1, 2. De ce avea nevoie de ocrotire sămânţa femeii?

PRIMA profeţie consemnată în Biblie este foarte importantă deoarece ne ajută să înţelegem cum se va îndeplini scopul lui Iehova. Când a rostit promisiunea din Eden, adevăratul Dumnezeu a spus: „Voi pune duşmănie între tine [Satan] şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei”. Cât de mare avea să fie această duşmănie? Iehova a spus: „El [sămânţa femeii] îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen. 3:15). Duşmănia dintre şarpe şi femeie avea să fie atât de mare, încât Satan urma să facă tot ce-i stătea în putinţă pentru a extermina sămânţa femeii.

² Nu este de mirare că psalmistul l-a implorat pe Iehova cu privire la poporul Său: „Iată că duşmanii tăi se agită şi cei ce te urăsc cu înverşunare şi-au ridicat capul. Ei vorbesc în secret cu viclenie împotriva poporului tău şi complotează împotriva celor pe care îi ascunzi. Ei au spus: «Veniţi, să-i ştergem din existenţă, ca să nu mai fie o naţiune»” (Ps. 83:2-4). Linia genealogică prin care urma să vină sămânţa femeii trebuia ocrotită ca să nu fie exterminată sau contaminată. Pentru a realiza acest lucru şi pentru a garanta că scopul său se va îndeplini, Iehova a încheiat şi alte acorduri legale.

3, 4. a) Când a intrat în vigoare legământul Legii şi ce a fost de acord să facă naţiunea Israel? b) Ce menire avea legământul Legii?

³ Când urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacob s-au înmulţit şi au ajuns să numere milioane, Iehova a făcut din ei o naţiune: naţiunea Israel. Prin intermediul lui Moise, Iehova a încheiat un legământ unic cu această naţiune. El i-a dat Legea, iar naţiunea Israel a fost de acord cu prevederile acestui legământ. Biblia spune: „[Moise] a luat cartea legământului şi a citit-o în auzul poporului. Atunci ei au zis: «Suntem gata să facem tot ce a zis Iehova şi să fim ascultători». Şi Moise a luat sângele [taurilor jertfiţi] şi a stropit poporul cu el, zicând: «Iată sângele legământului pe care Iehova l-a încheiat cu voi potrivit cu toate aceste cuvinte»” (Ex. 24:3-8).

⁴ Legământul Legii a intrat în vigoare în 1513 î.e.n. la muntele Sinai. Prin intermediul acestui legământ, israeliţii au devenit naţiunea aleasă a lui Dumnezeu, fiind puşi deoparte pentru un scop special. Astfel, Iehova a devenit ‘Judecătorul, Legislatorul şi Regele lor’ (Is. 33:22). Istoria Israelului arată ce se întâmplă când normele drepte ale lui Dumnezeu sunt respectate sau sunt ignorate. Întrucât interzicea căsătoria cu păgânii şi practicarea închinării false, Legea avea menirea să ocrotească linia genealogică a lui Avraam de contaminare (Ex. 20:4-6; 34:12-16).

5. a) Ce posibilitate a avut naţiunea Israel în virtutea legământului Legii? b) De ce a respins Dumnezeu naţiunea Israel?

⁵ Legământul Legii prevedea şi instituirea unei preoţii. Aceasta prefigura o preoţie mult mai bună din viitor (Evr. 7:11; 10:1). De fapt, prin intermediul acestui legământ, Israelul avea posibilitatea şi privilegiul de a deveni „un regat de preoţi”, cu condiţia să asculte de legile lui Iehova. (Citeşte Exodul 19:5, 6.) Însă Israelul nu a respectat această cerinţă. În loc să-l accepte pe Mesia, partea principală a seminţei lui Avraam, naţiunea l-a respins. În consecinţă, şi Dumnezeu a respins acea naţiune.

6. Ce s-a realizat prin intermediul Legii?

⁶ Întrucât nu i-a rămas fidel lui Iehova, Israelul nu a devenit un regat de preoţi. Însă aceasta nu a însemnat că Legea nu şi-a atins scopul. Scopul Legii a fost să ocrotească sămânţa şi să-i ajute pe oameni să-l identifice pe Mesia. Odată ce Cristos a venit pe pământ şi a fost identificat, scopul Legii s-a realizat. „Cristos este sfârşitul Legii”, spune Biblia (Rom. 10:4). Atunci, cine urma să aibă posibilitatea de a deveni un regat de preoţi? Iehova Dumnezeu a încheiat un alt acord legal pentru a forma o nouă naţiune.

