Aţi citit cu atenţie ultimele numere ale Turnului de veghe? Răspundeţi la următoarele întrebări:

Ar trebui creştinii să se roage lui Isus Cristos?

Nu. Chiar Isus ne-a învăţat să ne rugăm lui Iehova şi a fost un exemplu în acest sens rugându-se Tatălui său (Mat. 6:6-9; Ioan 11:41; 16:23). Ca urmare, primii creştini s-au rugat lui Dumnezeu, nu lui Isus (Fap. 4:24, 30; Col. 1:3). (1/1, pagina 14)

Ce putem face în fiecare an ca să ne pregătim pentru Comemorarea morţii lui Isus?

Un lucru pe care îl putem face este acela de a ţine pasul cu planificarea pentru citirea Bibliei în vederea acestui eveniment. De asemenea, am putea depune eforturi ca să participăm mai mult la lucrarea de predicare în această perioadă. În plus, am putea medita sub rugăciune la speranţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu (15/1, paginile 14-16).

Ce s-a întâmplat cu cei doi deţinuţi egipteni care i-au relatat lui Iosif vise neobişnuite?

Iosif i-a spus paharnicului faraonului că urma să primească din nou poziţia pe care o avusese. În schimb, Iosif i-a spus brutarului că visul său semnifica faptul că faraonul avea să ordone executarea sa, iar apoi corpul său urma să fie atârnat pe un stâlp. Ambele interpretări s-au adeverit (Gen. 40:1-22). (1/2, paginile 12-14)

Ce cadou-surpriză au primit fraţii din Japonia?

Ei au primit o publicaţie ce conţine Evanghelia după Matei din Traducerea lumii noi. Aceasta este oferită în lucrarea de predicare, fiind acceptată de multe persoane care nu sunt familiarizate cu Biblia (15/2, pagina 3).

Ce împrejurări din secolul I au contribuit la răspândirea veştii bune?

Datorită stabilităţii oferite de Pax Romana, lumea mediteraneeană s-a bucurat de mai multă pace. Primii discipoli puteau călători pe o reţea de drumuri bune. Întrucât limba greacă era larg răspândită, creştinilor le-a fost mai uşor să predice, chiar şi evreilor răspândiţi în tot imperiul. În plus, discipolii se puteau folosi de legea romană pentru a apăra vestea bună (15/2, paginile 20-23).

De ce creştinii adevăraţi nu sărbătoresc Paştele?

Isus le-a poruncit continuatorilor săi să celebreze moartea, nu învierea sa (Luca 22:19, 20). (1/3, pagina 8)

De ce au fost analizate tot mai rar în publicaţiile noastre din ultimii ani aspecte tipice şi antitipice din Biblie?

Biblia arată că unele persoane au reprezentat realităţi superioare. Un exemplu este cel din Galateni 4:21-31. Cu toate acestea, cel mai bine este să nu atribuim semnificaţii simbolice persoanelor şi întâmplărilor menţionate în Biblie. Mai degrabă, ar trebui să vedem ce învăţăminte putem desprinde din relatările biblice (Rom. 15:4). (15/3, paginile 17, 18)

De ce prezintă un interes deosebit un fragment de papirus găsit într-un morman de gunoi din Egipt?

În secolul trecut a fost găsit un fragment care conţine porţiuni din Evanghelia după Ioan. Se pare că acesta a fost scris la câteva decenii după ce Ioan şi-a redactat cartea. Conţinutul lui confirmă faptul că textul original a fost transmis cu exactitate, arătând astfel că Biblia este demnă de încredere (1/4, paginile 10, 11).

De ce este excluderea o măsură iubitoare?

Biblia arată că excluderea unei persoane care a păcătuit şi nu se căieşte este o decizie importantă, ce poate aduce foloase (1 Cor. 5:11-13). Aceasta onorează numele lui Iehova, ocroteşte congregaţia, care este curată, şi îl poate face pe cel care a păcătuit să-şi vină în fire (15/4, paginile 29, 30).