1, 2. De ce a făcut Isus ilustrarea despre talanţi?

ÎN PARABOLA despre talanţi, Isus a arătat clar ce responsabilitate au continuatorii săi unşi. Este important să înţelegem semnificaţia acestei parabole, deoarece ea îi vizează pe toţi creştinii adevăraţi, indiferent că au speranţă cerească sau pământească.

² Isus a rostit parabola despre talanţi când a răspuns la întrebarea discipolilor săi despre „semnul prezenţei [sale] şi al încheierii acestui sistem” (Mat. 24:3). Astfel, parabola îşi găseşte împlinirea în zilele noastre şi este o parte a semnului care arată că Isus e prezent şi domneşte ca Rege.

3. Ce putem învăţa din ilustrările consemnate în Matei, capitolele 24 şi 25?

³ Parabola despre talanţi este una dintre cele patru ilustrări consemnate în Matei 24:45 la 25:46. Celelalte trei – ilustrarea despre sclavul fidel şi prevăzător, despre cele zece fecioare şi despre oi şi capre – sunt şi ele o parte a semnului prezenţei lui Isus. În toate cele patru ilustrări, Isus a scos în evidenţă calităţile prin care adevăraţii săi continuatori aveau să se distingă în zilele din urmă. Ilustrările despre  sclav, fecioare şi talanţi se referă la continuatorii săi unşi. În ilustrarea despre sclavul fidel, Isus a arătat că micul grup de creştini unşi care are responsabilitatea de a le da hrană servitorilor săi în zilele din urmă trebuie să fie fidel şi prevăzător. În parabola despre fecioare, Isus a scos în evidenţă faptul că toţi continuatorii săi unşi trebuie să fie pregătiţi şi vigilenţi, deoarece nu ştiu ora şi ziua în care va veni Stăpânul. În parabola despre talanţi, Isus a arătat că fraţii săi unşi trebuie să fie sârguincioşi când se achită de responsabilităţile creştine. Ultima ilustrare a lui Isus, parabola despre oi şi capre, se concentrează asupra celor cu speranţă pământească. El a accentuat faptul că aceştia trebuie să fie loiali şi să facă tot ce pot pentru a-i susţine pe fraţii săi unşi de pe pământ. * În continuare vom analiza ilustrarea lui Isus despre talanţi.

4, 5. a) Pe cine reprezintă omul, sau stăpânul, din ilustrarea lui Isus? b) Cât valora un talant?

⁴ Citeşte Matei 25:14-30. De mulţi ani, publicaţiile noastre arată că omul, sau stăpânul, din această ilustrare este Isus şi că el a plecat în călătorie când s-a înălţat la cer în 33 e.n. Într-o altă parabolă, Isus a dezvăluit scopul călătoriei sale, şi anume „să obţină putere regală” (Luca 19:12). Isus n-a obţinut putere regală deplină imediat după ce s-a întors la cer. * În schimb, el „s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, aşteptând de atunci până când duşmanii săi vor fi puşi ca scăunel pentru picioarele sale” (Evr. 10:12, 13).

⁵ Omul din ilustrare avea opt talanţi, o avere uriaşă pentru acele timpuri. * Înainte să plece în călătorie, el le-a împărţit talanţii sclavilor săi, aşteptându-se ca aceştia să facă negoţ în lipsa lui. Asemenea acelui om, Isus avea ceva foarte valoros înainte să se înalţe la cer. Ce anume? Răspunsul are legătură cu principala sa activitate de pe pământ.

6, 7. Ce simbolizează talanţii?

⁶ Isus a acordat o mare importanţă lucrării de predicare şi de instruire. (Citeşte Luca 4:43.) El ştia că era mult de lucru şi că tot mai mulţi oameni sinceri aveau să accepte vestea bună şi să devină continuatorii săi. Cu altă ocazie, el le spusese discipolilor săi: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele: sunt albe pentru seceriş” (Ioan 4:35-38). Asemenea unui bun agricultor, Isus n-ar fi abandonat un ogor gata pentru seceriş. De aceea, la puţin timp după învierea sa şi înainte să se înalţe la cer, el le-a dat discipolilor săi următoarea misiune importantă: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli” (Mat. 28:18-20). Astfel, Isus le-a încredinţat o comoară preţioasă: responsabilitatea de a predica (2 Cor. 4:7).

