Dezastrul loveşte Insulele Solomon

Luni, 2 aprilie 2007, un cutremur cu magnitudinea de 8,1 grade pe scara Richter a zguduit o parte a Insulelor Solomon, un arhipelag tropical situat la nord-est de Australia. În câteva minute, valuri uriaşe ajungând, se pare, până la 10 metri au lovit insulele din Provincia Occidentală. Ca urmare, 52 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar 6 000 au rămas fără adăpost.

Una dintre localităţile cel mai grav afectate a fost Gizo, un oraş de coastă cu aproximativ 7 000 de locuitori. Situat pe insula Ghizo, acesta s-a aflat la numai 45 de kilometri distanţă de epicentrul cutremurului. O congregaţie mică a Martorilor lui Iehova din Gizo se pregătea pentru Comemorarea anuală a morţii lui Isus, ce urma să fie ţinută în acea seară (1 Corinteni 11:23–26). Ziua a început ca de obicei cu un splendid răsărit de soare peste marea liniştită. Apoi, la ora locală 7.39, s-a produs cutremurul.

Cutremur!

Când a început cutremurul, Ron Parkinson, un bătrân de congregaţie, împreună cu soţia sa, Dorothy, pregăteau micul dejun. „Casa noastră veche se legăna ca un cocotier, însă a rămas în picioare“, povesteşte Ron. „Era un zgomot îngrozitor. Dulapurile, mobila, vasele, pianina şi alte obiecte se prăbuşeau pe podea. Cu greu am reuşit să ieşim afară. Fiind desculţă, Dorothy s-a tăiat în cioburile de sticlă.“

Tony şi Christine Shaw, misionari care locuiau în apropiere, au fugit şi ei afară. Christine spune: „A fost o zguduitură atât de puternică, încât am căzut la pământ şi nu am mai reuşit să mă ridic. Luate cu totul de un val uriaş, casele pluteau în largul mării. Oameni în canoe vâsleau disperaţi în căutare de supravieţuitori printre lucrurile ce pluteau în apă. A urmat un alt cutremur foarte puternic, apoi un altul. Replicile seismului au continuat cinci zile. A fost îngrozitor!“.

Tsunami!

Când a început cutremurul, Patson Baea se afla la aproximativ 6 kilometri de Gizo, pe insula Sepo Hite, unde locuieşte. Cum au făcut el şi familia lui faţă dezastrului?

Patson îşi aminteşte acele clipe de coşmar: „Am alergat de-a lungul ţărmului spre Naomi, soţia mea, şi spre cei patru copii ai noştri. Deşi fuseseră trântiţi la pământ, erau teferi; copiii tremurau şi plângeau. Imediat, eu şi soţia mea i-am liniştit.

Am observat că marea se agita într-un mod neobişnuit. Era evident că se apropia un tsunami şi că micuţa noastră insulă avea să fie inundată. Mama mea, Evalyn, care locuieşte pe o mică insulă din apropiere, era şi ea în pericol. Le-am spus imediat soţiei şi copiilor să urce în canoea noastră cu motor şi am pornit să o salvăm.

 Nu ne-am îndepărtat foarte mult, când un val uriaş a trecut pe sub canoea noastră. Marea era tot mai agitată. Când am ajuns la ea, mama era tulburată şi confuză. Era atât de înspăimântată, încât nu putea să intre în apă. Deşi curentul era foarte puternic, Naomi şi Jeremy, băiatul nostru de 15 ani, au sărit în apă şi au ajutat-o să înoate până la canoe. Apoi am pornit cu toată viteza spre larg.

Marea se retrăsese neobişnuit de mult, lăsând să se vadă recifele de corali din jurul insulelor. Dintr-o dată un val uriaş a lovit ţărmul, inundând ambele insule. Casa noastră de oaspeţi de pe plajă a fost luată de apă şi distrusă din temelii. Apa a năvălit cu furie şi în casa familiei, distrugându-ne multe bunuri. După ce marea s-a retras, am recuperat Bibliile şi cărţile de cântări din casa devastată şi am pornit spre Gizo“.

Apele au semănat de-a lungul coastei moarte şi distrugere. Partea de vest a insulei Ghizo a fost cel mai grav afectată. Cel puţin 13 sate au fost distruse complet de un val uriaş de aproximativ 5 metri înălţime!

În acea seară, 22 de persoane s-au adunat la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova din Gizo pentru a comemora moartea lui Isus. Din fericire, niciuna dintre ele nu a fost rănită grav în dezastru. Ron, ale cărui cuvinte le-am citat anterior, spune: „Nu mai era curent electric, iar lămpile cu petrol se spărseseră. Aşa că fratele Shaw a ţinut cuvântarea la lumina lanternei. Deşi era întuneric, i-am cântat din toată inima cântări de mulţumire lui Iehova pe mai multe voci“.

