CÂND eu şi Gwen aveam cinci ani, am început să luăm lecţii de dans. Pe atunci nu ne cunoşteam. După ce am mai crescut, fiecare dintre noi s-a hotărât să facă o carieră în balet. Dar, când am ajuns aproape de apogeul carierei noastre, am renunţat la dans. Ce ne-a determinat să luăm această decizie?

David: M-am născut în 1945 în comitatul Shropshire, Anglia. Tatăl meu avea o fermă la ţară, într-o zonă liniştită. După ce veneam de la şcoală, îmi plăcea să dau de mâncare la găini şi să adun ouăle, precum şi să am grijă de vite şi de oi. În timpul vacanţelor ajutam la strângerea recoltei, uneori conducând tractoarele de la fermă.

Totuşi, o altă activitate începea să mă pasioneze. Tata observase că, încă de când eram foarte mic, începeam să dansez ori de câte ori auzeam muzică. De aceea, când aveam cinci ani, el i-a sugerat mamei să mă ducă la o şcoală de dans ca să învăţ să dansez step. Profesorul meu s-a gândit că puteam să devin dansator de balet, astfel că a început să mă înveţe şi balet. La 15 ani am câştigat o bursă la Şcoala Regală de Balet din Londra. Acolo am întâlnit-o pe Gwen, care a devenit partenera mea de dans.

Gwen: M-am născut în 1944 în Londra. Încă din copilărie am avut o credinţă puternică în Dumnezeu. Am încercat să citesc Biblia, dar mi s-a părut greu de înţeles. Mai înainte, când aveam cinci ani, am făcut un curs de dans. Şase ani mai târziu, am câştigat un concurs la care au participat dansatori din toată Marea Britanie. Ca premiu, am primit un loc la secţia de juniori a Şcolii Regale de Balet. Aceasta funcţiona în White Lodge, o frumoasă clădire în stil georgian aflată în Richmond Park, într-o suburbie a Londrei. Acolo am făcut şcoala, precum şi cursuri de balet cu profesori renumiţi. La 16 ani am devenit elevă la secţia de seniori a Şcolii Regale de Balet, aflate în centrul Londrei. Acolo l-am întâlnit pe David. După câteva luni, dansam împreună în scene de balet din opere prezentate la Opera Regală din Covent Garden, Londra.

David: Da, aşa cum a spus şi Gwen, am ajuns să dansăm la renumita Operă Regală din Londra şi împreună cu compania de balet London Festival Ballet (în prezent, English National Ballet). Unul dintre coregrafii de la Şcoala Regală a înfiinţat o companie internaţională de balet la Wuppertal, în Germania, şi ne-a luat cu el. Pe parcursul carierei noastre am dansat în teatre din lumea întreagă  alături de celebrităţi precum Dame Margot Fonteyn şi Rudolf Nureyev. Acest stil de viaţă competitiv te face să te crezi important, astfel că am ajuns să fim foarte dedicaţi profesiei noastre.

Gwen: Eram dedicată trup şi suflet dansului. Eu şi David ne doream foarte mult să fim cei mai buni. Îmi plăcea să dau autografe, să primesc flori şi să aud aplauzele publicului. În lumea teatrului, mulţi aveau o conduită imorală, fumau şi se îmbătau; la fel ca alţi colegi, aveam amulete şi foloseam expresii despre care credeam că îmi aduc noroc.

David: După mulţi ani în care am fost dansator profesionist, m-am săturat să fiu tot timpul pe drum. Întrucât crescusem la o fermă, am început să tânjesc după viaţa simplă de la ţară. Prin urmare, în 1967 am renunţat la cariera mea şi am început să lucrez la o fermă mare, aflată aproape de locuinţa părinţilor mei. Proprietarul fermei mi-a închiriat o căsuţă. Apoi i-am telefonat lui Gwen la teatru şi am cerut-o în căsătorie. Ea fusese promovată ca prim-balerină, iar cariera ei era în plină ascensiune. Aşadar, avea de luat o decizie grea. Totuşi, ea a acceptat cererea mea şi mi s-a alăturat, deşi nu ştia aproape nimic despre viaţa la ţară.

