Salt la conţinut

Salt la cuprins

Natura oferă dovezi ale înţelepciunii lui Dumnezeu

Natura oferă dovezi ale înţelepciunii lui Dumnezeu

Natura oferă dovezi ale înţelepciunii lui Dumnezeu

„El este Cel care ne învaţă mai mult decât pe animalele pământului şi ne face mai înţelepţi decât păsările cerurilor.“ (IOV 35:11)

PĂSĂRILE sunt înzestrate cu capacităţi uimitoare. Ele fac manevre de zbor care pur şi simplu îi uluiesc pe proiectanţii de avioane. Unele specii zboară mii de kilometri deasupra oceanelor fără să aibă niciun reper şi ajung fără greş la destinaţie.

Un alt lucru extraordinar care dezvăluie cât de mare e înţelepciunea Creatorului este capacitatea păsărilor de a comunica prin strigăte şi prin cântece. Iată numai câteva exemple.

Limbajul înaripatelor

Unele specii de păsări încep să comunice încă dinainte de a ieşi din ou. De pildă, femela prepeliţă depune până la opt ouă, câte un ou pe zi. Dacă ouăle s-ar dezvolta în acelaşi ritm, puii ar trebui să iasă afară pe parcursul a opt zile. În acest caz, mama s-ar confrunta cu dificila sarcină de a se îngriji de puişorii deja activi de o săptămână şi, în acelaşi timp, de a cloci în continuare oul neeclozat. Însă lucrurile nu se întâmplă aşa. Toţi cei opt puişori ies din ou într-un interval de numai şase ore. Cum este posibil acest lucru? În opinia cercetătorilor, un factor esenţial este că puişorii neeclozaţi comunică între ei din interiorul ouălor şi îşi sincronizează cumva eclozarea, ieşind din găoace la un interval foarte scurt unul de altul!

Să ne gândim şi la alte specii de păsări. La maturitate, cel care cântă este de regulă masculul. Acesta cântă în special în perioada de împerechere pentru a-şi marca teritoriul şi a-şi atrage o parteneră. Fiecare specie dintre miile care există pe planetă are, ca să spunem aşa, propria sa limbă; astfel, femela îşi poate identifica partenerul din specia ei.

Păsările cântă îndeosebi în zorii zilei şi la asfinţit, şi pe bună dreptate. Atunci este mai puţin zgomot, iar vântul bate mai încet. Cercetătorii au descoperit că, seara şi dimineaţa, cântecele păsărilor se aud de 20 de ori mai tare decât în miezul zilei.

Deşi în cele mai multe cazuri cei care cântă sunt masculii, atât masculii, cât şi femelele emit o varietate de sunete, sau strigăte scurte, cu diferite semnificaţii. De pildă, cintezoii au un „vocabular“ de nouă strigăte. Ei scot un anumit strigăt pentru a-şi avertiza tovarăşii cu privire la un pericol venit din aer, cum ar fi o pasăre de pradă ce survolează zona, şi cu totul alt strigăt pentru a avertiza cu privire la un pericol de la sol.

Un dar superior

Cu siguranţă, înţelepciunea instinctivă a păsărilor este impresionantă. Însă mult mai impresionantă este capacitatea de comunicare cu care este înzestrat omul. Dumnezeu i-a făcut pe oameni „mai înţelepţi decât păsările cerurilor“, se spune în Iov 35:11. Numai omul are capacitatea să comunice idei abstracte, complexe, fie prin gesturi, fie prin sunete produse cu ajutorul corzilor vocale.

Spre deosebire de orice altă făptură, copilaşii par să se nască cu capacitatea de a învăţa limbi complexe. În ziarul on-line American Scientist se spune: „Deşi abia au învăţat să meargă, copiii reuşesc să-şi însuşească o limbă chiar şi când părinţii nu vorbesc cu ei în mod direct. Mai mult, dacă nu sunt deja învăţaţi acasă, copiii surzi îşi inventează propriul limbaj al semnelor“.

Capacitatea de a ne comunica gândurile şi sentimentele prin intermediul vorbirii sau al semnelor este într-adevăr un dar minunat de la Dumnezeu. Însă un dar şi mai preţios ce i-a fost dat omului este capacitatea de a comunica cu Dumnezeu prin rugăciune. De fapt, Iehova Dumnezeu ne invită să vorbim cu el. Iată ce îndemn primim în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre“ (Filipeni 4:6).

Când avem de luat decizii grele, Iehova doreşte să profităm de vasta sa înţelepciune consemnată în Biblie. El ne va ajuta şi să înţelegem cum trebuie să aplicăm sfaturile din Cuvântul său. Scriitorul biblic Iacov a scris: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze şi ea îi va fi dată“ (Iacov 1:5).

Cum ne influenţează cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu?

Ce simţiţi când auziţi trilul unei păsări sau când ascultaţi un copilaş care învaţă să rostească primele lui cuvinte? Puteţi vedea înţelepciunea lui Dumnezeu în lucrurile făcute de el?

După ce a meditat la modul în care era creat, psalmistul David s-a simţit îndemnat să-i spună lui Dumnezeu: „Te voi lăuda pentru că sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat. Minunate sunt lucrările tale şi cât de bine ştie sufletul meu lucrul acesta!“ (Psalmul 139:14). Dacă veţi reflecta şi voi cu apreciere la dovezile înţelepciunii lui Dumnezeu care se văd în creaţie, veţi dobândi mai multă încredere în capacitatea sa de a ne îndruma.

[Text generic pe pagina 5]

Capacitatea de a comunica este un dar de la Dumnezeu

[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]

© Dayton Wild/Visuals Unlimited