Acţiuni de ajutorare

Când vestea despre dezastru a ajuns în Honiara, capitala ţării, filiala Martorilor lui Iehova de acolo s-a mobilizat rapid pentru a trimite ajutoare umanitare. Imediat, filiala s-a asigurat prin telefon că majoritatea Martorilor din zonele afectate sunt în siguranţă. Persoane de încredere au fost trimise să găsească o Martoră ce locuia pe insula Choiseul, o zonă mai izolată. În cele din urmă, ea a fost găsită teafără şi nevătămată. De asemenea, la Gizo au fost trimise fonduri pentru cumpărarea ajutoarelor necesare.

Joi, reprezentanţii filialei au sosit la Gizo cu primul zbor disponibil. Craig Tucker, membru al Comitetului Filialei, relatează: „Am adus cu noi câteva cutii cu ajutoare. Din cauza limitei de greutate, bagajele unor pasageri nu au fost transportate. Însă, din fericire, toate cutiile noastre au ajuns în siguranţă. Acestea erau printre primele transporturi de ajutoare care soseau în zona calamitată. Alte ajutoare au sosit două zile mai târziu, pe mare“.

Între timp, Tony Shaw şi Patson Baea, împreună cu alţi Martori din Gizo au mers două ore cu canoea pentru a ajuta un grup izolat de Martori, ce locuiesc pe insula Ranongga. Din cauza seismului, această insulă de 32 de kilometri lungime şi 8 kilometri lăţime a fost ridicată cu 2 metri deasupra nivelului mării! Se pare că retragerea bruscă a apelor din jurul insulei a produs un tsunami ce a lovit insulele din apropiere.

Tony spune: „Membrii congregaţiei au fost foarte bucuroşi să ne vadă. Erau teferi şi nevătămaţi, însă dormeau afară de teama eventualelor replici ale cutremurului. Barca noastră a fost prima care a adus ajutoare în zonă. Înainte de a pleca i-am adresat împreună lui Iehova o rugăciune sinceră de mulţumire“.

Patson povesteşte: „Câteva zile mai târziu ne-am întors la Ranongga pentru a aduce şi alte ajutoare şi pentru a căuta o familie de Martori care locuia într-un capăt îndepărtat al insulei. În cele din urmă, i-am găsit pe Matthew Itu şi familia sa, în inima pădurii, stând într-un cort. Au plâns de bucurie când au văzut că nu i-am uitat! Cutremurul distrusese majoritatea caselor din sat, inclusiv casa lor. Însă preocuparea lor principală era să facă rost de alte Biblii, deoarece pe ale lor le pierduseră în dezastru“.

Laude din partea altora

Aceste dovezi de iubire creştină nu au trecut neobservate. Craig Tucker a spus: „Un ziarist  care a criticat acţiunile întreprinse în general pentru ajutorarea sinistraţilor a fost surprins şi totodată impresionat să afle că Martorii lui Iehova le-au oferit fraţilor lor de credinţă alimente, foi de cort şi alte lucruri necesare în zilele de după cutremur“. Patson adaugă: „Sătenii din Ranongga au lăudat eforturile noastre prompte de ajutorare şi s-au plâns de lipsa de susţinere din partea bisericii lor“. O femeie a exclamat: „Organizaţia voastră a trecut atât de repede la acţiune!“.

Martorii i-au ajutat şi pe ceilalţi semeni. Christine Shaw spune: „În timp ce vizitam un spital provizoriu din Gizo, am observat un cuplu căsătorit pe care îl întâlnisem în predicare cu câteva zile în urmă. Amândoi erau răniţi şi traumatizaţi. Nepotul acestei femei se înecase după ce fusese smuls din braţele ei de valul uriaş. Ne-am întors imediat acasă pentru a le aduce hrana şi îmbrăcămintea de care aveau nevoie. Au fost deosebit de recunoscători“.

Într-adevăr, victimele dezastrelor naturale n-au nevoie doar de ajutoare materiale. Ei au nevoie mai ales de mângâierea pe care numai Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, o poate oferi. Ron relatează: „Unii preoţi spuneau că Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni pentru păcatele lor. Însă noi le-am arătat din Biblie că Dumnezeu nu cauzează niciodată răul. Mulţi oameni ne-au mulţumit pentru mângâierea spirituală pe care le-am adus-o“ (2 Corinteni 1:3, 4; Iacov 1:13). *

[Notă de subsol]

[Diagrama/Hărţile de la pagina 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Choiseul

Ghizo

Gizo

Ranongga

HONIARA

AUSTRALIA

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Familia Baea în canoea lor cu motor

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pagubele produse de tsunami în Gizo

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Această Sală a Regatului din satul Lale a fost singura clădire de pe insula Ranongga care nu a fost distrusă.