UN GRUP de tineri Martori decid să meargă la un film. Mulţi dintre colegii lor de şcoală, care l-au văzut deja, vorbesc întruna despre el. Când ajung la cinematograf, tinerii Martori observă că afişele prezintă arme letale şi femei îmbrăcate sumar. Ce vor face? Vor intra să vadă filmul?

Situaţia de mai sus arată că în fiecare zi avem de luat decizii, care ne pot influenţa fie în bine, fie în rău spiritualitatea şi relaţia cu Iehova. Poate că uneori decidem să facem un anumit lucru, dar, după ce reevaluăm situaţia, ne răzgândim. Trădează nehotărâre o asemenea atitudine sau chiar este indicat să procedăm astfel?

Întrucât îl iubim pe Iehova, am decis să-i dedicăm lui viaţa şi să ne botezăm. De asemenea, dorim din toată inima să-i rămânem fideli. Ştim însă că duşmanul nostru, Satan Diavolul, va face orice ca să ne ştirbească integritatea (Rev. 12:17). Noi am decis să-i slujim lui Iehova şi să-i respectăm poruncile. Ce trist ar fi dacă ne-am răzgândi, deoarece am putea chiar să ne pierdem viaţa!

Cu peste 2 600 de ani în urmă, regele babilonian Nebucadneţar a ridicat o statuie uriaşă de aur şi a poruncit printr-un decret ca toţi supuşii lui să se plece înaintea ei. Cine nu respecta această poruncă avea să fie aruncat într-un cuptor încins. Trei închinători ai lui Iehova – Şadrac, Meşac şi Abed-Nego – au refuzat să dea ascultare poruncii şi au fost aruncaţi în cuptorul încins. Deşi Iehova le-a salvat viaţa în mod miraculos, ei fuseseră dispuşi să moară decât să-şi încalce hotărârea de a-i sluji Dumnezeului lor (Dan. 3:1-27).

 Cu altă ocazie, profetul Daniel a continuat să se roage lui Iehova de trei ori pe zi, în pofida ameninţării că va fi aruncat într-o groapă cu lei. El nu a renunţat să i se închine adevăratului Dumnezeu. De aceea, Iehova l-a salvat „din ghearele leilor” (Dan. 6:1-27).

Şi slujitorii lui Dumnezeu din prezent îşi respectă promisiunea pe care i-au făcut-o lui Iehova când s-au dedicat lui. De exemplu, un grup de elevi Martori ai lui Iehova din Africa au refuzat să salute un simbol naţional în cadrul unei ceremonii şcolare. Din acest motiv, au fost ameninţaţi cu exmatricularea. La puţin timp după aceea, ministrul educaţiei a venit în oraşul lor şi a discutat cu câţiva dintre elevii Martori. Politicoşi, dar cu mult curaj, aceştia şi-au motivat refuzul. De atunci, atitudinea lor nu a mai stârnit reacţii negative în şcoală. În prezent, asupra lor nu se mai fac presiuni ca să încalce poruncile lui Iehova.

Să luăm cazul lui Joseph, a cărui soţie s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit la scurt timp după aceea. Rudele lui Joseph i-au respectat dorinţa de a nu ţine obiceiurile de înmormântare tradiţionale. Totuşi, rudele soţiei, care nu sunt Martore, au vrut să practice anumite ritualuri de înmormântare dezaprobate de Dumnezeu. Joseph povesteşte: „Pentru că n-am cedat la presiunile lor, au încercat să-i convingă pe copiii mei, dar şi ei au rămas fermi. Rudele au vrut să ţină un ritual de priveghi, însă eu le-am spus că nu pot face lucrul acesta la mine acasă. Întrucât ştiau că acest ritual nu era în armonie cu convingerile mele şi nici cu cele pe care le avusese soţia mea, după mai multe discuţii au ţinut un priveghi în altă parte.

În această perioadă dificilă l-am implorat pe Iehova să ne ajute să nu-i încălcăm legile. Iehova mi-a ascultat rugăciunile şi ne-a ajutat să rămânem fideli, în pofida presiunilor”. Joseph şi copiii săi nu s-au gândit niciodată să renunţe la închinarea adusă lui Iehova.

La puţin timp după Paştele din 32 e.n., o femeie siro-feniciană a venit la Isus Cristos, în regiunea Sidonului. Ea l-a rugat de mai multe ori să scoată un demon din fiica ei. La început, Isus nu i-a răspuns. Apoi le-a zis discipolilor: „N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. Văzând că femeia insista, Isus a spus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. Dând dovadă de multă credinţă, ea a răspuns: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. Isus i-a ascultat rugămintea şi i-a vindecat fiica (Mat. 15:21-28).

