Salt la conţinut

Salt la cuprins

Va ajunge planeta noastră la distrugere?

Va ajunge planeta noastră la distrugere?

Va ajunge planeta noastră la distrugere?

V-AŢI întrebat vreodată care este viitorul Pământului? Văzând ce se întâmplă cu frumoasa noastră planetă, mulţi oameni cred că pământul va ajunge la distrugere.

Într-adevăr, în prezent pământul este ruinat din cauza exploatării abuzive a resurselor lui preţioase, precum apa şi pădurile, şi din cauza poluării aerului. În plus, unii oameni de ştiinţă avertizează că pământul şi viaţa de pe el ar putea fi distruse în urma ciocnirii cu un mare meteorit, a exploziei unei stele sau a epuizării rezervelor de hidrogen ale soarelui.

Ei consideră că treptat, probabil după miliarde şi miliarde de ani, pe pământ nu vor mai fi condiţii propice vieţii omului. Encyclopædia Britannica defineşte acest fenomen drept „tendinţa ireversibilă spre dezordine“.

Din fericire, Biblia ne asigură că Iehova Dumnezeu nu va permite ca planeta noastră să fie distrusă sau să ajungă de nelocuit. În calitate de Creator, Iehova posedă ‘energie dinamică’ nelimitată şi, prin urmare, poate susţine universul la nesfârşit (Isaia 40:26). Aşadar, putem avea încredere în următoarele cuvinte: ‘[Dumnezeu] a aşezat pământul pe temeliile lui şi el nu se va clătina pe timp indefinit, da, niciodată’. „Lăudaţi-l, soare şi lună! Lăudaţi-l, toate stelele luminii . . . căci el a poruncit şi ele au fost create. El le face să dăinuie pentru totdeauna şi veşnic“ (Psalmii 104:5; 148:3–6).

Scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ

Scopul lui Dumnezeu nu a fost niciodată ca pământul să fie exploatat şi poluat, cum este astăzi. El i-a creat pe primii oameni, Adam şi Eva, şi i-a aşezat într-o grădină frumoasă. Bineînţeles, locuinţa lor paradiziacă nu rămânea frumoasă de la sine. Dumnezeu le-a dat însărcinarea „să o cultive şi să o îngrijească“ (Geneza 2:8, 9, 15). Ce lucrare plăcută şi plină de satisfacţii le-a încredinţat Dumnezeu primilor noştri părinţi care au fost la început perfecţi!

Însă scopul divin cu privire la pământ nu se limita la îngrijirea grădinii iniţiale. Dumnezeu dorea ca întreaga planetă să fie transformată într-un paradis. Acesta este motivul pentru care el le-a dat primilor oameni următoarea poruncă: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ“ (Geneza 1:28).

Din nefericire, un înger care s-a îngâmfat, cunoscut ulterior ca Satan, s-a împotrivit scopului lui Dumnezeu. El a râvnit la închinarea pe care Adam şi Eva trebuiau să i-o aducă numai lui Dumnezeu. Folosindu-se de un şarpe, Satan le-a vorbit acestora determinându-i să se răzvrătească împotriva guvernării divine (Geneza 3:1–6; Revelaţia 12:9). Cât de mult trebuie să-l fi îndurerat pe Creator egoismul şi lipsa lor de apreciere! Cu toate acestea, răzvrătirea lor nu l-a făcut pe Iehova Dumnezeu să renunţe la scopul său cu privire la pământ. Iată ce afirmă Dumnezeu: „Cuvântul meu, care iese din gura mea . . . nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis“ (Isaia 55:11).

Din motive întemeiate, Iehova a permis ca răzvrătirea lui Satan să continue până în prezent. În tot acest timp, omenirea a încercat multe forme de autoguvernare, iar rezultatele au demonstrat că independenţa de Dumnezeu promovată de Satan nu duce decât la distrugere * (Ieremia 10:23).

În pofida tuturor acestor lucruri, pe parcursul miilor de ani care au trecut de atunci, Dumnezeu i-a binecuvântat pe oamenii integri. În plus, el a dispus ca în Biblie să fie consemnate consecinţele faptului de a respinge guvernarea divină, precum şi foloasele ascultării de Dumnezeu. De asemenea, Iehova a realizat lucruri extraordinare spre folosul nostru viitor. Din iubire, el i-a oferit omenirii un Salvator, trimiţându-l pe Fiul său iubit, Isus Cristos, să ne înveţe cea mai bună cale de viaţă şi să-şi dea viaţa pentru salvarea noastră (Ioan 3:16). Întrucât Isus nu a meritat să moară, moartea sa a servit ca bază legală prin care Iehova să răscumpere ceea ce au pierdut Adam şi Eva, şi anume perspectiva vieţii veşnice pe un pământ transformat în paradis. * În acest scop, Iehova Dumnezeu a instaurat în cer un guvern, sau un Regat, care să domnească peste întreaga omenire şi l-a numit pe Fiul său, Isus Cristos cel înviat, ca Rege al acestui Regat. Prin toate aceste măsuri extraordinare, Dumnezeu a avut în vedere îndeplinirea scopului său cu privire la pământ (Matei 6:9, 10).

