1, 2. De ce condiţii s-au bucurat la început Adam şi Eva şi ce întrebări se ridică?

CÂND au fost creaţi, Adam şi Eva n-au avut niciun duşman. Ei erau perfecţi, trăiau în paradis şi se bucurau de o relaţie strânsă cu Creatorul lor, în calitate de fiu şi de fiică (Gen. 2:7-9; Luca 3:38). Perspectiva pe care o aveau reieşea chiar din misiunea pe care le-a dat-o Dumnezeu. (Citeşte Geneza 1:28.) Misiunea de ‘a umple pământul’ putea fi îndeplinită într-un anumit interval de timp. Însă, pentru a continua ‘să stăpânească peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ’, era nevoie ca Adam şi Eva să trăiască veşnic. Întrucât nu urma să moară, Adam nu şi-ar fi pierdut niciodată responsabilitatea încredinţată de Dumnezeu.

² Dar de ce stau lucrurile cu totul altfel în prezent? De ce avem atât de mulţi duşmani care ne răpesc fericirea, cel mai mare dintre ei fiind moartea? Cum îi va reduce Dumnezeu la nimic pe aceşti duşmani? Răspunsurile la aceste întrebări, precum şi la altele pot fi găsite în Biblie. Să vedem, aşadar, ce spune Biblia.

3, 4. a) Ce poruncă le-a dat Dumnezeu lui Adam şi Evei? b) Cât de important era ca ei să respecte acea poruncă?

³ Deşi aveau perspectiva de a trăi veşnic, Adam şi Eva nu erau nemuritori. Pentru a continua să trăiască, ei trebuiau să respire, să bea, să doarmă şi să mănânce. Însă, şi mai important, viaţa lor depindea de relaţia lor cu Iehova, Sursa vieţii (Deut. 8:3). Ei se puteau bucura în continuare de viaţă numai dacă acceptau îndrumarea Sa. Iehova i-a arătat clar lucrul acesta lui Adam încă dinainte de a fi creată Eva. Cum anume? „Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: «Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri».” (Gen. 2:16, 17)

⁴ „Pomul cunoaşterii binelui şi răului” reprezenta dreptul lui Dumnezeu de a stabili ce este bine şi ce este rău. Desigur, Adam avea deja simţul binelui şi al răului; el era creat după chipul lui Dumnezeu şi avea conştiinţă. Pomul urma să le amintească lui Adam şi Evei că aveau mereu nevoie de îndrumarea lui Iehova. Dacă mâncau din acel pom, ei ar fi arătat că doreau să fie independenţi din punct de vedere moral. Iar acest lucru ar fi avut consecinţe grave atât asupra lor, cât şi asupra urmaşilor lor. Aşa cum îi avertizase Dumnezeu, ei aveau să moară.

5. Cum au ajuns Adam şi Eva să nu asculte de Iehova?

⁵ După ce Eva a fost creată, Adam i-a vorbit despre porunca lui Dumnezeu. Ea cunoştea bine această poruncă şi a putut s-o repete aproape cuvânt cu cuvânt (Gen. 3:1-3). Eva a repetat-o înaintea şarpelui. Însă în spatele acestuia era Satan Diavolul, un fiu spiritual al lui Dumnezeu, care a permis să se dezvolte în el dorinţa de independenţă şi de putere. (Compară cu Iacov 1:14, 15.) Pentru a-şi realiza scopurile mârşave, Satan l-a acuzat pe Dumnezeu de minciună. El a asigurat-o pe Eva că, dacă nu va asculta de Dumnezeu, nu va muri, ci va fi asemenea lui Dumnezeu (Gen. 3:4, 5). Eva l-a crezut, a acţionat în mod independent mâncând din fructul pomului şi l-a convins pe Adam să i se alăture (Gen. 3:6, 17). Diavolul minţise. (Citeşte 1 Timotei 2:14.) Totuşi, Adam ‘a ascultat de glasul soţiei sale’. Chiar dacă şarpele părea, probabil, un prieten, Satan Diavolul era, în realitate, un duşman nemilos, care ştia ce consecinţe dezastruoase urma să aibă minciuna lui.

6, 7. Cum a acţionat Iehova ca Judecător în cazul lui Adam şi al Evei?

⁶ Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva lui Iehova, Cel care le dăduse viaţa şi toate celelalte lucruri. Bineînţeles, Iehova ştia exact ce se întâmplase (1 Cron. 28:9). (Citeşte Proverbele 15:3.) Dar el a permis ca Adam, Eva şi Satan să arate ce simţeau cu adevărat faţă de el. Ca Tată, fără îndoială că Iehova a fost foarte mâhnit. (Compară cu Geneza 6:6.) Ca Judecător însă, el a trebuit să acţioneze în armonie cu ceea ce spusese că se va întâmpla dacă cei doi nu aveau să asculte.