Procedând astfel, Isus l-a imitat pe Iehova, care este dispus să se răzgândească atunci când situaţia permite lucrul acesta. De exemplu, Dumnezeu a intenţionat să-i nimicească pe israeliţi pentru că îşi făcuseră un viţel de aur, dar a acceptat rugămintea lui Moise de a-şi reanaliza decizia (Ex. 32:7-14).

Asemenea lui Iehova şi lui Isus, Pavel a fost dispus să se răzgândească. Deoarece Ioan Marcu îi părăsise pe Pavel şi pe Barnaba în timpul primei lor călătorii misionare, Pavel nu a vrut să-l mai ia în celelalte călătorii. Totuşi, după cât se pare, el a înţeles mai târziu că Marcu se maturizase şi că avea să-i fie de folos. Prin urmare, Pavel i-a spus lui Timotei: „Ia-l pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos pentru slujire” (2 Tim. 4:11).

Ce putem învăţa din aceste exemple? Imitându-l pe Tatăl nostru ceresc, care este iubitor, răbdător şi îndurător, uneori putem alege să ne răzgândim. Spre deosebire  de Iehova şi de Isus, noi suntem imperfecţi şi nu reuşim întotdeauna să privim lucrurile într-o lumină corectă. Acesta este un alt motiv pentru care am putea alege să ne răzgândim uneori. De exemplu, am putea să ne schimbăm părerea cu privire la alţii după ce le înţelegem mai bine situaţia.

Uneori am putea alege să ne schimbăm punctul de vedere cu privire la obiectivele spirituale. Poate că unele persoane care studiază Biblia şi asistă la întruniri amână să se boteze. Sau poate că unii Martori dedicaţi ezită să facă pionierat, deşi situaţia le permite lucrul acesta. De asemenea, s-ar putea ca unii fraţi să nu dorească să-şi asume responsabilităţi în congregaţie (1 Tim. 3:1). Te afli în vreuna dintre aceste situaţii? Crezi că te-ai putea răzgândi? Iehova te invită cu iubire să accepţi aceste privilegii şi să te bucuri slujindu-le lui şi altora.

Ella, care slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova din Africa, a spus: „Când am venit la Betel, nu ştiam cât o să stau. Voiam să-i slujesc lui Iehova din toată inima, dar, în acelaşi timp, eram foarte ataşată de membrii familiei mele. La început am simţit mult lipsa lor, dar colega mea de cameră m-a încurajat şi am decis să rămân. Au trecut zece ani de atunci şi doresc să rămân cât mai mult posibil la Betel pentru a le sluji fraţilor şi surorilor mele”.

Îţi aminteşti ce s-a întâmplat când Cain a devenit gelos pe fratele său şi s-a aprins de mânie? Dumnezeu i-a spus acestui om  chinuit de resentimente că avea să-i arate din nou favoare dacă se întorcea de la calea lui greşită. Dumnezeu l-a avertizat pe Cain să-şi stăpânească mânia deoarece păcatul ‘pândea la intrare’. El ar fi putut să se răzgândească, dar a ales să nesocotească avertismentul lui Dumnezeu. Din nefericire, Cain şi-a ucis fratele, devenind primul ucigaş dintre oameni (Gen. 4:2-8).

De asemenea, să ne amintim ce a făcut regele Ozia. La început, el a ascultat de Iehova şi l-a căutat fără încetare. Însă, după un timp, Ozia s-a îngâmfat. El a intrat în templu şi a oferit tămâie, deşi nu era preot. Când preoţii l-au avertizat să nu comită o asemenea nelegiuire, el a ignorat avertismentul şi „s-a înfuriat”. Pentru că nu s-a răzgândit, Iehova l-a lovit cu lepră (2 Cron. 26:3-5, 16-20).

Într-adevăr, există situaţii când este imperios necesar să ne răzgândim. De exemplu, Ioachim s-a botezat în 1955, iar în 1978 a fost exclus. După mai bine de 20 de ani, el s-a căit şi a fost reintegrat. Un bătrân l-a întrebat de ce a aşteptat atât de mult. Ioachim a explicat: „Am fost mândru şi plin de resentimente. Regret că n-am făcut lucrul acesta mai înainte. În perioada în care am fost exclus, nu m-am îndoit niciun moment că Martorii lui Iehova predau adevărul”. Ioachim a trebuit să-şi schimbe atitudinea şi să se căiască.

Şi noi am putea ajunge într-o situaţie care să pretindă din partea noastră să ne răzgândim, adică să ne schimbăm atitudinea. Pentru a-i fi plăcuţi lui Iehova, să nu ezităm niciodată să facem lucrul acesta (Ps. 34:8).