Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să continuăm să aşteptăm sfârşitul acestui sistem!

Să continuăm să aşteptăm sfârşitul acestui sistem!

„Chiar dacă ar zăbovi, continuă s-o aştepţi”! (HAB. 2:3)

CÂNTĂRILE: 128, 45

1, 2. Ce atitudine i-a caracterizat mereu pe slujitorii lui Iehova?

DE-A lungul timpului, slujitorii lui Iehova au aşteptat cu răbdare împlinirea profeţiilor inspirate. De exemplu, Ieremia a profeţit că babilonienii aveau să distrugă Iuda. Acest lucru s-a întâmplat în 607 î.e.n. (Ier. 25:8-11). Isaia a profeţit că Iehova avea să-i aducă înapoi pe evreii exilaţi şi a spus: „Fericiţi sunt toţi cei ce îl aşteaptă!” (Is. 30:18). Şi profetul Mica a aşteptat ca promisiunile lui Iehova să se împlinească. El a luat următoarea hotărâre: „Voi continua să privesc spre Iehova” (Mica 7:7). Secole la rând, slujitorii lui Dumnezeu au aşteptat şi împlinirea profeţiilor despre Mesia, sau Cristos (Luca 3:15; 1 Pet. 1:10-12). *

2 Şi în prezent, slujitorii lui Dumnezeu continuă să aştepte, întrucât profeţiile referitoare la Mesia sunt în curs de împlinire. Prin intermediul Regatului mesianic, Iehova va pune capăt în curând suferinţei distrugându-i pe cei răi şi eliberându-şi slujitorii din această lume nesigură, care zace în puterea lui Satan (1 Ioan 5:19). De aceea, să rămânem vigilenţi şi să nu uităm că acest sistem se apropie cu paşi repezi de sfârşit.

3. Ce întrebare ne-am putea pune dacă aşteptăm de mult timp venirea sfârşitului?

3 Ca slujitori ai lui Iehova, tânjim după ziua când voinţa lui Dumnezeu se va face „precum în cer, aşa şi pe pământ” (Mat. 6:10). Totuşi, dacă aşteptăm de mult timp sfârşitul acestui sistem, poate că ne întrebăm: Avem motive întemeiate să continuăm să aşteptăm? Să vedem.

DE CE AR TREBUI SĂ CONTINUĂM SĂ AŞTEPTĂM?

4. Care este un motiv important pentru a continua să veghem?

4 Biblia arată clar ce atitudine ar trebui să avem faţă de iminenta distrugere a acestui sistem. Isus le-a spus continuatorilor săi ‘să vegheze’ şi ‘să rămână treji’ (Mat. 24:42; Luca 21:34-36). Aşadar, avem un motiv întemeiat să continuăm să aşteptăm: Isus ne-a spus să facem acest lucru! Organizaţia lui Iehova ne dă un bun exemplu în acest sens. Prin intermediul publicaţiilor, ea ne îndeamnă cu regularitate ‘să aşteptăm şi să păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’ şi să ne punem speranţa în promisiunea lui Dumnezeu că va aduce lumea nouă. (Citeşte 2 Petru 3:11-13.)

5. De ce este deosebit de important să veghem?

5 Creştinii care au trăit cu secole în urmă au trebuit să continue să aştepte ziua lui Iehova. Înţelegem, aşadar, că acest lucru este şi mai important pentru noi în prezent. De ce? Deoarece trăim în timpul prezenţei lui Cristos. Semnul prezenţei sale este evident din 1914. Acest semn complex, care include înrăutăţirea situaţiei mondiale şi predicarea Regatului pe tot pământul, arată că trăim la ‘încheierea acestui sistem’ (Mat. 24:3, 7-14). Întrucât Isus n-a spus cât timp va trece până la venirea sfârşitului, este deosebit de important să veghem.

6. De ce ne putem aştepta ca situaţia mondială să se înrăutăţească pe măsură ce ne apropiem de sfârşit?

6 Biblia arată că, „în zilele din urmă”, răutatea va fi din ce în ce mai mare (2 Tim. 3:1, 13; Mat. 24:21; Rev. 12:12). De aceea, chiar dacă în prezent situaţia mondială este rea, ne putem aştepta ca ea să continue să se înrăutăţească. Prin urmare, poate că ne întrebăm: Nu cumva ‘încheierea acestui sistem’ se referă la o perioadă din viitor, când situaţia mondială se va înrăutăţi şi mai mult?

7. Ce indică Matei 24:37-39 cu privire la situaţia mondială din zilele din urmă?

7 Dar cât de rea te aştepţi să fie situaţia mondială înainte de „necazul cel mare”? (Rev. 7:14) De exemplu, te aştepţi ca în fiecare ţară să fie război şi ca toţi oamenii să se confrunte cu boli şi cu foamete? În astfel de condiţii, până şi pentru cei sceptici ar fi evident că profeţiile Bibliei se împlinesc. Însă Isus a spus că majoritatea oamenilor nu vor da atenţie prezenţei sale, ci îşi vor desfăşura activităţile cotidiene până când va fi prea târziu. (Citeşte Matei 24:37-39.) Aşadar, Scripturile arată că situaţia mondială din zilele din urmă nu va ajunge atât de rea, încât oamenii să se simtă obligaţi să creadă că sfârşitul este aproape (Luca 17:20; 2 Pet. 3:3, 4).