⁷ Dumnezeu îi spusese lui Adam: „În ziua în care vei mânca din [pomul cunoaşterii binelui şi răului], în mod sigur vei muri”. Adam s-a gândit, probabil, că aceasta era o „zi” de 24 de ore şi că avea să moară înainte de apusul soarelui.  Însă, mai târziu în acea zi, Iehova a vorbit cu Adam şi cu Eva (Gen. 3:8). Ca Judecător drept, el a ascultat mai întâi ce aveau de spus (Gen. 3:9-13). Apoi a pronunţat sentinţa împotriva celor doi păcătoşi (Gen. 3:14-19). Dacă i-ar fi executat pe loc, scopul său cu privire la Adam şi Eva şi la urmaşii lor nu s-ar mai fi îndeplinit (Is. 55:11). Cu toate că a confirmat pedeapsa cu moartea, iar efectele păcatului au început să se vadă imediat, Iehova a permis ca Adam şi Eva să aibă copii. Aceştia din urmă puteau să se bucure de măsurile pe care Iehova avea să le ia mai târziu. Astfel, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Adam şi Eva au murit în ziua în care au păcătuit. Şi, întrucât la Iehova o mie de ani sunt ca o zi, ei chiar au murit în decursul unei ‘zile’ (2 Pet. 3:8).

8, 9. Cum au fost afectaţi de păcat urmaşii lui Adam? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁸ Aveau să fie afectaţi copiii lui Adam şi ai Evei de acţiunea părinţilor lor? Da. Iată ce se spune în Romani 5:12: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit”. Primul care a murit a fost fidelul Abel (Gen. 4:8). Apoi, ceilalţi copii şi nepoţi ai lui Adam au îmbătrânit şi au murit şi ei. Urmaşii lui Adam au moştenit şi păcatul. Apostolul Pavel a spus: „Prin neascultarea aceluia singur mulţi au ajuns păcătoşi” (Rom. 5:19). Astfel, oamenii au moştenit păcatul şi moartea, doi duşmani necruţători, de care nu se pot elibera. Deşi nu putem explica exact cum s-au transmis păcatul şi moartea de la Adam la urmaşii săi, cu toţii putem vedea rezultatele.

⁹ Biblia compară în mod potrivit păcatul şi moartea moştenite de la Adam cu ‘un văl care înfăşoară toate popoarele’ şi cu ‘o pânză care acoperă toate naţiunile’ (Is. 25:7). Astfel, niciun om nu poate scăpa de păcat şi de moarte. Acesta este motivul pentru care Biblia spune că „toţi mor prin Adam” (1 Cor. 15:22). De aceea, întrebarea pe care a pus-o Pavel este firească: „Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte?” (Rom. 7:24). Putea cineva să-l scape? *

10. a) Ce versete arată că Iehova va reduce la nimic moartea adamică? b) Ce dezvăluie aceste versete despre Iehova şi despre Fiul său?

¹⁰ Da, Iehova putea să-l scape pe Pavel. Imediat după ce a menţionat „vălul”, Isaia a scris: „El va înghiţi moartea pentru totdeauna. Domnul Suveran Iehova va şterge lacrimile de pe toate feţele” (Is. 25:8). La fel ca un tată care înlătură cauza suferinţei copiilor lui şi le şterge lacrimile, Iehova este foarte bucuros să reducă moartea adamică la nimic! În acest sens, el are un colaborator. În 1 Corinteni 15:22 citim: „Aşa cum toţi mor prin Adam, tot aşa toţi vor fi readuşi la viaţă prin Cristos”. În mod asemănător, după ce a întrebat: „Cine mă va scăpa?”, Pavel a spus: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Rom. 7:25). Este clar că iubirea care l-a îndemnat pe Iehova să-i creeze pe oameni nu s-a răcit după răzvrătirea lui Adam şi a Evei. Iar cel care a participat alături de Iehova la aducerea  în existenţă a primilor oameni şi-a găsit în continuare desfătarea în urmaşii lor (Prov. 8:30, 31). Dar cum avea să fie eliberată familia umană din păcat şi moarte?

11. Ce a făcut Iehova pentru a-i ajuta pe oameni?

¹¹ Când Adam a păcătuit, Iehova l-a condamnat la moarte. Ca urmare, toţi oamenii au moştenit imperfecţiunea şi moartea (Rom. 5:12, 16). Iată ce citim în Romani 5:18: „O singură greşeală a făcut să vină condamnarea pentru oameni de orice fel”. Cum putea Iehova să-i ajute pe oameni fără să-şi încalce propriile norme? Găsim răspunsul în cuvintele lui Isus: ‘Fiul omului a venit ca să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi’ (Mat. 20:28). Isus, primul fiu spiritual al lui Iehova, a arătat clar că, întrucât se născuse pe pământ ca om perfect, putea să ofere o răscumpărare. Cum avea această răscumpărare să corespundă normelor lui Iehova? (1 Tim. 2:5, 6)