7. Ce a prezis Iehova prin Ieremia?

⁷ Cu mult înainte ca legământul Legii să fie anulat, Iehova a prezis prin profetul Ieremia că avea să încheie „un nou legământ” cu naţiunea Israel. (Citeşte Ieremia 31:31-33.) Acest legământ avea să fie diferit de legământul Legii, deoarece avea să facă posibilă iertarea păcatelor fără a mai fi necesare jertfe de animale. Cum avea să fie posibil acest lucru?

8, 9. a) Ce se realizează prin intermediul sângelui lui Isus? b) Ce posibilitate li s-a oferit celor care fac parte din noul legământ? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁸ Secole mai târziu, în 14 nisan 33 e.n., Isus a instituit Cina Domnului. Vorbind despre paharul cu vin, Isus le-a spus celor 11 apostoli fideli: „Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu, care trebuie să fie vărsat în folosul vostru” (Luca 22:20). Potrivit evangheliei după Matei, Isus a spus: „Acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora pentru iertarea păcatelor” (Mat. 26:27, 28).

⁹ Sângele lui Isus validează noul legământ. De asemenea, acest sânge face posibilă iertarea păcatelor odată pentru totdeauna. Isus nu este inclus în noul legământ. Fiind fără păcat, el nu are nevoie de iertare. Însă Dumnezeu a putut să aplice valoarea sângelui lui Isus în favoarea urmaşilor lui Adam. Totodată, el i-a putut adopta pe unii oameni fideli „ca fii” ungându-i cu spirit sfânt. (Citeşte Romani 8:14-17.) Fiind consideraţi fără păcat în ochii lui Dumnezeu, ei aveau să fie, într-un anumit sens, asemenea lui Isus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu. Creştinii unşi urmau să fie „comoştenitori cu Cristos” şi aveau posibilitatea să devină „un regat de preoţi”, privilegiu pe care naţiunea Israel l-a pierdut. Referindu-se la aceşti creştini, apostolul Petru a spus: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială, ca să anunţaţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată” (1 Pet. 2:9). În mod sigur, noul legământ are un rol vital! El face posibil ca discipolii lui Isus să devină partea secundară a seminţei lui Avraam.

10. Când a intrat în vigoare noul legământ şi de ce numai atunci?

¹⁰ Când a intrat în vigoare noul legământ? Acest lucru nu s-a întâmplat la Cina Domnului, când Isus a făcut referire la el. De ce? Pentru ca noul legământ să intre în vigoare, era nevoie ca Isus să-şi jertfească viaţa, să se întoarcă în cer şi să-i prezinte lui Dumnezeu valoarea sângelui său. De asemenea, cei care aveau să fie „comoştenitori cu Cristos” trebuiau să fie unşi cu spirit sfânt. Aşadar, noul legământ a intrat în vigoare la Penticosta din 33 e.n., când discipolii loiali ai lui Isus au fost unşi cu spirit sfânt.

11. a) Cum a făcut posibil noul legământ ca din Israelul spiritual să facă parte atât iudei, cât şi oameni din naţiuni? b) Câte persoane aveau să fie incluse în noul legământ?

¹¹ Când Iehova a anunţat prin Ieremia că avea să încheie un nou legământ cu naţiunea Israel, acest lucru a indicat că legământul Legii era, într-un anumit sens, „învechit”. Totuşi, el a fost anulat doar când a intrat în vigoare noul legământ (Evr. 8:13). Prin intermediul noului legământ, atât iudei,  cât şi oameni necircumcişi din naţiuni aveau posibilitatea să devină moştenitori ai Regatului lui Dumnezeu, deoarece „circumcizia [lor] este aceea a inimii, prin spirit şi nu printr-un cod scris” (Rom. 2:29). Dumnezeu avea să pună legile sale ‘în mintea lor şi să le scrie în inima lor’ (Evr. 8:10). În noul legământ sunt incluşi 144 000 de creştini unşi. Ei formează o nouă naţiune, „Israelul lui Dumnezeu”, sau Israelul spiritual (Gal. 6:16; Rev. 14:1, 4).

