Apa care ţâşneşte ca să dea viaţă veşnică

„Celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care ţâşneşte ca să dea viaţă veşnică.“ (IOAN 4:14)

 „DEODATĂ, de după lună, . . . apare un giuvaier strălucitor, alb-albastru, o delicată sferă azurie învăluită în voaluri albe, uşor spiralate, ce se ridică încetişor ca o mică perlă într-un întuneric adânc şi misterios.“ (Astronautul Edgar Mitchell descriind Pământul văzut din spaţiu)

Ce anume îi conferă planetei noastre această culoare de o strălucire aparte, care l-a inspirat pe astronaut să facă o descriere atât de poetică? Este apa care acoperă trei sferturi din suprafaţa pământului. Însă apa nu numai că înfrumuseţează planeta noastră, ci şi întreţine viaţa pe pământ. De fapt, organismul uman conţine circa 65% apă. Astfel, referitor la apă, Encyclopædia Britannica afirmă următoarele: „Apa este esenţială pentru viaţă; ea participă, practic, la toate procesele fiziologice ale plantelor şi animalelor“.

Graţie unui eficient sistem de reciclare, rezervele de apă ale pământului nu au nevoie niciodată să fie reînnoite. „Aproape fiecare picătură de apă pe care o folosim ajunge în oceane, după care se evaporă din cauza soarelui. Apoi cade din nou pe pământ sub formă de ploaie. Apa este folosită şi refolosită la nesfârşit. Niciodată nu se epuizează“, explică The World Book Encyclopedia. Este demn de remarcat că acest proces uimitor a fost descris în Biblie cu aproximativ 3 000 de ani în urmă: „Toate râurile se varsă în mare, totuşi marea nu se umple. Râurile se întorc la locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou“. Într-adevăr, circuitul apei în natură este o minune a creaţiei! (Eclesiastul 1:7)

Având în vedere importanţa vitală a apei şi modul minunat în care este furnizată, nu ar trebui să ne surprindă faptul că apa este menţionată în Biblie de peste 700 de ori. Biblia face adesea referire la proprietăţile unice ale apei, îndeosebi la puterea ei de a curăţa şi de a susţine viaţa, folosindu-le ca simbol pentru valorile spirituale (Isaia 58:11; Ioan 4:14).

Puterea Bibliei de a curăţa

Israeliţii, care se îmbăiau şi se spălau cu regularitate, erau cunoscuţi pentru curăţenia lor fizică. La evrei exista obiceiul ca musafirii să-şi spele picioarele când intrau în casa cuiva pentru a servi masa (Luca 7:44). Pe lângă faptul că îşi păstrau corpul şi lucrurile curate, israeliţii aveau grijă să fie curaţi şi din punct de vedere ceremonial. Preoţii care slujeau la tabernacol trebuiau să-şi spele regulat corpul şi hainele (Exodul 30:18–21). Mai târziu, Solomon a făcut pentru templul din Ierusalim ‘o mare turnată’, un bazin din aramă în care se ţineau de obicei peste 44 000 de litri de apă, suficientă pentru a se putea îndeplini cerinţele din Legea lui Dumnezeu referitoare la curăţenie (2 Cronici 4:2, 6). Dar ce semnificaţie au toate acestea pentru creştini?

Apostolul Pavel a explicat că Isus a curăţat congregaţia creştină „cu baia de apă prin cuvânt“. Asemenea apei, care curăţă din punct de vedere fizic, adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a curăţa din punct de vedere moral şi spiritual. Astfel, discipolii lui Cristos devin ‘sfinţi şi fără defect’ (Efeseni 5:25–27). Prin urmare, toţi cei ce doresc să se bucure de favoarea lui Dumnezeu trebuie să depună eforturi pentru a rămâne ‘fără pată şi fără defect’ pe plan moral şi spiritual (2 Petru 3:11, 14). Cum îi ajută Cuvântul lui Dumnezeu în acest sens?

Cei care doresc să-i fie plăcuţi lui Iehova Dumnezeu beau apa spirituală, cu alte cuvinte asimilează cunoştinţă studiind Biblia cu regularitate. Când această cunoştinţă le sensibilizează mintea şi inima, în ei se naşte dorinţa puternică de a respecta următoarea poruncă biblică: „Transformaţi-vă prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Romani 12:2).

Cunoştinţa exactă referitoare la voinţa divină îi ajută să identifice orice pată şi orice defect care ar putea exista în conduita şi în gândirea lor. Pe măsură ce aplică principiile Bibliei în viaţa lor, Cuvântul lui Dumnezeu,  asemenea apei, îi va ‘spăla’ chiar şi de păcate grave (1 Corinteni 6:9–11).

Alfonso, un tânăr din Spania, a simţit personal puterea cuvântului lui Dumnezeu. El povesteşte: „Când aveam 18 ani, eram foarte nefericit şi nemulţumit de viaţa mea“. Alfonso se droga şi era un infractor notoriu. „Mă simţeam murdar din cauza modului în care îmi tratam corpul şi a felului în care mă purtam cu alţii.