12. Ce răscumpărare a corespuns normelor lui Iehova?

¹² Ca om perfect, Isus avea perspective asemănătoare celor pe care le-a avut Adam înainte să păcătuiască. Scopul lui Iehova era să umple pământul cu urmaşii perfecţi ai lui Adam. De aceea, având o iubire profundă faţă de Tatăl său şi faţă de descendenţii lui Adam, Isus şi-a jertfit viaţa umană. Da, Isus a renunţat la viaţa sa umană perfectă, care corespundea celei pe care o pierduse Adam. Apoi, Iehova l-a readus la viaţă pe Fiul său ca fiinţă spirituală (1 Pet. 3:18). Această jertfă a corespuns normelor lui Iehova deoarece o viaţă perfectă a fost dată în schimbul altei vieţi perfecte. Astfel, Iehova a putut s-o accepte ca preţ de răscumpărare pentru urmaşii lui Adam şi să le dea perspectiva pe care Adam o pierduse. Într-un anumit sens, Isus a luat locul lui Adam. Pavel a explicat: „Chiar aşa este scris: «Primul om Adam a devenit un suflet viu». Ultimul Adam a devenit un spirit dătător de viaţă” (1 Cor. 15:45).

13. Ce va face „ultimul Adam” pentru cei care au murit?

¹³ În curând, „ultimul Adam” va acţiona în favoarea omenirii ca „spirit dătător de viaţă”. Astfel, majoritatea urmaşilor lui Adam care au murit vor fi înviaţi, sau readuşi la viaţă, pe pământ (Ioan 5:28, 29).

14. Cum va fi eliberată omenirea de imperfecţiunea moştenită?

¹⁴ Cum va fi eliberată omenirea de imperfecţiunea moştenită? Iehova a instituit un guvern ceresc, alcătuit din „ultimul Adam” şi 144 000 de oameni aleşi de pe pământ. (Citeşte Revelaţia 5:9, 10.) Întrucât cei 144 000 au fost imperfecţi, ei îi vor putea înţelege pe supuşii lor. Pe parcursul a o mie de ani, Isus şi coregenţii săi îi vor ajuta pe oameni să se elibereze de imperfecţiunea moştenită (Rev. 20:6).

15, 16. a) La ce se referă expresia ‘ultimul duşman, moartea’, şi când va fi el redus la nimic? b) Potrivit cu 1 Corinteni 15:28, ce va face Isus în viitor?

¹⁵ La sfârşitul celor o mie de ani, omenirea ascultătoare va fi fost eliberată de toţi duşmanii pe care i-a adus cu sine neascultarea lui Adam. Biblia spune: „Aşa cum toţi mor prin Adam, tot aşa toţi vor fi readuşi la viaţă prin Cristos. Dar fiecare la rândul lui: Cristos este primul rod, după aceea, în timpul prezenţei sale, cei ce sunt ai lui Cristos [coregenţii săi]. Apoi, la sfârşit, el îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul, după ce va reduce la nimic orice guvernare şi orice autoritate şi putere. Căci el trebuie să  domnească până când Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale. Ultimul duşman care va fi redus la nimic este moartea” (1 Cor. 15:22-26). Da, moartea moştenită de la Adam va fi, în sfârşit, înlăturată. „Vălul” care înfăşoară întreaga familie umană va fi îndepărtat pentru totdeauna (Is. 25:7, 8).

¹⁶ Pavel a spus în continuare: „Când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi” (1 Cor. 15:28). Scopul domniei lui Isus se va fi îndeplinit. Atunci, plin de bucurie, Isus îi va da înapoi lui Iehova autoritatea şi îi va prezenta familia umană ajunsă la perfecţiune.

17. Ce se va întâmpla, în cele din urmă, cu Satan?

¹⁷ Ce se va întâmpla cu Satan, cel care a cauzat toată suferinţa prin care a trecut omenirea? Găsim răspunsul în Revelaţia 20:7-15. La sfârşitul celor o mie de ani, lui Satan i se va permite să încerce să-i inducă în eroare pe oamenii perfecţi într-un test final. Diavolul şi cei care vor alege să-l urmeze vor fi distruşi pentru totdeauna în „moartea a doua” (Rev. 21:8). „Moartea a doua” nu va fi niciodată ‘redusă la nimic’, întrucât cei care suferă această moarte sunt şterşi din existenţă pentru eternitate. Totuşi, „moartea a doua” nu este un duşman pentru oamenii care îl iubesc pe Creatorul lor şi îi slujesc.

18. Cum va fi îndeplinită misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Adam?

¹⁸ După aceea, oamenii perfecţi vor sta înaintea lui Iehova, pe deplin aprobaţi în vederea vieţii veşnice. Ei nu vor mai avea niciun duşman. Misiunea care i-a fost dată lui Adam va fi fost îndeplinită fără el. Întregul glob va fi plin de urmaşii lui Adam, care vor fi încântaţi să îngrijească pământul şi animalele de pe el. Aşadar, să nu ne pierdem niciodată aprecierea pentru modul iubitor în care Iehova va reduce la nimic ultimul duşman, moartea!