V-aţi întrebat vreodată?

De ce a fost Ponţiu Pilat cuprins de teamă când a auzit acuzaţia că Isus „s-a făcut pe sine fiul lui Dumnezeu“? (Ioan 19:7)

După ce a murit, Iulius Cezar a fost zeificat de Senatul roman. Octavian, succesorul şi fiul adoptiv al lui Cezar, a fost proclamat divi filius, adică „Fiul Celui Divin“ sau „Fiul lui Dumnezeu“. Divi filius a devenit astfel un titlu solemn acordat împăraţilor, fapt atestat de numeroase inscripţii de pe altare, temple, statui şi monede romane. Când iudeii l-au învinuit pe Isus că „s-a făcut pe sine fiul lui Dumnezeu“, ei l-au acuzat de fapt că şi-a arogat un titlu oficial, ceea ce echivala cu un act de trădare.

Pe vremea când Isus a fost judecat, împăratul Tiberius deţinea deja titlul divi filius. Tiberius era un împărat de temut, întrucât niciun om care i se părea că îi este duşman nu scăpa cu viaţă. Prin urmare, când iudeii au insinuat că Pilat se făcea vinovat de lipsă de loialitate faţă de Cezar dacă nu îl condamna pe Isus, guvernatorul roman „s-a înfricoşat şi mai tare“. În cele din urmă, a cedat presiunilor şi a ordonat executarea lui Isus (Ioan 19:8, 12–16).

De ce a profeţit Zaharia distrugerea Tirului la mult timp după ce acesta a fost distrus de babilonieni?

Situat pe coasta mediteraneeană, Tirul antic era alcătuit practic din două părţi: o parte continentală şi una insulară.

Într-o vreme, locuitorii Tirului erau în bune relaţii cu israeliţii. Mai târziu însă, Tirul a devenit prosper şi a început să-l sfideze pe Iehova Dumnezeu, ajungând să fure aurul şi argintul de la poporul Său, iar pe unii israeliţi chiar să-i vândă ca sclavi (Ioel 3:4–6). Din această cauză, Tirul şi-a atras judecata din partea lui Iehova. Prin intermediul profeţilor săi, Iehova a prezis că Tirul va cădea în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului. Într-adevăr, după ce a distrus Ierusalimul în 607 î.e.n., Nebucadneţar a asediat Tirul (Isaia 23:13, 14; Ieremia 27:2–7; Ezechiel 28:1–19).

Înfrânţi, locuitorii Tirului s-au refugiat cu bunurile lor în oraşul insular. Babilonienii au lăsat oraşul continental în ruine. După aproape 100 de ani, Iehova l-a inspirat pe profetul Zaharia să pronunţe judecata Sa împotriva cetăţii Tirului: „Iată că Iehova i le va lua [bogăţiile], îi va lovi armata, aruncând-o în mare, şi ea însăşi va fi mistuită de foc“ (Zaharia 9:3, 4).

Profeţia lui Zaharia s-a împlinit în anul 332 î.e.n, când Alexandru cel Mare a devastat oraşul insular. Pentru a-şi atinge scopul, el a construit un dig de 800 m între continent şi oraşul insular. Digul a fost construit din pietrele şi lemnul rămase din vechiul Tir, întocmai cum profeţise Ezechiel (Ezechiel 26:4, 12).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

„Asedierea Tirului“

[Provenienţa ilustraţiei]

Desen realizat de Andre Castaigne (1898–1899)