La şcoală am observat o tânără de vârsta mea care se remarca prin ţinuta ei curată şi îngrijită şi prin puritatea ei morală. Exemplul acestei tinere mi-a insuflat dorinţa de a avea şi eu o viaţă curată, iar, la sugestia ei, am asistat la o întrunire a Martorilor lui Iehova. În scurt timp am început să studiez Biblia şi să-mi clădesc o relaţie de prietenie cu Dumnezeu. După un an, mi-am pus viaţa în ordine şi m-am botezat ca Martor al lui Iehova. Văzând schimbările remarcabile din viaţa mea, mulţi părinţi din zona unde locuiam m-au rugat să-i ajut şi pe copiii lor, aflaţi la vârsta adolescenţei, care căzuseră în capcana drogurilor.“

Apa care aduce viaţa veşnică

Odată, Isus i-a vorbit despre o „apă vie“ unei femei samaritene ce venise la izvorul lui Iacob să ia apă. Isus a spus: „Celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care ţâşneşte ca să dea viaţă veşnică“ (Ioan 4:10, 14). Potrivit cuvintelor lui Isus, ‘apa vie’ simbolizează măsurile pe care le-a luat Dumnezeu în vederea vieţii şi pe care le găsim explicate în Cuvântul său, Biblia. Datorită acestor măsuri, oamenii au posibilitatea să trăiască veşnic. Un element important al acestei ape simbolice este jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“, a explicat Isus, „încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16).

Alfonso, menţionat mai înainte, preţuieşte foarte mult această „apă vie“ de la Dumnezeu. Vorbind despre cei care au continuat să comită infracţiuni şi să consume droguri, el a spus: „Fratele meu este mort şi la fel ceilalţi foşti prieteni ai mei. Pe mine m-a salvat cunoştinţa din Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt în viaţă datorită măsurilor spirituale ale lui Iehova“. Mai mult, pe baza acestei cunoştinţe, Alfonso aşteaptă cu nerăbdare să se bucure de viaţă veşnică în lumea nouă promisă de Dumnezeu (2 Petru 3:13).

O invitaţie pentru toţi oamenii

În ultima carte a Bibliei se vorbeşte despre „un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului“ (Revelaţia 22:1). Acest râu reprezintă măsurile pe care le-a luat Dumnezeu pentru a aduce omenirea la starea de perfecţiune de care s-au bucurat la început Adam şi Eva.

În continuare, Biblia face următoarea invitaţie: „Oricui îi este sete să vină şi oricine vrea,  să ia apa vieţii fără plată“ (Revelaţia 22:17). În prezent, această invitaţie le este adresată oamenilor de pe întregul glob. În fiecare an, Martorii lui Iehova din peste 235 de ţări şi teritorii petrec peste un miliard de ore pentru a-i ajuta pe oameni să asimileze cunoştinţa biblică dătătoare de viaţă.

Sunteţi şi voi însetaţi după apa vieţii? Bând din această apă limpede ca cristalul, cu alte cuvinte învăţând despre măsurile pe care le-a luat Creatorul nostru în vederea vieţii şi profitând de ele, şi voi vă puteţi număra printre cei care îşi strâng „la loc sigur drept comoară pentru viitor o bună temelie, ca să apuce strâns adevărata viaţă“ (1 Timotei 6:19).

[Text generic pe pagina 14]

Asemenea apei, care curăţă din punct de vedere fizic, adevărul Bibliei are puterea de a curăţa din punct de vedere moral şi spiritual

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 15]

APA ÎN TIMPURILE BIBLICE

În vremurile biblice, oamenii depuneau mari eforturi pentru a găsi surse de apă sigure. Avraam şi Isaac au săpat fântâni la Beer-Şeba ca să aibă suficientă apă pentru familiile lor şi pentru animalele lor (Geneza 21:30, 31; 26:18).

Fântânile de mică adâncime secau deseori în lunile lungi şi fierbinţi de vară. De aceea, israeliţii trebuiau să sape fântâni foarte adânci (Proverbele 20:5). O fântână din Lachiş are 44 de metri adâncime. O altă fântână, din Gabaon, are peste 25 de metri adâncime şi 11 metri lăţime. Pentru săparea acestei fântâni s-au scos 3 000 de tone de rocă. Femeia samariteană care venise să ia apă de la izvorul lui Iacob i-a spus lui Isus: „Fântâna este adâncă“. Nivelul apei era, după cât se pare, la o adâncime de 23 de metri (Ioan 4:11).

În trecut, o altă sursă de apă în Orientul Mijlociu erau rezervoarele. În aceste rezervoare subterane se strângea apa de ploaie ce cădea în sezonul ploios, sezon care ţinea din octombrie până în aprilie. În acest scop, pe povârnişurile dealurilor erau făcute şanţuri menite să direcţioneze apa spre rezervoare. Israeliţii săpau rezervoare foarte mari pentru depozitarea apei (2 Cronici 26:10).

Pe vremea aceea nu era deloc uşor să scoţi apă din fântâni şi din rezervoare, aşa cum nu este nici în prezent. Totuşi, unele femei precum Rebeca şi fiicele lui Ietro făceau această muncă indispensabilă în fiecare zi, scoţând apă pentru familia lor şi pentru animale (Geneza 24:15–20; Exodul 2:16).

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Alfonso în prezent, predicând mesajul din Cuvântul lui Dumnezeu