1. a) Ce i s-a întâmplat lui Petru în timpul unei furtuni pe Marea Galileii? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) De ce a început Petru să se scufunde?

ÎNTR-O noapte, apostolul Petru şi alţi câţiva discipoli vâsleau din greu ca să traverseze Marea Galileii în timpul unei furtuni. Dintr-o dată, ei îl văd pe Isus umblând pe mare. Petru îl strigă pe Isus şi îl întreabă dacă poate să meargă pe apă până la el. Când Isus îi spune să vină, Petru coboară din barcă şi, în mod miraculos, merge spre Isus pe marea agitată. După câteva clipe însă, Petru începe să se scufunde. De ce? Deoarece s-a uitat la furtună şi i s-a făcut frică. Petru strigă la Isus după ajutor. Isus îl apucă imediat şi îi spune: „Puţin credinciosule, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?” (Mat. 14:24-32).

2. Ce vom analiza în continuare?

² În continuare vom analiza trei aspecte din acest episod din viaţa lui Petru care au legătură cu credinţa: 1) cum a arătat iniţial Petru credinţă în ajutorul lui Dumnezeu, 2) de ce a început Petru să-şi piardă credinţa şi 3) ce l-a ajutat pe Petru să-şi recapete credinţa. Analizarea acestor idei ne poate ajuta să vedem cum putem ‘să rămânem neclintiţi în credinţă’ (1 Cor. 16:13).

3. Ce l-a îndemnat pe Petru să coboare din barcă şi cum am făcut şi noi ceva asemănător?

³ Când a coborât din barcă pentru a merge pe apă, Petru a avut o credinţă puternică. Isus îl chemase, iar Petru a avut încredere că puterea lui Dumnezeu avea să-l ajute şi pe el să meargă pe apă, aşa cum îl ajuta pe Isus. În mod asemănător, când ne-am dedicat lui Iehova şi ne-am botezat, am acţionat astfel datorită credinţei. Isus ne-a invitat să fim continuatorii săi, sau să călcăm pe urmele lui. A trebuit să manifestăm credinţă atât în Isus, cât şi în Dumnezeu, având încredere că ei ne vor ajuta (Ioan 14:1). (Citeşte 1 Petru 2:21.)

4, 5. De ce este credinţa un bun de preţ?

⁴ Credinţa este, într-adevăr, un bun de preţ. Aşa cum credinţa l-a ajutat pe Petru să meargă pe apă, tot aşa credinţa ne poate ajuta şi pe noi să facem lucruri care, din punct de vedere uman, par imposibile (Mat. 21:21, 22). De exemplu, unii dintre noi am făcut schimbări atât de mari în atitudine şi în comportament, încât suntem aproape de nerecunoscut pentru cei care ştiu cum eram înainte. Iehova ne-a ajutat să facem aceste schimbări deoarece ele au avut la bază credinţa. (Citeşte Coloseni 3:5-10.) Odată ce credinţa ne-a determinat să ne dedicăm lui Iehova, noi am devenit prietenii lui, ceva ce n-am fi putut face niciodată fără ajutorul său (Ef. 2:8).

⁵ Credinţa ne dă putere. De exemplu, ne ajută să facem faţă atacurilor Diavolului, duşmanul nostru puternic (Ef. 6:16). În plus, încrederea în Iehova ne ajută să nu ne îngrijorăm peste măsură când trecem prin momente grele. Iehova a promis că se va îngriji de noi dacă avem credinţă în el şi punem Regatul pe primul plan (Mat. 6:30-34). Mai mult decât atât, datorită credinţei noastre, Iehova ne va da un dar minunat, pe care nu l-am putea obţine niciodată singuri: viaţa veşnică (Ioan 3:16).

6, 7. a) Cu ce am putea compara vântul şi valurile care l-au speriat pe Petru? b) De ce trebuie să fim conştienţi că credinţa noastră ar putea slăbi?