12. Ce paralelism există între legământul Legii şi noul legământ?

¹² Ce paralelism există între legământul Legii şi noul legământ? Legământul Legii a fost încheiat între Iehova şi naţiunea Israel; noul legământ este încheiat între Iehova şi Israelul spiritual. Mediatorul vechiului legământ a fost Moise; Mediatorul noului legământ este Isus. Legământul Legii a fost validat prin sânge de animal; noul legământ a fost validat prin sângele lui Isus. De asemenea, sub legământul Legii, naţiunea Israel l-a avut conducător pe Moise; cei incluşi în noul legământ îl au Conducător pe Isus, Capul congregaţiei (Ef. 1:22).

13, 14. a) Ce legătură există între noul legământ şi Regat? b) De ce anume era nevoie pentru ca membrii Israelului spiritual să poată domni cu Cristos în cer?

¹³ Ce legătură are noul legământ cu Regatul? Noul legământ aduce în existenţă o naţiune sfântă, ai cărei membri au privilegiul de a deveni regi şi preoţi în Regatul ceresc. Această naţiune constituie partea secundară a seminţei lui Avraam (Gal. 3:29). Astfel, noul legământ confirmă că legământul avraamic îşi va atinge scopul.

¹⁴ Noul legământ aduce în existenţă Israelul spiritual şi constituie baza legală care le permite membrilor lui să devină „comoştenitori cu Cristos”. Dar cum pot creştinii unşi să fie regi şi preoţi împreună cu Isus în cer? Pentru realizarea acestui lucru era nevoie de un alt acord legal.

15. Ce legământ personal a încheiat Isus cu apostolii săi fideli?

¹⁵ După ce a instituit Cina Domnului, Isus a încheiat un legământ cu discipolii săi fideli, numit adesea legământul pentru Regat. (Citeşte Luca 22:28-30.) Spre deosebire de alte legăminte, Iehova nu este inclus în acest legământ. Acesta este un legământ personal între Isus şi continuatorii săi unşi. Când a spus „aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine”, Isus a făcut referire, după cât se pare, la legământul pe care Iehova îl încheiase cu el pentru a fi „preot pentru totdeauna în felul lui Melchisedec” (Evr. 5:5, 6).

16. Ce posibilitate au creştinii unşi în virtutea legământului pentru Regat?

¹⁶ Cei 11 apostoli fideli ‘rămăseseră cu Isus în încercările lui’. Legământul pentru Regat le-a garantat că aveau să fie cu el în cer şi că aveau să stea pe tronuri pentru a domni ca regi şi a sluji ca preoţi. Totuşi, cei 11 nu aveau să fie singurii care urmau să aibă acest privilegiu. După ce s-a întors la cer, Isus i s-a arătat apostolului Ioan într-o viziune şi i-a zis: „Celui care învinge îi voi da voie să se aşeze cu mine pe tronul meu, aşa cum şi eu am învins şi m-am aşezat cu Tatăl meu pe tronul său” (Rev. 3:21). Aşadar, legământul pentru Regat este încheiat cu cei 144 000 de creştini unşi (Rev. 5:9, 10; 7:4). Acest legământ  constituie baza legală care le permite să domnească împreună cu Isus în cer. Este ca şi cum o mireasă se căsătoreşte cu un rege şi i se permite să domnească împreună cu el. De fapt, în Scripturi, creştinii unşi sunt numiţi „mireasa” lui Cristos, „o fecioară castă”, promisă în căsătorie lui Cristos (Rev. 19:7, 8; 21:9; 2 Cor. 11:2).

17, 18. a) Prezentaţi pe scurt cele şase legăminte pe care le-am analizat şi care au legătură cu Regatul. b) De ce putem avea o credinţă de nezdruncinat în Regat?

¹⁷ Toate legămintele pe care le-am analizat în aceste două articole au legătură cu unu sau mai multe aspecte importante referitoare la Regat. (Vezi chenarul „Cum îşi va îndeplini Dumnezeu scopul” din articolul precedent.) Am înţeles că Regatul lui Dumnezeu are la bază acorduri legale. Avem deci motive întemeiate să ne punem toată încrederea în Regatul mesianic, mijlocul pe care îl foloseşte Iehova Dumnezeu pentru a-şi îndeplini scopul cu privire la pământ şi la oameni (Rev. 11:15).

¹⁸ Nu există nicio îndoială că Regatul le va aduce oamenilor binecuvântări veşnice. Suntem absolut convinşi că Regatul lui Dumnezeu este singura soluţie la problemele omenirii. Aşadar, să le proclamăm cu zel altora acest adevăr minunat! (Mat. 24:14)