Astfel, putem avea o încredere deplină în următoarele promisiuni minunate consemnate în Biblie: „Răufăcătorii vor fi nimiciţi, dar cei ce speră în Iehova vor stăpâni pământul. Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“. „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut. Cel ce stătea pe tron a zis: «Iată! Eu fac toate lucrurile noi!»“ (Psalmul 37:9, 29; Revelaţia 21:3–5).

Biblia nu se contrazice

Însă unii s-ar putea întreba: „Cum se armonizează textele biblice citate mai sus cu alte versete care par să susţină ideea că pământul va avea un sfârşit?“. Să analizăm unele asemenea versete. Astfel ne vom convinge că Biblia nu se contrazice.

Cu mult înainte ca oamenii de ştiinţă să descopere „tendinţa spre dezordine“ a materiei, un psalmist a scris: ‘Tu [Dumnezeu] ai pus temeliile pământului, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. Ele vor pieri, dar tu vei rămâne, toate se vor uza ca un veşmânt. Le vei înlocui ca pe o haină şi timpul lor va trece. Dar tu eşti acelaşi şi anii tăi nu vor avea sfârşit’ (Psalmul 102:25–27).

Când a scris aceste cuvinte, psalmistul nu a contrazis scopul etern al lui Dumnezeu referitor la pământ. Dimpotrivă, el a pus în antiteză existenţa eternă a lui Dumnezeu cu caracterul perisabil al materiei, al cărei Creator este Dumnezeu. Fără puterea de reînnoire eternă care provine de la Dumnezeu, universul, inclusiv sistemul nostru solar datorită căruia planeta Pământ are lumină şi energie şi nu deviază de pe orbită, ar ajunge la dezordine totală şi în cele din urmă la distrugere. Aşadar, fără nicio intervenţie din exterior, pământul nostru s-ar „uza“, cu alte cuvinte ar avea un sfârşit.

Şi alte versete biblice ar putea părea că sunt în contradicţie cu scopul declarat al lui Dumnezeu referitor la pământ. De pildă, Biblia spune că cerul şi pământul ‘vor trece’ (Revelaţia 21:1). Însă aceste cuvinte nu intră nicidecum în contradicţie cu promisiunea făcută de Isus: „Fericiţi sunt cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!“ (Matei 5:5). Atunci la ce se referă Biblia când spune că cerul şi pământul ‘vor trece’?

Biblia foloseşte de multe ori termenul „pământ“ în sens figurat, cu referire la societatea umană. De exemplu, ea spune: „Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte“ (Geneza 11:1). Evident, în acest context, cuvântul „pământ“ se referă la oamenii care locuiau pe pământ. Un alt exemplu îl găsim în Psalmul 96:1, care, potrivit Bibliei Cornilescu, 1996, spune: „Cântaţi DOMNULUI, tot pământul!“. Este cât se poate de clar că atât în acest verset, cât şi în multe altele, cuvântul „pământ“ este folosit cu un sens figurat, cu referire la oameni (Psalmul 96:13).

Biblia aseamănă uneori puterile conducătoare de pe pământ cu cerurile sau cu corpurile cereşti. De exemplu, conducătorii tiranici babilonieni au fost comparaţi cu stelele în sensul că se înălţaseră mai presus de ceilalţi oameni (Isaia 14:12–14). Aşa cum a fost profeţit, atât „cerurile“ figurative babiloniene, clasa conducătoare, cât şi „pământul“, adică susţinătorii ei, s-au sfârşit în 539 î.e.n. (Isaia 51:6). Lucrul acesta le-a permis evreilor penitenţi să se întoarcă la Ierusalim, unde „ceruri noi“, o nouă clasă conducătoare, aveau să domnească peste „un pământ nou“, o societate de oameni drepţi (Isaia 65:17).

Când vorbeşte despre cerurile şi pământul care ‘vor trece’, Biblia se referă, după cât se pare, la sfârşitul guvernelor umane corupte din zilele noastre şi al susţinătorilor lor înstrăinaţi de Dumnezeu (2 Petru 3:7). Aceasta îi va permite noului guvern ceresc al lui Dumnezeu să reverse binecuvântări asupra unei noi societăţi de oameni drepţi, deoarece, „potrivit promisiunii sale [a lui Dumnezeu], noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13).

Aşadar, dacă Dumnezeu promite că planeta noastră va dăinui veşnic, putem avea deplină încredere în cuvântul său. Mai mult, Biblia ne arată ce trebuie să facem pentru a ne bucura de acele timpuri extraordinare când întregul pământ va fi transformat în paradis. Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Propuneţi-vă ca obiectiv să examinaţi ce învaţă Biblia cu privire la viitorul pământului şi al omenirii. Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră vor fi bucuroşi să vă ajute.

[Note de subsol]

^ par. 10 Pentru o analiză a motivelor pentru care Dumnezeu permite suferinţa, vezi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, paginile 106–114, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 11 Pentru mai mult informaţii referitoare la moartea de jertfă a lui Cristos, vezi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, paginile 47–56.

[Text generic pe pagina 12]

Biblia promite că planeta noastră va dăinui veşnic

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 10]

Fundal: glob: NASA/The Visible Earth (http://visibleearth.nasa.gov/); urs polar: © Bryan and Cherry Alexander Photography