⁶ Vântul şi valurile care l-au speriat pe Petru ar putea fi comparate cu încercările şi tentaţiile cu care slujitorii lui Iehova se confruntă în prezent. Chiar şi atunci când acestea sunt foarte mari, putem rămâne neclintiţi cu ajutorul lui Iehova. Să ne amintim că Petru nu s-a scufundat din cauza unei rafale de vânt sau a unui val mare. Biblia spune: „Văzând vijelia, i s-a făcut frică” (Mat. 14:30). Petru nu s-a mai uitat la Isus, ci s-a concentrat asupra vijeliei. În acel moment, credinţa lui a început să slăbească. În mod asemănător, dacă ne concentrăm asupra problemelor noastre, am putea începe să punem la îndoială faptul că Iehova ne va ajuta.

⁷ Trebuie să fim conştienţi că credinţa noastră ar putea slăbi. Biblia spune că slăbirea sau pierderea credinţei este „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor” (Evr. 12:1). Aşa cum reiese şi din exemplul lui Petru, credinţa ne poate slăbi foarte uşor dacă nu ne concentrăm la ce trebuie. Cum ne putem da seama dacă credinţa noastră este în pericol? Următoarele întrebări ne vor ajuta să ne facem o autoanaliză.

8. Cum am putea ajunge să considerăm promisiunile lui Dumnezeu mai puţin reale decât în trecut?

⁸ Sunt promisiunile lui Dumnezeu la fel de reale pentru mine ca în trecut? De exemplu, Dumnezeu a promis că va distruge lumea lui Satan. Să ne întrebăm: Suntem noi distraşi de diferitele tipuri de divertismente  pe care le oferă lumea? Dacă da, credinţa noastră ar putea slăbi şi am putea începe să credem că sfârşitul nu este aproape (Hab. 2:3). Să ne mai gândim la un exemplu. Iehova promite că ne iartă greşelile pe baza răscumpărării. Dar, dacă continuăm să ne concentrăm asupra greşelilor noastre din trecut, am putea începe să punem la îndoială faptul că Iehova ‘ne-a şters’ într-adevăr toate păcatele (Fap. 3:19). Drept urmare, ne-am putea pierde bucuria în serviciul lui Dumnezeu şi am putea ajunge să nu mai predicăm.

9. Ce s-ar putea întâmpla dacă ne-am concentra asupra intereselor personale?

⁹ Sunt la fel de sârguincios în serviciul sacru ca înainte? Apostolul Pavel a arătat că faptul de a lucra din greu pentru Iehova ne va ajuta să avem „deplina siguranţă a speranţei până la sfârşit”. Însă ce s-ar întâmpla dacă am începe să ne concentrăm mai mult asupra intereselor personale? De exemplu, am putea accepta un loc de muncă bine plătit, dar care nu ne-ar mai permite să-i slujim la fel de mult lui Iehova. Acest lucru ne-ar putea slăbi credinţa şi am putea deveni „leneşi”, făcând pentru Iehova mai puţin decât putem în realitate (Evr. 6:10-12).

10. Cum arătăm că avem credinţă în Iehova când îi iertăm pe alţii?

¹⁰ Îmi este greu să-i iert pe alţii? Când alţii ne jignesc sau ne rănesc, ne-am putea concentra asupra propriilor sentimente şi am putea să le vorbim în mod necugetat sau să nu mai vorbim deloc cu ei. Însă, dacă iertăm, arătăm că avem credinţă în Iehova. Cum anume? Când cineva greşeşte faţă de noi, ne este dator, aşa cum şi noi, când greşim, îi suntem datori lui Dumnezeu (Luca 11:4). Trebuie să avem încredere că, atunci când iertăm, ne bucurăm de aprobarea lui Dumnezeu şi că acest lucru este mult mai important decât a-i face  pe alţii să plătească pentru greşeala lor. Discipolii lui Isus au înţeles că iertarea presupune credinţă. Când Isus le-a spus să-i ierte chiar şi pe cei care păcătuiseră de mai multe ori împotriva lor, ei l-au implorat: „Dă-ne mai multă credinţă” (Luca 17:1-5).

11. Cum am putea ajunge să nu tragem foloase dintr-un sfat?

¹¹ Mă supăr când mi se dă un sfat? Când cineva ne sfătuieşte, să căutăm să tragem foloase din acel sfat (Prov. 19:20). Dacă încercăm să găsim vreo greşeală în sfatul primit sau ne concentrăm asupra slăbiciunilor celui care ne sfătuieşte, am putea pierde ocazia de a ne armoniza modul de gândire cu cel al lui Dumnezeu.