Gwen: Într-adevăr, mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu viaţa de la fermă. Mulgerea vacilor şi hrănirea porcilor şi a găinilor pe orice fel de vreme erau lucruri complet noi pentru mine. David a început un curs de nouă luni la un colegiu agricol pentru a învăţa cele mai noi metode de creştere a animalelor. Mă simţeam singură, deoarece el ajungea acasă seara târziu. Între timp s-a născut prima noastră fetiţă, Gilly. La îndemnul lui David, am făcut şcoala de şoferi. Odată, când eram într-un orăşel din apropiere, am întâlnit-o pe Gael. O cunoscusem pe vremea când lucra la un magazin din zona noastră.

Gael m-a invitat cu amabilitate la ea la un ceai. Ne-am uitat la poze de la nunţile noastre, iar într-o poză de-a ei am văzut un grup aflat în faţa unui loc numit „Sala Regatului”. Am întrebat-o ce fel de biserică era aceasta. Când mi-a spus că ea şi soţul ei erau Martori ai lui Iehova, m-am bucurat foarte mult. Mi-am amintit că una dintre mătuşile mele era Martoră. Însă mi-am amintit şi cât de tare s-a supărat tata pe ea şi cum i-a aruncat publicaţiile la gunoi. Mă întrebasem de ce tatăl meu, altminteri un om foarte prietenos, s-a înfuriat atât de tare pe mătuşa mea, care era o persoană blândă.

 În sfârşit, am putut să aflu în ce fel se deosebeau convingerile mătuşii mele de învăţăturile bisericii. Gael mi-a arătat ce ne învaţă în realitate Biblia. Am fost uimită să constat că multe doctrine, cum ar fi cele despre Sfânta Treime şi nemurirea sufletului, sunt contrare Scripturilor (Ecl. 9:5, 10; Ioan 14:28; 17:3). În plus, am văzut pentru prima oară în Biblie numele lui Dumnezeu, Iehova (Ex. 6:3).

David: Gwen îmi vorbea despre ceea ce învăţa. Mi-am amintit că, în copilărie, tata îmi spunea că ar trebui să citesc Biblia. Prin urmare, eu şi Gwen am acceptat să studiem Biblia împreună cu Gael şi cu soţul ei, Derrick. După şase luni ne-am mutat la Oswestry, tot în comitatul Shropshire, deoarece acolo am putut să închiriem o mică fermă. O Martoră din zonă, pe nume Deirdre, a continuat să studieze Biblia cu noi, manifestând multă răbdare. La început, progresul nostru a fost lent. Munca la fermă ne ocupa foarte mult timp. Însă, treptat, adevărul a prins rădăcini în inima noastră.

Gwen: Un lucru de care nu mi-a fost uşor să mă debarasez au fost superstiţiile. Din Isaia 65:11 am înţeles cum îi priveşte Iehova pe ‘cei ce pregătesc o masă pentru dumnezeul Norocului’. Am avut nevoie de timp şi de multe rugăciuni ca să pot renunţa la toate amuletele şi expresiile despre care credeam că-mi aduc noroc. Un alt verset care m-a influenţat a fost Matei 23:12, unde se spune: „Cine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat”. Astfel, am înţeles ce fel de persoane caută Iehova. Îmi doream să-i slujesc Dumnezeului care ne-a iubit atât de mult, încât l-a dat pe Fiul său ca răscumpărare pentru noi. Pe atunci, aveam deja două fetiţe, aşa că ne-am bucurat foarte mult să aflăm că familia noastră putea trăi veşnic pe un pământ paradiziac.

David: Când am înţeles modul uimitor în care se împlinesc profeţiile biblice, cum sunt cele din Matei, capitolul 24, şi din cartea Daniel, m-am convins că acesta era adevărul. Am înţeles că niciun lucru din acest sistem nu se compară cu faptul de a avea o relaţie bună cu Iehova. Astfel, cu timpul, n-am mai fost atât de ambiţios. Am înţeles că soţia mea şi fiicele mele erau la fel de importante ca mine. Filipeni 2:4 m-a convins că nu trebuia să mă concentrez asupra mea şi a dorinţei mele de a avea o fermă mai mare, ci trebuia să pun serviciul lui Iehova pe primul loc în viaţă. De asemenea, m-am lăsat de fumat. N-a fost uşor să ne organizăm activităţile astfel încât să ajungem la întrunirea de sâmbăta seara, care se ţinea la 10 kilometri distanţă, deoarece atunci trebuia să mulgem vacile. Însă, cu ajutorul lui Gwen, n-am lipsit de la nicio întrunire; şi nici n-am neglijat să ne luăm fetiţele cu noi în lucrarea de predicare în fiecare duminică dimineaţa, după ce mulgeam vacile.