8. Ce este evident pentru cei care respectă porunca lui Isus de ‘a veghea’?

8 Totuşi, semnul complex despre care a vorbit Isus urma să fie suficient de clar pentru a le atrage atenţia celor care dau ascultare îndemnului său de ‘a veghea’ (Mat. 24:27, 42). Din 1914, diferite aspecte ale semnului dat de Isus au început să se împlinească. Prin urmare, suntem convinşi că acum trăim la ‘încheierea acestui sistem’ – o perioadă limitată, care precede şi include distrugerea acestui sistem rău.

9. De ce trebuie să continuăm să aşteptăm sfârşitul acestui sistem?

9 Aşadar, de ce ar trebui să continuăm să aşteptăm sfârşitul? Deoarece noi ascultăm de Isus Cristos. În plus, vedem în mod clar că semnul dat de Isus cu privire la zilele din urmă se împlineşte. Noi suntem convinşi că sfârşitul este aproape nu pentru că suntem naivi şi credem tot ce auzim, ci pentru că există dovezi biblice solide care demonstrează acest lucru. Dovezile pe care le avem ne determină să fim vigilenţi, să rămânem treji şi să veghem în timp ce aşteptăm sfârşitul acestui sistem rău.

CÂT TREBUIE SĂ MAI AŞTEPTĂM?

10, 11. a) De ce le-a spus Isus discipolilor săi ‘să vegheze’? b) Ce le-a spus Isus continuatorilor lui să facă dacă sfârşitul nu avea să vină atât de repede cum se aşteptau ei? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

10 Mulţi dintre noi îi slujesc cu fidelitate lui Iehova şi aşteaptă cu entuziasm venirea sfârşitului de zeci de ani. Să nu permitem ca trecerea timpului să ne slăbească hotărârea de a continua să aşteptăm. Trebuie să fim pregătiţi pentru momentul în care Isus va veni să distrugă lumea lui Satan. Să ne amintim ce le-a spus Isus continuatorilor săi: „Fiţi atenţi, rămâneţi treji, pentru că nu ştiţi când este timpul fixat. Este ca şi cu un om care, plecând în călătorie în străinătate, şi-a lăsat casa şi le-a dat sclavilor săi autoritate, fiecăruia munca lui, şi i-a poruncit portarului să vegheze. Vegheaţi deci, fiindcă nu ştiţi când vine stăpânul casei: seara, la miezul nopţii, la cântatul cocoşului sau dis-de-dimineaţă, pentru ca, atunci când va sosi pe neaşteptate, să nu vă găsească dormind. Dar ce vă zic vouă le zic tuturor: «Vegheaţi!»” (Mar. 13:33-37).

11 Când au înţeles că prezenţa lui Cristos a început în 1914, continuatorii lui Isus şi-au dat seama că sfârşitul putea veni oricând. De aceea, ei s-au pregătit intensificându-şi eforturile în lucrarea de predicare a Regatului. Isus a spus că ar putea veni mai târziu, „la cântatul cocoşului sau dis-de-dimineaţă”. În acest caz, ce trebuiau continuatorii lui să facă? Isus a zis: „Vegheaţi!”. Aşadar, chiar dacă ni se pare că aşteptăm de mult timp, aceasta nu înseamnă că sfârşitul este departe sau că nu va veni pe parcursul vieţii noastre.

12. Ce l-a întrebat Habacuc pe Iehova şi cum i-a răspuns Dumnezeu?

12 Să ne gândim la profetul Habacuc. El a aşteptat cu răbdare în timp ce a profeţit distrugerea Ierusalimului. Înaintea lui, şi alţi profeţi predicaseră ani la rând acelaşi mesaj. Habacuc a văzut că răutatea şi nedreptatea erau mai mari ca oricând. De aceea, nu este surprinzător că el a întrebat: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor?”. Iehova nu i-a răspuns în mod direct la această întrebare, ci l-a asigurat pe profetul său fidel că distrugerea „nu va întârzia”. Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Continuă s-o aştepţi”. (Citeşte Habacuc 1:1-4; 2:3.)

13. Ce s-ar fi putut gândi Habacuc şi de ce ar fi fost neînţelept să gândească astfel?

13 Să presupunem că Habacuc s-ar fi descurajat şi s-ar fi gândit: „De ani de zile aud că Ierusalimul va fi distrus. Dar dacă mai e mult până atunci? Nu aş fi realist dacă aş continua să profeţesc ca şi cum oraşul va fi distrus imediat. Mai bine îi las pe alţii să facă asta”. Dacă ar fi gândit astfel, Habacuc ar fi pierdut aprobarea lui Iehova şi, probabil, şi-ar fi pierdut şi viaţa când Ierusalimul a fost distrus de babilonieni!