⁷ Aşadar, la ce concluzie putem ajunge? Când le-a dat continuatorilor săi misiunea de a face discipoli, Isus le-a  încredinţat, cu alte cuvinte, „bunurile sale”, sau talanţii săi (Mat. 25:14). Prin urmare, talanţii se referă la responsabilitatea de a predica şi de a face discipoli.

8. Chiar dacă fiecare sclav a primit un număr diferit de talanţi, ce aştepta stăpânul de la ei?

⁸ În parabola despre talanţi, stăpânul îi dă unui sclav cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul singur (Mat. 25:15). Deşi fiecare sclav a primit un număr diferit de talanţi, stăpânul se aştepta ca toţi să-i folosească în mod sârguincios, adică să facă tot ce pot în lucrarea de predicare (Mat. 22:37; Col. 3:23). În secolul I, începând de la Penticosta din 33 e.n., continuatorii lui Cristos au început să facă negoţ cu talanţii, adică să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor. Citind cartea Faptele, putem vedea că ei au fost foarte sârguincioşi în această lucrare (Fap. 6:7; 12:24; 19:20). *

9. a) Ce au făcut cei doi sclavi fideli cu talanţii şi ce indică acest lucru? b) Care este rolul celor cu speranţă pământească?

⁹ În timpul sfârşitului, la fel ca primii doi sclavi, creştinii unşi fideli de pe pământ au făcut negoţ cu talanţii  Stăpânului. Îndeosebi din 1919 încoace, cei unşi au făcut tot ce au putut în lucrarea de predicare. Nu este nevoie să facem speculaţii, gândindu-ne cine a primit cinci talanţi şi cine a primit doi. În ilustrare, ambii sclavi au fost la fel de sârguincioşi, întrucât au dublat numărul talanţilor pe care îi primiseră. Dar ce rol au cei cu speranţă pământească în lucrarea de predicare şi de instruire? Unul foarte important! Ilustrarea despre oi şi capre arată că cei cu speranţă pământească trebuie să-i susţină cu loialitate pe fraţii unşi ai lui Isus în această lucrare. Ei consideră acest lucru un privilegiu. Astfel, slujitorii lui Iehova din aceste două grupuri alcătuiesc „o singură turmă”, achitându-se cu zel de misiunea de a face discipoli (Ioan 10:16).

10. Care este un aspect important al semnului prezenţei lui Isus?

¹⁰ Isus aşteaptă pe bună dreptate din partea continuatorilor lui să lucreze din greu pentru a face discipoli. Aşa cum am văzut, discipolii săi fideli din secolul I au făcut acest lucru. Dar ce se poate spune despre timpul sfârşitului, când parabola despre talanţi îşi găseşte împlinirea? Slujitorii fideli şi zeloşi ai lui Isus îndeplinesc cea mai mare lucrare de predicare şi de facere de discipoli din istorie! Ca urmare a efortului lor colectiv, în fiecare an, sute de mii de oameni devin discipoli ai lui Isus şi încep să proclame Regatul. Astfel, lucrarea de predicare şi de instruire constituie un aspect important al semnului prezenţei lui Isus, care este învestit cu putere regală. Fără îndoială că Stăpânul este mulţumit de slujitorii săi!

11. De unde ştim că Isus va veni să încheie socotelile în timpul necazului celui mare?

¹¹ Isus va veni să încheie socotelile cu sclavii săi spre sfârşitul necazului celui mare. De unde ştim? În profeţia sa consemnată în Matei, capitolele 24 şi 25, el a vorbit de repetate ori despre venirea sa. De exemplu, referindu-se la judecata pe care o va face în timpul necazului celui mare, el a spus că oamenii „îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului”. Isus i-a avertizat pe continuatorii  săi din zilele din urmă să fie vigilenţi, spunând: „Nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru” şi „Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi” (Mat. 24:30, 42, 44). Aşadar, când a spus că „stăpânul acelor sclavi a venit şi a încheiat socotelile”, Isus s-a referit la timpul când va veni să-i judece pe oameni şi să distrugă sistemul lui Satan (Mat. 25:19). *

12, 13. a) Ce le spune stăpânul primilor doi sclavi şi de ce? b) Când primesc cei unşi sigilarea finală? (Vezi chenarul  „Cu ei socotelile se încheie la moarte”.) c) Ce răsplată vor primi cei care i-au susţinut pe cei unşi?