Rudele noastre n-au fost încântate de schimbările pe care le făceam. Tatăl lui Gwen n-a vorbit cu ea şase ani. La rândul lor, părinţii mei au încercat să ne determine să întrerupem orice legătură cu Martorii lui Iehova.

Gwen: Iehova ne-a ajutat să perseverăm în pofida acestor dificultăţi. Şi, cu timpul, fraţii şi surorile din congregaţia Oswestry au devenit ca o familie pentru noi, susţinându-ne cu iubire când  treceam prin încercări (Luca 18:29, 30). Ne-am dedicat lui Iehova şi ne-am botezat în 1972. Voiam să fac tot ce pot pentru a ajuta cât mai mulţi oameni să cunoască adevărul, astfel că am început pionieratul.

David: Cât timp am lucrat la ferma noastră, a trebuit să muncim foarte mult. Totuşi, ne-am străduit să le dăm un bun exemplu fiicelor noastre în ce priveşte închinarea la Iehova. Cu timpul, din cauza reducerii fondurilor alocate de stat, a trebuit să renunţăm la fermă. Am rămas fără casă şi fără loc de muncă. În plus, cea de-a treia fiică a noastră avea numai un an. L-am rugat deci pe Iehova să ne ajute şi să ne îndrume. Am hotărât să ne folosim talentul şi să deschidem un studio de dans pentru a ne întreţine. Hotărârea noastră de a pune închinarea la Iehova pe primul loc ne-a adus multe binecuvântări. Spre marea noastră bucurie, după terminarea şcolii, toate cele trei fiice ale noastre au început pionieratul. Gwen era şi ea pionieră, astfel că a putut să le ajute în fiecare zi.

După ce fiicele noastre mai mari, Gilly şi Denise, s-au căsătorit, am închis studioul de dans. Am scris la filială pentru a afla unde puteam fi de ajutor. Fraţii ne-au îndrumat spre unele orăşele din sud-estul Angliei. Întrucât numai Debbie, fiica cea mică, locuia cu noi, am început şi eu pionieratul. Cinci ani mai târziu, am fost invitaţi să ajutăm unele congregaţii situate mai la nord. După ce Debbie s-a căsătorit, am avut privilegiul de a lucra zece ani în cadrul programului internaţional de construcţii. Astfel, am slujit în Zimbabwe, Republica Moldova, Ungaria şi Côte d’Ivoire. Apoi ne-am întors în Anglia pentru a ajuta la construirea Betelului din Londra. Întrucât, la data aceea, Betelul avea o fermă, iar eu aveam experienţă în domeniu, am fost invitat să lucrez acolo. În prezent slujim ca pionieri în nord-vestul Angliei.

Gwen: La început ne-am dedicat baletului. Am avut satisfacţii, dar acestea au fost efemere. Apoi ne-am dedicat lui Iehova, aceasta fiind cea mai importantă dedicare. Ea ne aduce multă bucurie şi este pentru totdeauna! Eu şi David suntem în continuare parteneri, dar, în loc să dansăm împreună, acum facem pionierat împreună. Faptul că îi ajutăm pe mulţi oameni să afle adevăruri preţioase, care le pot salva viaţa, ne bucură nespus de mult. Aceste „scrisori de recomandare” sunt mult mai valoroase decât faima în această lume (2 Cor. 3:1, 2). Dacă nu am fi găsit adevărul, acum n-am fi avut decât amintiri, fotografii vechi şi programele spectacolelor în care am apărut.

David: Faptul că am făcut o carieră din serviciul lui Iehova ne-a schimbat radical viaţa. Pe mine m-a ajutat să fiu un soţ şi un tată mai bun. Biblia ne spune că Miriam, regele David şi alţi slujitori ai lui Iehova şi-au exprimat bucuria prin dans. Şi noi, la fel ca mulţi alţii, de-abia aşteptăm să dansăm de bucurie în lumea nouă a lui Iehova! (Ex. 15:20; 2 Sam. 6:14)