewa spune: „După pronunţarea divorţului, îmi era foarte ruşine când vecinii şi colegii mă etichetau ca «femeie divorţată». Eram foarte furioasă. Având doi copii de crescut, a trebuit să fiu şi mamă, şi tată”. * Adam, care a slujit 12 ani ca bătrân de congregaţie, spune: „Mi-am pierdut respectul de sine într-o măsură atât de mare, încât uneori mă cuprinde furia şi tind să mă izolez”.

Copleşiţi de îngrijorare cu privire la viitor, unii se luptă să-şi redobândească echilibrul, chiar şi după ani de la divorţ. Ei ar putea crede că celorlalţi nu le pasă de ei. Mai mult, aşa cum spune o jurnalistă care scrie articole pe această temă, persoanele divorţate trebuie „să-şi schimbe obiceiurile şi să înveţe să facă faţă singure problemelor”.

Un frate pe nume Stanisław spune: „După ce am divorţat, fosta soţie nu mi-a permis să-mi văd fetiţele. Acest lucru m-a făcut să cred că nimănui nu-i mai păsa de mine şi că până şi Iehova mă părăsise. Mi-am pierdut dorinţa de a trăi. Cu timpul, am înţeles cât de greşit fusese modul meu de gândire”.  Şi Wanda, o soră divorţată, a fost îngrijorată cu privire la viitorul ei. Ea spune: „Eram convinsă că, după o vreme, oamenii, inclusiv fraţii de credinţă, nu vor mai arăta interes faţă de mine şi de copiii mei. Însă acum îmi dau seama că fraţii au fost alături de noi şi că m-au ajutat să-mi cresc copiii în aşa fel încât să-i slujească lui Iehova”.

Din aceste afirmaţii putem înţelege că, după divorţ, unii se simt copleşiţi de sentimente negative. Ei şi-ar putea face o imagine greşită despre propria persoană, gândindu-se că sunt fără valoare şi că nu merită atenţie. În plus, ar putea ajunge să aibă o atitudine critică faţă de cei din jur. Drept urmare, este posibil să înceapă să creadă că fraţii din congregaţie sunt reci şi lipsiţi de empatie. Totuşi, unele experienţe, cum sunt cea a lui Stanisław şi a Wandei, arată că fraţii care au trecut printr-un divorţ pot ajunge să înţeleagă că membrilor congregaţiei chiar le pasă de ei. Într-adevăr, fraţii oferă un ajutor preţios, chiar dacă acesta nu este observat la început.

Chiar dacă facem tot posibilul să-i ajutăm pe fraţii divorţaţi, ei se pot simţi din când în când copleşiţi de singurătate. Îndeosebi surorile divorţate ar putea avea impresia că sunt puţini cei cărora le pasă de ele. Alicja spune: „Chiar dacă au trecut opt ani de la divorţ, tot am uneori sentimente de inferioritate. În acele momente, izbucnesc în lacrimi şi tind să mă izolez şi să-mi plâng de milă”.

Deşi sentimentele descrise aici nu sunt neobişnuite pentru cineva care a divorţat, Biblia ne sfătuieşte să nu ne izolăm. Dacă nu respectăm acest sfat, am putea ajunge să respingem ‘orice înţelepciune practică’ (Prov. 18:1). Însă cel care se simte singur ar trebui să înţeleagă că este înţelept să evite să caute în mod repetat sfaturi sau consolare la o persoană de sex opus. Astfel, nu va exista riscul de a cultiva sentimente romantice nepotrivite.

Fraţii şi surorile care au divorţat pot fi copleşiţi de îngrijorări cu privire la viitor şi de sentimentul că sunt singuri sau chiar daţi la o parte. Dacă înţelegem că aceste sentimente sunt fireşti şi, în acelaşi timp, greu de învins, ar trebui să-l imităm pe Iehova oferindu-le fraţilor şi surorilor ajutorul de care au nevoie (Ps. 55:22; 1 Pet. 5:6, 7). Putem fi siguri că orice ajutor va fi foarte apreciat. Astfel, ei vor simţi că suntem alături de ei şi că le suntem prieteni adevăraţi! (Prov. 17:17; 18:24)