¹² Potrivit parabolei, la întoarcere, stăpânul constată că primii doi sclavi, cărora le dăduse cinci, respectiv doi talanţi, s-au dovedit fideli, amândoi dublând numărul talanţilor. Stăpânul îi spune fiecăruia dintre ei: „Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel peste puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri” (Mat. 25:21, 23). Aşadar, ce va face Stăpânul, adică Isus aflat în glorie cerească, atunci când va veni să judece în viitor?

¹³ Discipolii unşi zeloşi ai lui Isus, reprezentaţi de primii doi sclavi, vor fi primit sigilarea finală înainte să înceapă necazul cel mare (Rev. 7:1-3). Apoi, înainte de Armaghedon, Isus le va da răsplata cerească pe care le-a promis-o. Creştinii care speră să trăiască pe pământ şi care i-au susţinut pe fraţii lui Cristos în lucrarea de predicare vor fi primit o judecată favorabilă, fiind consideraţi oi, şi vor avea privilegiul de a trăi pe pământ sub domnia Regatului (Mat. 25:34).

14, 15. A vrut Isus să spună că mulţi dintre fraţii săi unşi aveau să se dovedească răi şi leneşi? Explicaţi.

¹⁴ În parabolă, al treilea sclav şi-a îngropat talantul, în loc să facă negoţ cu el sau să-l dea la bancheri. Acesta a avut o atitudine nepotrivită, deoarece a refuzat să lucreze în folosul stăpânului său. De aceea, stăpânul l-a numit pe bună dreptate „rău şi leneş”. Stăpânul i-a luat talantul şi i l-a dat celui care avea zece talanţi. Apoi, sclavul rău a fost aruncat „în întunericul de afară”, unde „va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat. 25:24-30; Luca 19:22, 23).

¹⁵ Având în vedere că unul dintre cei trei sclavi şi-a ascuns talantul, a vrut oare Isus să spună că o treime dintre continuatorii săi unşi aveau să se dovedească răi şi leneşi? Nu. Să ne gândim la contextul acestei parabole. În ilustrarea  despre sclavul fidel şi prevăzător, Isus a vorbit despre un sclav rău, care îşi bătea tovarăşii de sclavie. Prin aceste cuvinte, Isus n-a profeţit că avea să apară o clasă a sclavului rău. Mai degrabă, el a avertizat sclavul fidel să nu manifeste trăsăturile unui sclav rău. Tot aşa, în ilustrarea despre cele zece fecioare, Isus n-a vrut să arate că jumătate dintre continuatorii săi unşi aveau să fie asemenea celor cinci fecioare nechibzuite. În schimb, el i-a avertizat pe fraţii săi spirituali cu privire la ce avea să se întâmple dacă îşi pierdeau vigilenţa şi nu erau pregătiţi. * În acest context, pare logic să conchidem că, în ilustrarea despre talanţi, Isus n-a vrut să spună că mulţi dintre fraţii săi unşi din zilele din urmă aveau să fie răi şi leneşi. Mai degrabă, el i-a avertizat pe continuatorii săi unşi că este important să fie sârguincioşi, adică ‘să facă negoţ’ cu talantul lor, şi să evite atitudinea şi acţiunile caracteristice unui sclav rău (Mat. 25:16).

16. a) Ce învăţăminte desprindem din parabola despre talanţi? b) Cum clarifică acest articol înţelegerea parabolei despre talanţi? (Vezi chenarul  „Cum ar trebui să înţelegem ilustrarea despre talanţi”.)

¹⁶ Ce învăţăminte desprindem din parabola despre talanţi? În primul rând, Stăpânul, Isus Cristos, le-a încredinţat sclavilor săi unşi o comoară preţioasă: misiunea de a predica şi de a face discipoli. În al doilea rând, Cristos se aşteaptă ca toţi să fim sârguincioşi în lucrarea de predicare. Aşadar, dacă manifestăm credinţă, dacă rămânem vigilenţi şi dacă îi suntem loiali Stăpânului nostru, putem fi siguri că el ne va răsplăti (Mat. 25:21, 23, 34).