12. Ce ar putea indica faptul că o persoană se plânge mereu de cei pe care Iehova îi foloseşte ca să-şi conducă poporul?

¹² Murmur împotriva fraţilor numiţi în congregaţie? Când s-au concentrat asupra raportului negativ al celor zece spioni, israeliţii au început să murmure împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Atunci, Iehova l-a întrebat pe Moise: „Până când nu vor crede în mine?” (Num. 14:2-4, 11). Da, murmurele israeliţilor dovedeau lipsă de încredere în Dumnezeu, care îi numise pe Moise şi pe Aaron în fruntea lor. În mod asemănător, faptul de a ne plânge mereu de cei pe care Iehova îi foloseşte ca să-şi conducă poporul ar putea arăta că credinţa noastră în el a slăbit.

13. De ce n-ar trebui să ne descurajăm dacă ne dăm seama că ne-a slăbit credinţa?

¹³ Dacă, după ce îţi faci această autoanaliză, îţi dai seama că ţi-a slăbit credinţa, nu te descuraja! Aminteşte-ţi că până şi apostolul Petru a fost cuprins de frică şi a avut îndoieli. De fapt, Isus i-a mustrat uneori pe toţi apostolii pentru că nu aveau suficientă credinţă (Mat. 16:8). Din ceea ce i s-a întâmplat lui Petru cu acea ocazie putem desprinde o lecţie preţioasă. Să observăm ce a făcut el după ce credinţa i-a slăbit şi a început să se scufunde.

14, 15. a) Ce a făcut Petru când a început să se scufunde? b) Cum putem ‘să privim ţintă’ la Isus?

¹⁴ Când s-a uitat la furtună şi a început să se scufunde, Petru ar fi putut încerca să se întoarcă singur la barcă. Întrucât era un înotător bun, aceasta ar fi putut să fie reacţia sa firească (Ioan 21:7). Totuşi, în loc să se bizuie pe propriile forţe, Petru şi-a îndreptat din nou atenţia spre Isus şi i-a acceptat ajutorul. Dacă simţim că ne slăbeşte credinţa, ar trebui să imităm exemplul lui Petru. Cum putem face acest lucru?

¹⁵ Aşa cum Petru şi-a îndreptat din nou atenţia spre Isus, tot aşa şi noi trebuie ‘să privim ţintă la Reprezentantul Principal al credinţei noastre şi Cel care o duce la perfecţiune, Isus’. (Citeşte Evrei 12:2, 3.) Desigur, noi nu putem să-l vedem pe Isus, aşa cum l-a văzut Petru. Însă putem ‘să privim ţintă’ la Isus analizându-i învăţăturile şi acţiunile şi apoi urmându-le cu atenţie. Să analizăm în continuare câteva modalităţi prin care putem imita modelul lăsat de Isus. Dacă le vom pune în practică, vom primi ajutorul de care avem nevoie pentru a ne întări credinţa.

16. Cum putem studia Biblia într-un mod care ne întăreşte credinţa?

¹⁶ Să ne întărim încrederea în Biblie. Isus a fost convins că Scripturile sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi că oferă cea mai bună îndrumare (Ioan 17:17). Pentru a avea aceeaşi convingere ca Isus, trebuie să citim în fiecare zi din Biblie, să o studiem şi să medităm la cele învăţate. De asemenea, trebuie să facem cercetări pentru a găsi răspunsuri la întrebările pe care le avem. De exemplu, ţi-ai putea întări convingerea că sfârşitul acestui sistem este cu adevărat  aproape studiind în detaliu dovezile biblice care arată că trăim în zilele din urmă. Întăreşte-ţi încrederea în promisiunile Bibliei cu privire la viitor studiind profeţiile care s-au împlinit deja. Pentru a fi şi mai convins că Biblia are valoare practică, analizează relatări care arată că Biblia îi ajută pe oameni să aibă o viaţă mai bună (1 Tes. 2:13). *

