DACĂ o persoană nu putea crede tot ce se scria în ziare acum 200 de ani, cu atât mai mult nu putem crede tot ce citim sau vedem pe internet în secolul al XXI-lea. În prezent, cu ajutorul tehnologiei moderne, avem la dispoziţie o cantitate imensă de informaţii: adevărate, dar şi false, folositoare, dar şi inutile, inofensive, dar şi periculoase. De aceea, trebuie să fim foarte selectivi cu privire la lucrurile pe care le considerăm demne de luat în seamă. Mai ales cei care folosesc de puţin timp internetul ar putea crede că toate ştirile sau reportajele, indiferent cât de ciudate sau de senzaţionale ar părea, sunt adevărate, pentru simplul motiv că sunt online sau pentru că le-au primit pe e-mail de la un prieten. Însă Biblia ne avertizează: „Cel fără experienţă dă crezare oricărui cuvânt, dar cel prevăzător ia aminte la paşii lui” (Prov. 14:15).

Cum putem să devenim ‘prevăzători’ şi, astfel, să identificăm farsele, legendele urbane, înşelătoriile şi alte informaţii false care apar pe internet? Mai întâi, să ne întrebăm: Este informaţia de pe un site oficial şi demn de încredere sau este de pe un blog, unde oricine îşi poate scrie părerea, ori chiar dintr-o sursă necunoscută? A apărut şi pe unele site-uri care demască informaţiile false? * Apoi, trebuie să folosim ‘judecata sănătoasă’ (Prov. 1:3). Dacă o ştire pare de necrezut, probabil că aşa şi este. Mai mult, când o informaţie îi discreditează pe alţii, să ne gândim cine ar avea de câştigat în urma răspândirii acelei ştiri şi dacă sursa ştirii nu are cumva motive ascunse pentru a o răspândi.

Unii trimit mai departe ştiri la toţi cei din lista  lor fără să verifice autenticitatea informaţiilor şi fără să se gândească la consecinţe. De multe ori, ei fac acest lucru din dorinţa de a primi atenţie sau de a fi primii care răspândesc o ştire (2 Sam. 13:28-33). Însă, dacă suntem ‘prevăzători’, ne vom gândi la efectele negative pe care le-ar putea avea acest lucru. De exemplu, ar putea păta reputaţia unei persoane sau a unei organizaţii.

Verificarea unei ştiri presupune timp şi efort. Din acest motiv, unii decid pur şi simplu să-i lase pe destinatari să verifice dacă informaţia este adevărată. Însă şi timpul lor este preţios (Ef. 5:15, 16). De aceea, când primim un e-mail cu privire la care avem îndoieli, ar fi înţelept să gândim astfel: „În loc să-l trimit mai departe, mai bine îl trimit la gunoi”.

Întreabă-te: Am obiceiul de a trimite mai departe e-mailuri? A trebuit vreodată să le cer scuze celor din lista mea pentru că le-am trimis informaţii care s-au dovedit inexacte sau chiar minciuni? M-a rugat vreodată cineva să nu mai trimit mai departe e-mailuri? Aminteşte-ţi că toţi cei din lista ta au şi ei acces la internet şi, astfel, pot căuta lucrurile care îi interesează fără ajutorul tău. Ei n-au nevoie să fie inundaţi cu relatări amuzante, videoclipuri, slideshow-uri sau poze. De asemenea, nu este înţelept să trimitem mai departe înregistrări sau notiţe ale cuvântărilor biblice. * Mai mult, nu uita că este mai bine ca o persoană să facă singură cercetări, să caute versete biblice sau să pregătească răspunsuri pentru întrunirile congregaţiei decât să-i trimiţi tu aceste informaţii.

Ce ar trebui să faci dacă găseşti pe internet informaţii calomniatoare despre organizaţia lui Iehova? Respinge cu fermitate astfel de minciuni! Unii consideră că trebuie să le trimită şi altora pentru a le afla părerea. Însă acest lucru nu contribuie decât la răspândirea informaţiilor dăunătoare. Dacă suntem tulburaţi de ceva ce am văzut pe internet, ar trebui să-l rugăm pe Iehova să ne dea înţelepciune şi să vorbim cu fraţii maturi din congregaţie (Iac. 1:5, 6; Iuda 22, 23). N-ar trebui să fim surprinşi că oamenii spun minciuni despre noi. Isus a fost şi el ţinta unor acuzaţii false. El i-a avertizat pe discipolii săi că duşmanii îi vor  persecuta şi ‘minţind, vor spune tot felul de lucruri rele împotriva lor’ (Mat. 5:11; 11:19; Ioan 10:19-21). De aceea, trebuie să ne folosim „capacitatea de gândire” şi „discernământul” pentru a-i identifica pe „omul care vorbeşte lucruri stricate” şi pe cei „care umblă cu perfidie” (Prov. 2:10-16).

Trebuie să fim atenţi şi cu privire la ştirile sau experienţele de natură spirituală pe care nu le auzim direct de la sursă. Chiar dacă o informaţie este adevărată, nu înseamnă că trebuie neapărat răspândită. Există momente când n-ar fi nici corect şi nici iubitor să facem acest lucru (Mat. 7:12). De exemplu, n-ar fi iubitor, dar nici ziditor să răspândim lucruri negative despre alţii, chiar dacă ele sunt adevărate (2 Tes. 3:11; 1 Tim. 5:13). Iar unele informaţii sunt confidenţiale. De aceea, trebuie să respectăm dreptul altora de a dezvălui o informaţie la momentul potrivit şi în modul pe care îl consideră potrivit. Răspândirea unei informaţii înainte de vreme poate face mult rău.

În prezent, ştirile pot fi răspândite foarte repede, indiferent că sunt adevărate sau false, folositoare sau inutile, inofensive sau periculoase. Oricine trimite un e-mail ori un mesaj chiar şi unei singure persoane trebuie să fie conştient că, fie că vrea, fie că nu, conţinutul acestuia poate ajunge în toată lumea în doar câteva secunde. De aceea, să rezistăm tentaţiei de a trimite mai departe o informaţie imediat şi tuturor persoanelor pe care le cunoaştem. Când citim o ştire senzaţională, să nu uităm că iubirea nu este suspicioasă, dar nu este nici naivă, sau credulă. Mai presus de toate, iubirea refuză să creadă insinuările răuvoitoare cu privire la organizaţia lui Iehova sau minciunile despre fraţii noştri, ce sunt răspândite de oameni care sunt sclavii lui Satan Diavolul, „tatăl minciunii” (Ioan 8:44; 1 Cor. 13:7). Capacitatea de gândire şi discernământul ne vor ajuta să devenim ‘prevăzători’ şi să ne gândim bine cum vom folosi cantitatea tot mai mare de informaţii disponibile în prezent. Aşa cum spune Biblia, „cei simpli moştenesc nebunie, dar cei chibzuiţi sunt încununaţi cu cunoştinţă” (Prov. 14:18, Traducere literală nouă).