14. De ce putem fi siguri că, dacă vom continua să aşteptăm, nu vom fi dezamăgiţi?

14 Imaginează-ţi că eşti în lumea nouă. Toate evenimentele profeţite cu privire la zilele din urmă au avut loc exact aşa cum a spus Iehova. Meditând la aceste lucruri, te încrezi şi mai mult în Iehova şi eşti sigur că el îşi va împlini toate celelalte promisiuni. (Citeşte Iosua 23:14.) Cu siguranţă, eşti foarte recunoscător că Iehova, care ‘a pus sub autoritatea sa timpurile şi perioadele’, ne-a îndemnat să continuăm să aşteptăm sfârşitul (Fap. 1:7; 1 Pet. 4:7).

AŞTEPTAREA ÎNSEAMNĂ ACŢIUNE!

Participi cu zel la predicarea veştii bune? (Vezi paragraful 15)

15, 16. De ce ar trebui să facem tot ce putem în lucrarea de predicare în acest timp al sfârşitului?

15 Ne putem aştepta ca organizaţia lui Iehova să continue să ne amintească să-i slujim lui Dumnezeu cu sentimentul urgenţei. Aceste aduceri-aminte ne ajută nu numai să fim activi în serviciul lui Dumnezeu, ci şi să înţelegem clar că semnul prezenţei lui Cristos este în curs de împlinire. Care este cel mai bun mod de a acţiona în aceste timpuri? Să continuăm să căutăm mai întâi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu participând cu zel la predicarea veştii bune! (Mat. 6:33; Mar. 13:10)

16 O soră a făcut următoarea remarcă: „Prin predicarea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu, noi . . . putem contribui la salvarea oamenilor de la o moarte sigură în catastrofa mondială care va veni”. Această soră ştie ce înseamnă să fii salvat, întrucât ea şi soţul ei au supravieţuit unuia dintre cele mai mari dezastre maritime din istorie: scufundarea pachebotului Wilhelm Gustloff în 1945. Chiar şi în faţa unui astfel de pericol, o persoană ar putea avea un punct de vedere greşit referitor la ce este cu adevărat important. Sora îşi aminteşte că, în timp ce nava se scufunda, o femeie striga: „Valizele mele! Valizele mele! Bijuteriile mele! Toate bijuteriile mele sunt jos, în cabină. Am pierdut totul!”. Însă alţi pasageri au înţeles ce era mai important şi au făcut tot posibilul să-i salveze pe cei care căzuseră în apele îngheţate ale mării. La fel ca acei pasageri altruişti, şi noi vrem să-i ajutăm pe oameni. De aceea, păstrăm viu în minte urgenţa lucrării de predicare şi facem tot ce putem ca să-i ajutăm pe oameni să supravieţuiască iminentei catastrofe mondiale până nu este prea târziu.

Iei decizii înţelepte, astfel încât să nu-ţi pierzi sentimentul urgenţei? (Vezi paragraful 17)

17. Ce motive avem să credem că sfârşitul poate veni în orice moment?

17 Evenimentele care au loc pe scena lumii arată în mod clar că profeţiile Bibliei sunt în curs de împlinire şi că sfârşitul acestui sistem rău este foarte aproape. Prin urmare, n-ar trebui să presupunem că e necesar să mai treacă mult timp până când „cele zece coarne” şi „fiara” din Revelaţia 17:16 vor ataca Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Să nu uităm că Dumnezeu ‘le va pune în inimă’ să atace religia falsă, iar acest lucru s-ar putea întâmpla repede şi în orice moment! (Rev. 17:17) Sfârşitul acestui sistem nu este departe. Avem motive întemeiate să ţinem seama de avertismentul lui Isus: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe neaşteptate peste voi ca o cursă” (Luca 21:34, 35; Rev. 16:15). Aşadar, să fim hotărâţi să-i slujim lui Iehova cu sentimentul urgenţei, având încredere că el ‘acţionează în folosul celui ce îl aşteaptă’ (Is. 64:4).

18. La ce întrebare se va răspunde în articolul următor?

18 În timp ce aşteptăm sfârşitul acestui sistem rău, să urmăm îndemnul dat de discipolul Iuda sub inspiraţie divină: „Iubiţii mei fraţi, zidindu-vă în credinţa voastră preasfântă şi rugându-vă cu spirit sfânt, păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, în timp ce aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică” (Iuda 20, 21). Însă cum ne putem trăi viaţa într-un mod care să arate că aşteptăm lumea nouă promisă de Dumnezeu? Acest subiect va fi analizat în articolul următor.

^ par. 1 Pentru o listă cu unele profeţii referitoare la Mesia şi împlinirea lor, vezi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, pagina 200.