17. De ce a putut Isus să-şi păstreze fidelitatea în pofida unor încercări foarte grele şi cum poţi urma exemplul său?

¹⁷ Să ne concentrăm asupra binecuvântărilor promise de Iehova. Aţintindu-şi privirea asupra ‘bucuriei care-i era pusă înainte’, Isus a putut să-şi păstreze fidelitatea în pofida unor încercări foarte grele (Evr. 12:2). El nu s-a lăsat distras de lucrurile pe care i le putea oferi lumea (Mat. 4:8-10). Cum poţi urma exemplul lui Isus? Ai putea medita la promisiunile minunate pe care ni le-a făcut Iehova. Imaginează-ţi că eşti în lumea nouă. Ai putea să scrii sau să faci un desen despre viaţa pe care speri s-o ai în Paradis. Sau ai putea să faci o listă cu oamenii pe care ai vrea să-i cunoşti la înviere şi cu lucrurile pe care ţi-ar plăcea să le discuţi cu ei. Priveşte aceste promisiuni ale lui Dumnezeu ca şi cum ţi-ar fi făcute ţie personal, nu doar omenirii în ansamblu.

18. Cum te poate ajuta rugăciunea să-ţi întăreşti credinţa?

¹⁸ Să ne rugăm pentru mai multă credinţă. Isus şi-a învăţat discipolii să-i ceară lui Iehova spirit sfânt (Luca 11:9, 13). Când ceri spirit sfânt, roagă-te pentru mai multă credinţă, care este un aspect al rodului spiritului. Adresează-i lui Iehova rugăciuni concrete şi cere-i să te ajute să înlături orice trăsătură care arată că ţi-a slăbit credinţa. De exemplu, dacă ai observat că îţi este greu să-i ierţi pe alţii, roagă-l să te ajute să fii iertător.

19. Cum ar trebui să ne alegem prietenii?

¹⁹ Să ne alegem prieteni care au o credinţă puternică. Isus şi-a ales cu grijă prietenii, îndeosebi pe cei din cercul său intim. Prietenii săi apropiaţi, apostolii, îşi dovediseră credinţa şi loialitatea ascultând de poruncile lui. (Citeşte Ioan 15:14, 15.) Prin urmare, când îţi alegi prietenii, caută persoane care îşi dovedesc credinţa prin faptul că ascultă de Isus. Şi nu uita că între prietenii adevăraţi există o bună comunicare, chiar şi atunci când trebuie să dea sau să primească un sfat (Prov. 27:9).

20. Ce folos avem când îi ajutăm pe alţii să-şi întărească credinţa?

²⁰ Să-i ajutăm pe alţii să-şi întărească credinţa. Isus şi-a ajutat discipolii să-şi întărească credinţa prin cuvânt şi faptă (Mar. 11:20-24). Ar trebui să urmăm exemplul său deoarece, ajutându-i pe alţii să-şi întărească credinţa, ne întărim şi propria credinţă (Prov. 11:25). Când îi înveţi pe alţii din Biblie, scoate în evidenţă dovezile care arată că Dumnezeu există, că îi pasă de noi şi că Biblia este Cuvântul său inspirat. Cum îi poţi ajuta pe fraţii şi pe surorile tale să aibă o credinţă puternică? Dacă observi că cineva începe să se plângă de fraţii numiţi în congregaţie, nu te grăbi să-l eviţi. Cu tact, ajută-l să facă paşii necesari pentru a-şi restabili credinţa (Iuda 22, 23). Dacă eşti încă la şcoală şi se discută despre teoria evoluţiei, apără-ţi cu îndrăzneală credinţa în creaţie! S-ar putea să fii surprins de efectul cuvintelor tale asupra altora.

21. Ce ne promite Iehova?

²¹ Cu ajutorul lui Iehova şi al lui Isus, Petru şi-a învins temerile şi îndoielile şi a devenit un exemplu de credinţă pentru primii creştini. Iehova ne ajută şi pe noi să rămânem tari în credinţă. (Citeşte 1 Petru 5:9, 10.) Dacă ne străduim să ne întărim credinţa, putem fi siguri că Iehova ne va binecuvânta din plin!